Nu există petrecere reuşită fără lăutari, nu se poate face o promovare mai bună a folclorului, a melodiilor de suflet ale românilor fără taraf. Fie că le cântă oamenilor în momente de bucurie sau tristeţe, fie că acompaniază pe scenă artişti consacraţi, tinere talente sau dansatori ce bat pintenii sau opinca pe ritmurile lor, lăutarii sunt cei care „dau tonul” oricărui act artistic. Iar atunci când vine vorba de talent, de dăruire, de implicare în a promova tezaurul moştenit din bătrâni şi de a-l transmite mai departe către zeci de învăţăcei, Taraful de la Morunglav reprezintă un model, o mândrie naţională.
Cântă de când se ştiu, se poate spune că s-au născut cu instrumentul muzical în mână, iar atunci când o fac, spectatorii, fie ei din judeţ, din ţară sau străinătate, rămân impresionaţi. Sub degetele lor dibace, instrumente precum bătrânul şi preţiosul ţambal, vioara, acordeonul, contrabasul sau cambru scot sunetul perfect. Îi cunoaşte toată ţara drept Taraful Enache din Morunglav, iar lui Mircea Enache i s-a dus vestea chiar şi peste hotare pentru virtuozitatea de care poate da dovadă, egalată de doar câţiva lăutari din ţară- cântatul la vioară la fir de păr.
Taraf de familie
Taraful din Morunglav se numără printre puţinele tarafuri care se mai păstrează în judeţ şi este, probabil, singurul de familie. Construit pe structura familiei Enache, familie de lăutari vestiţi, a căror genealogie, atât cât se poate reconstitui, se confundă cu continuitatea lăutăriei, taraful este compus în prezent din liderii Mircea şi Liviu Enache- vioară şi acordeon (tată şi fiu), ţambalistul Cornel Enache (unchi) şi tinerii Ciprian, Alina şi Eduard- vioară, contrabas şi cambru (fiul, fiica şi nepotul lui Liviu).
“Pentru că folclorul din Valea Olteţului începea să se degradeze, taraful Enache a preluat creaţiile folclorice de la bunicii noştri, le-am păstrat şi le transmitem mai departe, prin mugurii de tezaur care au apărut”, declară Liviu Enache. Din repertoriul vestiţilor lăutari nu lipsesc melodii precum “Hai, lume, dă-te la viaţă!”, „M-a făcut mama oltean”, obiceiuri de nuntă, sârba la vioară, iar lăutarii de pe Valea Olteţului sunt nelipsiţi de la nunţi, spectacole sau emisiuni Tv de folclor.
Ei nu cântă „bătrâneşte” la instrumentele specifice unui taraf, ci pe note, studiate de Liviu la Conservator şi predate mai apoi tinerilor. Însă şi celui mai bun profesor de muzică i-ar putea da lecţii seniorul Mircea atunci când vine vorba de virtuozitate, demonstrând că talentul este un dar moştenit şi nu unul studiat. Cântecul la firul de păr l-a făcut celebru şi respectat în branşă. Un fir de coadă de cal, luat de la arcuş, legat pe coarda sol a viorii, vioristul îl trece printre degete ca la buhai, în timp ce, cu mâna stângă, potriveşte notele ca la interpretarea obişnuită, dar numai pe coarda sol. Firul de păr, fiind bine frecat cu sacâz, „scârţâie”, însă nu zgârie urechea, ci e transformat în cântec de măiestria lăutarului.
Noua generaţie, sub îndrumarea lor
Familia Enache nu se rezumă doar la a-şi respecta obligaţiile contractuale de artişti, ci s-au implicat într-o acţiune ce necesită multă răbdare, dăruire şi dragoste pentru folclor şi continuitatea acestuia. Casa lor s-a transformat în şcoală pentru copii din zonă care doresc să înveţe să cânte la un instrument. „Prin Ordin al ministrului, s-a înfiinţat în 2000 la Morunglav clasa de instrumente populare a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina – vioară, acordeon, ţambal, contrabas, cambru. Acum avem 25 de elevi. Am înfiinţat Ansamblul instrumental de copii din Morunglav şi ne putem lăuda cu recitaluri reuşite susţinute pe diverse scene sau în emisiuni de folclor.”, spune Liviu Enache.
În paralel cu activitatea de profesor al Şcolii de Arte, Liviu activează şi la Palatul Copiilor „Adrian Băran” Slatina, de anul trecut, ca profesor asociat la clasa orchestră.
Taraf al Asociaţiei „Căluşarii Slatinei”
Un proiect de suflet al Tarafului Enache îl reprezintă cel al Asociaţiei „Căluşarii Slatinei”, prin care liderul Iliuţă Brăileanu şi-a propus să promoveze cântecul şi dansul popular oltenesc, să descopere tinere talente, dar şi să le recunoască pe cele existente. Iar orele de repetiţii, pregătirea mlădiţelor şi numeroasele spectacole de promovare susţinute nu s-ar fi putut realiza fără familia Enache. Pentru salvarea zestrei moştenite din bătrâni, lăutarii morunglăveni nu au stat pe gânduri atunci când li s-a propus să facă parte din proiect ca taraf al asociaţiei slătinene. Au devenit Taraful „Frunză Verde” şi sunt nelipsiţi de la toate manifestările asociaţiei. Acompaniază solişti consacraţi, dansatori sau tinere vlăstare, cu ei se deschide şi se închide orice acţiune.
Pentru rolul important pe care îl au de păstrători ai tradiţiilor olteneşti, de promovare a lor, pentru talentul lor şi implicare în viaţa culturală a judeţului, lăutarii morunglăveni se bucură de apreciere.
“Taraful nu are decât rolul de a menţine cântecul şi melodiile populare. El are un rol fundamental şi în menţinerea dansului popular, pentru că s-a demonstrate că acolo unde dispar nucleele de lăutari, tarafurile, automat o consecinţă este şi dispariţia dansurilor populare. Taraful este nucleul fundamental pentru menţinerea tradiţiei populare- cântec, joc. Atâta timp cât există oameni care doresc să se implice ca noua generaţie să ducă mai departe acest nucleu, taraful nu va pieri. Faptul că există tarafuri de copii la Morunglav, dar şi la Giuvărăşti, Osica, Piatra-Olt, ne bucură. Este un fenoment care presupune timp până când aceşti copilaşi vor ajunge profesionişti, dar începutul este destul de promiţător. Ţambalul, în mod special, este un instrument care riscăm să dispară, pentru că nu mai sunt copiii atraşi de ţambal, merg pe orgă, vioară, pe alte instrumente, dar la noi în judeţ lucrurile sunt pe o cale firească, normală.”, declară Iliuţă Brăileanu, directorul Palatul Copiilor “Adrian Băran” Slatina şi preşedintele Asociaţiei “Căluşarii Slatinei”.
