SC Rupiah s-a decis să rupă tăcerea, după ce candidatul PNL la Primăria Slatina, Marius Bălaşa, a declanşat ca şi locuitor al municipiului, după cum singur a declarat, o campanie civică de ,,consultare” a cetăţenilor cu privire la oportunitatea păstrării cotractului societăţii cu administraţia locală. Mai-marii firmei, care încasează lunar sume mai mult decât imense pentru întreţinerea spaţiilor verzi de prin centrul Slatinei (că altceva nu prea a făcut), au decis să-l ameninţe cu instanţa pe liberalul cu pretenţii de primar, dar şi pe ziariştii care au scris despre afacerile firmei, pe motiv că i-au adus prejudicii de imagine. Ameninţările directorului firmei, condusă prin intermediar de ex-primarul Darius Vâlcov ne-au fost adresate şi nouă, cei care am scris pentru prima dată despre acest contract extrem de păgubos. Am decis să revenim cu o prezentare sumară a acestei afaceri ca să demonstrăm conducerii Rupiah că ,,ne doare-n cot” de ameninţările ei. Atâta timp cât prin aceste dezvăluiri încercăm să ne apărăm banii de hoţii (n.r. figurat) de la Rupiah, credem că reprezentanţii firmei se pot adresa tuturor judecătorilor din această ţară, că nu vor avea niciodată câştig de cauză. Şi veţi vedea de ce.
Începutul unui jaf programat
În vara lui 2010, în plină criză financiară, fostul primar al Slatinei, Darius Vâlcov, pune la cale o mega- afacere care avea să-i aducă bani cu sacul şi să-i asigure viitorul pentru tot neamul: a amanetat bugetul municipalităţii pentru 30 de ani. Nu pentru a dezvolta infrastructura unei campanii investiţionale demne de toată lauda, ci pentru a ne pune floricele de tot felul prin centrul oraşului şi a ne construi mai multe ţâşnitori, numite arteziene. În baza contractului semnat cu o asociere de trei firme dubioase- Rupiah, Hiwaters şi Fraicon, prima fiind lider de asociaţie. Prin acest contract de concesiune municipalitatea se angaja să plătească, în cele trei decenii de valabilitate a înţelegerii ce prevedea administrarea spaţiilor verzi, a locurilor de joacă şi artezienelor, nici mai mult nici mai puţin de 800 milioane de lei noi (n.r. 8.000 miliarde de lei vechi, echivalentul a 200 milioane euro). Pentru a vă face o imagine cu privire la nivelul sumei, vă informăm că aceasta reprezenta, la vremea respectivă, echivalentul bugetului Slatinei pe opt ani. Mai precis 20% din taxele şi impozitele plătite de locuitorii municipiului se duceau în conturile firmei Rupiah.
Anterior semnării contractului de concesiune la care facem referire (n.r. nu o să ne pierdem în detalii de genul număr contract, data înregstrării, etc.), aleşii locali, majoritatea ,,pulifrici” ai lui Darius Vâlcov, primar la acea dată, au aprobat înstrăinarea serviciului public de administrare a domeniului public şi privat, având ca obiect întreţinerea, dezvoltarea şi amenajarea parcurilor, a spaţiilor verzi, a locurilor de joacă şi a fântânilor arteziene din municipiul Slatina pe motiv că astfel se vor face economii la buget. Nimeni din legislativul local nu s-a opus şi nici scandal nu a făcut, deşi nu toţi erau colegi de partid cu fostul primar care a uitat numărul dosarelor penale întocmite pe numele lui de DNA. Nimeni nu s-a întrebat de unde vine firma, cui aparţine şi nici cum de este posibil ca în frunte să se afle un tinerel de vreo 27 ani. Trebuie precizat că documentul a fost semnat de viceprimarul de la acea dată – Dan Bălăşescu, dispărut la scurt timp din spaţiul public.
Contractul ,,marca Vâlcov”, povară pe bugetul local
Pentru ca cele trei firme coordonate de Vâlcov, după cum am aflat anul trecut de la procurorii DNA, să fie sigure că au pus mâna pe ,,găina cu ouăle de aur”, în contract a fost inserată o clauză prin care firmele să fie sigure că afacerea va merge strună, indiferent cine va conduce primăria. „Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situaţii (…): în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri prealabile în sarcina concedentului, în cuantum egal cu 30% din valoarea contractului rămasă de executat, la care se va adaugă valoarea integrală a investiţiei efectuate de către concesionar la data rezilierii contractului”, se arată în document. Deci, orice motiv ar invoca în vederea renunţării la contract, municipalitatea ar fi obligată să plătească despăgubirile.
Tarife de lux, pentru bunăstarea primarului
Înfiinţată în Craiova în 2005, societatea a fost radiată în 2009 de cei doi acţionari, Ovidiu Andrei Ramba, din Bucureşti – 30 de ani şi Leonard Adrian Şerban, din Ilfov – 36 de ani. Administratorul firmei era, la acea dată, Marian Alexandru Mocanu – 27 de ani. Semnarea contractului de concesiune a serivicului de spaţii verzi, locuri de joacă şi arteziene nu a însemnat debutul afacerilor firmei Rupiah în Slatina. Colaborarea cu municipalitatea a început cu câteva luni înainte, când societatea în cauză cumpărase pachetul integral de acţiuni la SC Aceti SA, societate al cărei acţionar unic era Consiliul Local Slatina, firmă ce avea un patrimoniu evaluat la aproximativ 2,7 milioane de lei.
Încă de la debutul afacerii cele trei firme asociate au practicat preţuri mult mai mari decât percepeau alte societăţi sau regii autonome cu acelaşi obiect de activitate.
Doar câteva exemple de la vremea respectivă: curăţatul frunzelor şi al crengilor tarifat la Slatina cu 17,2 lei, era plătit la Craiova cu doi lei mai puţin; la nivelarea terenului cu sapa slătinenii plăteau oficial 280,6 lei pe o sută de metri pătraţi, în timp ce la Craiova se percepea doar 104 lei; tunsul ornamental de garduri vii sau manual, sau mecanic costa la Slatina 15,04 lei, iar în Cetatea Banilor mai puţin de jumătate; extragerea manuală a pământului vegetal costa la Slatina 16,7 lei, iar la Craiova – 9,31 lei. Şi tot aşa.
Precum mortul în păpuşoi
Afacerile din jurul firmei Rupiah au ajuns pentru prima dată în atenţia publicului cu vreo cinci ani în urmă. Atunci contractul încheiat cu administraţia Vâlcov şi câteva din facturile decontate de municipalitate au ajuns în posesia noastră. După ce „Realitatea Oltului” a informat despre păgubosul contract, puţini au avut curajul să preia informaţiile. În ciuda acuzaţiilor pe care noi şi cele câteva publicaţii le-am adus administraţiei slătinene şi firmei Rupiah, nimeni nu şi-a strigat nevinovăţia: nici mai- marii primăriei, nici cei ai societăţii în cauză. Când a izbucnit scandalul penal din jurul lui Darius Vâlcov, conducerea firmei patronată de acesta, conform datelor din dosarul DNA, nu a fost de găsit pentru a explica cum a ajuns să preia alte societăţi sau să achiziţioneze imobilul din Bucureşti ce urma să adăpostească tablourile cumpărate de fostul primar slătinean. Cât despre o eventuală acţiune în instanţă, nici măcar referire nu s-a făcut. Ce s-a întâmplat acum de s-au trezit mai-marii firmei Rupiah, după ce Bălaşa a amintit cam ce a descoperit Curtea de Conturi în contractul amintit? Greu de spus. Cert este că, pe nepusă masă, conducerea firmei i-a ameninţat pe toţi cei care au scris sau mai scriu lucruri neplăcute despre societate că-i va da în judecată. Nu aveam de gând să mai revenim asupra subiectului reprezentat de contractul de concesiune încheiat de municipalitate cu firma prin intermediul căreia ,,o mână de şmecheri” şi-au asigurat o viaţă înbelşugată, considerând că e treaba DNA şi a judecătorilor care se vor pronunţa în dosarele lui Vâcov. Comunicatul de presă prin care mai-marii de la Rupiah ameninţă cu instanţa ne-a făcut să ne răzgândim. Scriem ca să demonstrăm, dacă mai era nevvoie, că tot ce am scris a fost corect şi că nu ne temem de ameninţări atunci când scriem pe bază de documente. Nu ne temem de o eventuală întâlnire la Tribunal. Poate că DNA nu a dat de toate iţele poveştii dintre Rupiah şi Vâlcov şi vrem să le-o povestim noi, cu lux de amănunte. Şi, în plus, noi mai deţinem şi o înregistrare audio prin care demonstrăm că am încercat să stăm de vorbă cu conducerea acestei firme cu privire la celebrul contract de concesiune şi am fost… trimişi la plimbare. Aşa că, aşteptăm cu interes următorul pas al celor de la Rupiah…
