Niță: Are și toleranța limitele ei raționale. În Parlamentul României, atitudinea băşcălioasă a devenit obișnuință

144

Mâine, la nivel internațional, va fi marcată Ziua Toleranței. Pe această temă, în ședința Camerei Deputaților de luni, deputatul de Olt Mihai Niță a susținut o declarație de presă. Alesul oltean consideră că este nevoie de mai multă toleranță, dar și de multă luciditate.

Toleranța este imperios necesară, însă nu trebuie să fie confundată cu slăbiciunea sau naivitatea, este de părere deputatul de Olt Mihai Niță, care a susținut pe tema toleranței o declarație politică adresată Camerei Deputaților. Alesul oltean le-a vorbit colegilor despre toleranță și importanța acesteia, menționând însă că aceasta are și limitele ei raționale.
Niță a făcut o paralelă și cu atitudinea băşcălioasă din Parlamentul României care ʺa devenit obișnuință, fiind confundată de către unii cu ironia fină. Vocabularul pestilenţial ia adesea locul elocinței retorice, decente şi convingătoare care se impune unor deţinători ai demnităţilor publice.ʺ
Redăm mai jos declarația politică a senatorului ALDE:

ʺÎn 1995, UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internațională a Toleranței. Cu acel prilej a fost identificat un număr de 16 tratate, convenții, declarații și recomandări, toate legate de nevoia de toleranță. Declaraţia principiilor toleranţei – care a fost enunţată în 1986, la Paris, în cadrul întrunirii reprezentanţilor UNESCO – defineşte fără echivoc acest termen: “Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul, democrația și Statul de drept”.
Toleranţa politică este imperios necesară chiar în cadrul forumului pe care-l reprezentăm şi care trebuie să constituie un exemplu de comportament politic şi social pentru întreaga populaţie a ţării. Servirea interesului general trebuie să rămână obiectivul nostru constant, nealterat în vreun fel de contradicțiile pe care le pot provoca diferenţele doctrinare sau interesele partinice. În România contemporană, normele unei civilizaţii moderne cunosc o sensibilă extrapolare dinspre democraţie către anarhie. Ne confruntăm prea des cu opinii intransigente ale unor politicieni capabili să critice orice, oricând, dar incapabili să prezinte soluții rezonabile pentru redresarea erorilor pe care pretind că le-au constatat. În mod firesc, aceștia aparțin opoziției, datoare să mențină permanent starea de vigilență și responsabilitate a puterii, care, la rândul ei, este obligată să demonstreze o atitudine tolerantă, conform principiilor democrației. Despre acest raport, pastorul american Ralph Sockman spunea că “testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranței apare atunci când suntem în majoritate”. Numai că, toleranța, oricât de mult ar porni din moralitate, trebuie exprimată ca atitudine lucidă, bazată pe necesitățile statului și ale națiunii, să nu fie confundată cu slăbiciunea sau naivitatea.
În timp ce guvernanții lucrează la strategii economice mai coerente, adecvate noilor realități interne și internaționale, populaţia este instigată azi la revoltă, la ocuparea străzii. Organizatorii unor manifestații de acest gen contestă atribuțiile conferite de Constituție Guvernului și Parlamentului. Pentru ei, legea străzii, bazată pe dezordine și anarhie este aceea care trebuie să guverneze treburile țării. Autoritatea statului este privită ca un surogat, iar statul de drept este recunoscut, sau nu, în funcție de interesele statului paralel, despre a cărui existență se discută fervent, uneori cu probe irefutabile, în mass-media. Or, statul de drept, stimați colegi, nu poate fi decât statul oficial recunoscut prin lege. Legea trebuie să rămână strictă și dreaptă. Acest adevăr nu se poate negocia. În această privință nu există loc pentru toleranță. Are și toleranța limitele ei raționale.
Fariseismul politic a intrat în cotidian. Se atentează fără preget la conştiinţa cetăţeanului onest. Unii politicieni de ocazie siluiesc voinţa de emancipare a majorităţii românilor, în numele așa-zisei toleranțe, despre care ei cred că ar avea legătură cu casa de toleranță.
Raţiunea trebuie să-şi spună cuvântul. Astăzi, prin inconştienţa şi prin incompetenţa unor dregători de ocazie, România suferă profund, iar preţul este plătit de oamenii nevinovaţi. În Parlamentul României, atitudinea băşcălioasă a devenit obișnuință, fiind confundată de către unii cu ironia fină. Vocabularul pestilenţial ia adesea locul elocinței retorice, decente şi convingătoare care se impune unor deţinători ai demnităţilor publice. Putem uita cu atâta lejeritate cine suntem şi de unde am venit? Trebuie să redevenim serioşi, dacă ne permite forţa conştiinţei și să acceptăm forţa votului, impusă de Constituția republicii.
Deputat de Olt,
Niță Mihaiʺ