777 olteni zac în puşcăriile din România

83

Regimul penitenciar este un proces în care deţinutul, în mod planificat, organizat şi controlat, fără discriminare pe principii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de alt ordin, origine naţională sau socială, proprietate, naştere sau alt statut, îşi exercită drepturile, îşi realizează interesele legitime, îşi îndeplineşte obligaţiile şi beneficiază de facilităţile oferite în scopul contactării mediului de suport, în conformitate cu regimul de executare în care este inclus.

Aşa se întâmplă în teorie, căci în practică lucrurile stau cu totul altfel. Este ştiut de toată lumea că puşcăriile din România sunt pline, numărul de deţinuţi fiind cu mult mai mare decât capacitatea penitenciarelor. Există probleme şi în ceea ce priveşte asigurarea hranei, a siguranţei, a programelor de reabilitare a celor care ajung după gratii. În momentul de faţă în puşcăriile din România sunt peste 33.000 de persoane, cele mai multe ajunse după gratii în urma unor infracţiuni contra patrimoniului.

Conform datelor puse la dispoziţia noastră de către Administraţia Naţională a penitenciarelor, în momentul de faţă în puşcăriile din România îşi ispăşesc pedeapsa 777 persoane originare din judeţul Olt, dintre care numai 31 sunt femei. Din totalul puşcăriaşilor olteni condamnaţi definitiv sunt 686 persoane, restul de 91 fiind arestaţi preventiv. Cei mai mulţi olteni sunt închişi la Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Craiova – 250 persoane.

În ceea ce priveşte motivul pentru care au ajuns în spatele gratiilor, cele mai multe persoane au fost condamnate pentru furt şi furt calificat (212), dar şi pentru omor, omor calificat sau omor deosebit de grav.

 

Începând cu anul 2004, la nivelul sistemului administraţiei penitenciare a fost iniţiat un proces de reformă intens. Procesul de transformare instituţională a sistemului administraţiei penitenciare a început prin demilitarizarea sistemului şi prin restructurarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei.

Cu toate acestea, la nivelul sistemului administraţiei penitenciare au fost semnalate şi disfuncţionalităţi generate de discontinuitatea adoptării şi implementării deciziilor şi politicilor iniţiate, precum şi de ineficacitatea planificării strategice a acţiunilor. Schimbările frecvente la nivelul conducerii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi al unităţilor subordonate au avut un impact negativ asupra ritmului de reformă a sistemului penitenciar românesc. Motiv pentru care acum penitenciarele României sunt pline, multe dintre ele cu mult peste capacitatea de locuri, în condiţiile în care numărul condamnaţilor creşte continuu.

 

Creşte numărul puşcăriaşilor

La sfârşitul lunii trecute în unităţile din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se găseau 33.302 persoane, faţă de 31.000 câte se înregistrau la finale anului trecut. Din acestea, 33.104 (31.619 bărbaţi şi 1.485 femei) se găseau în penitenciare, iar 198 (190 băieţi şi 8 fete) se găseau în centrele de reeducare. Din totalul efectivului, 0,01% au săvârşit infracţiuni contra statului, 29,11% infracţiuni contra persoanei, 52,96% infracţiuni contra patrimoniului, 0,38% infracţiuni contra autorităţii, 0,91% infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, 0,20% infracţiuni de fals, 0,01% infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice, 2,01% infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, 0,01% infracţiuni contra capacităţii de apărare a României şi 14,40% infracţiuni prevăzute prin legi speciale.

Faţă de 31 martie, efectivul de deţinuţi şi minori existent în unităţile din sistemul penitenciar a crescut cu 418 persoane.

Din punct de vedere al situaţiei juridice, 1.882 sunt arestate preventiv, 1.665 sunt condamnate prin hotărârea primei instanţe şi 29.755 sunt condamnate definitiv.

„Din cei 29.755 condamnaţi definitiv, 0,01% au săvârşit infracţiuni contra statului, 29,72% infracţiuni contra persoanei, 53,28% infracţiuni contra patrimoniului, 0,38% infracţiuni contra autorităţii, 0,86% infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, 0,23% infracţiuni de fals, 0,01% infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice, 1,97% infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, 0,01% infracţiuni contra capacităţii de apărare a României şi 13,53% infracţiuni prevăzute prin legi speciale.

Din punct de vedere al duratei pedepselor aplicate de instanţele de judecată, 933 sunt condamnate la pedepse până la un an, 2.458 la pedepse între 1-2 ani, 13.184 la pedepse între 2-5 ani, 7.698 la pedepse între 5-10 ani, 2.497 la pedepse între 10-15 ani, 1.896 la pedepse între 15-20 ani, 939 la pedepse de peste 20 ani şi 150 la detenţie pe viaţă.

După starea de recidivă, 15.201 sunt recidivişti, 7.017 sunt cu antecedente penale, 11.084 sunt fără antecedente penale.

De asemenea, în unităţile din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se găsesc acum un număr de 170 (162 bărbaţi şi 8 femei) persoane private de libertate de cetăţenie străină, din 42 state, din care 59 (54 bărbaţi şi 5 femei), cetăţeni ai Uniunii Europene. Precizăm că patru persoane dintre acestea sunt apatride”, se menţionează într-un comunicat de presă al ANP.

Din totalul persoanelor private de libertate existente în penitenciare, 1.765 (1.719 băieţi şi 46 fete) sunt tinere între 18-21 ani din care, 1.385 fiind condamnate definitiv, 183 condamnate prin hotărârea primei instanţe şi 197 arestate preventiv.

La aceeaşi dată, în unităţile din sistemul ANP se găseau 513 (496 băieţi şi 17 fete) minori, arestaţi pentru următoarele infracţiuni: 33 omor, 29 viol, 250 furt, 185 tâlhărie, 4 violare de domiciliu, 1 raport sexual cu un minor, 1 lipsire de libertate în mod ilegal, 1 distrugere şi semnalizare falsă, 1 vătămare corporală, 1 evadare. Pentru 373 din aceştia, hotărârile sunt definitive, 55 sunt condamnaţi prin hotărârea primei instanţe, iar 85 sunt arestaţi preventiv.

 

Din cei 373 minori condamnaţi definitiv, 170 sunt sancţionaţi cu internarea într-un centru de reeducare şi 203 condamnaţi la pedeapsa închisorii, iar din cei 55 ale căror hotărâri sunt pronunţate în primă instanţă, 9 sunt cu internarea într-un centru de reeducare şi 46 cu pedeapsa închisorii. În Centrele de Reeducare se găsesc în prezent un număr de 177 persoane sancţionate cu măsura educativă a internării în centru de reeducare. În Penitenciarele de Minori şi Tineri Bacău, Craiova, Tg. Mureş şi Tichileşti se găsesc în prezent un număr de 240 minori.

 

Olteni în spatele gratiilor

Conform datelor oferite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în momentul de faţă sunt 777 persoane din judeţul Olt care îşi ispăşesc pedepse în puşcăriile din România

Din totalul oltenilor aflaţi după gratii, 746 sunt bărbaţi, numai 31 de femei fiind în prezent private de libertate. După domiciliu, 323 provin de mediul urban, iar 454 din mediul rural.

Cele mai multe persoane din judeţul nostru care sunt private de libertate au vârsta cuprinsă între 30 şi 60 ani. Conform datelor ANP, situaţia condamnaţilor proveniţi din judeţul Olt ţinând cont de vârstă se prezintă astfel: sub 18 ani – 9 persoane private de libertate;  între 18 şi 21 ani – 39 persoane private de libertate; între 21 şi 30 ani – 268 persoane private de libertate; între 30 şi 60 ani – 434 persoane private de libertate; peste 60 ani – 27 persoane private de libertate;

Dacă este să ţinem cont de situaţia juridică a acestora, putem spune că în momentul de faţă există 686 persoane private de libertate care sunt condamnate definitiv, în timp ce 91 sunt arestate preventiv

 

Oltenii se omoară şi se fură unii pe alţii

Ţinând cont de infracţiunile săvârşite de oltenii care în momentul de faţă sunt prin puşcăriile României, putem spune că aceştia se omoară şi se fură unii pe alţii, acestea fiind infracţiunile ce prodomină, conform datelor ANP

Într-un comunicat de presă remis redacţiei noastre de către comisar şef Cătălin Claudiu Bejan, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se specifică faptul că din cei 686 olteni (condamnaţi definitiv) care îşi ispăşesc pedeapsa în puşcăriile României 212 au fost condamnaţi pentru furt sau furt calificat, iar 174 pentru omor, omor calificat sau omor deosebit de grav.

Alte nouă persoane sunt condamnate pentru violare de domiciliu, 59 pentru viol, 80 pentru tâlhărie, 26 pentru înşelăciune, 16 pentru trafic de persoane, 8 condamnaţi în baza Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şapte au fost condamnaţi pentru criminalitate organizată, trei la regimul silvic, 28 condamnaţi pentru încălcarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi 10 pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, celelalte fiind condamnate pentru alte articole.

În privinţa persoanelor care sunt arestate preventiv, 91, cele mai multe dinre acestea – 20, sunt acuzate de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav,  16 sunt acuzate de furt sau furt calificat, 16 acuzate de tâlhărie şi şapte sunt arestate preventiv pentru viol. Alte 17 persoane sunt arestate preventiv pentru încălcarea legii 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

 

Condamnări între 1 şi 5 ani de închisoare

Din cele 686 persoane originare din judeţul nostru care au fost condamnate definitiv, opt au primit sub un an de închisoare, 162 între 5 şi 10 ani, tot atâtea fiind condamnate la pedepse de peste 10 ani. Cele mai multe au primit pedepse cuprinse între 1 şi 5 ani, 354 persoane.

În privinţa locului unde îşi ispăşesc pedeapsa, putem spune că cei mai mulţi olteni sunt închişi la Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Craiova – 250 persoane.

 

Vom mai avea penitenciar la Caracal?

Am solicitat ANP mai multe informaţii, însă unele dintre ele nu ne-au fost date, pe motiv că au caracter personal: „Alte informaţii solicitate de dumneavoastră reprezintă date cu caracter personal, şi prin urmare, potrivit art. 12, alin, 1, lit. d din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, «se exceptează de la accesul liber a1 cetăţenilor, informaţiile cu privire la datele personale». De asemenea, potrivit art. 78 alin. 5 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, “datele cu caracter personal ale persoanelor private de libertate sunt confidenţiale”, motiv pentru care Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu vă poate oferi informaţii în acest sens”, se precizează în comunicatul ANP

Nici despre posibilitatea înfiinţării la Caracal a unui penitenciar, idee mai veche dar nepusă în practică deocamdată, şeful ANP nu ne-a dat prea multe amănunte.

„Pentru anul 2012, bugetul aprobat al sistemului administrafiei penitenciare a fost de 912.505.000 lei, constituit din subvenţii de la bugetul de stat şi din venituri proprii. Astfel, prin raportarea sumei de 912.505.000 lei la numărul de persoane private de libertate existente la nivelul anului 2012 (31.910 ppl.), se poate detemina costul mediu zilnic pentru un deţinut, în sumă de 78,34 lei.

Pe de altă parte, Administrafia Naţională a Penitencia relor îşi propune crearea de noi spaţii de cazare, fiind analizată şi posibilitatea construirii unui penitenciar la Caracal”, se menţionează în comunicatul semnat de Cătălin Claudiu Bejan, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

 

Infractori nemulţumiţi

În urma unui sondaj de opinie efectuat prin închisorile României s-a constatat că 64,3% dintre persoanele private de libertate apreciază că pedeapsa dată de instanţa de judecată pentru infracţiunea comisă este mai aspră decât fapta în sine. Peste un sfert dintre cei intervievaţi consideră că pedeapsa este pe măsura faptei, iar 7,1% dintre persoanele private de libertate sunt de părere ca au primit o pedeapsă mai blânda decât ar fi meritat din partea instanţei.

De asemenea, fiind solicitaţi să compare pedepsele primite cu cele ale altor “colegi de celulă” care au comis infracţiuni asemănătoare, 50% dintre persoanele private de libertate susţin că pedeapsa lor e mai aspră decât cea primită de alţi deţinuţi pentru fapte similare, 30% o apreciază ca fiind asemănătoare, iar 17,2% o consideră mai blândă decât cea primită de ceilalţi deţinuţi.

Chiar dacă, în general, persoanele private de libertate se îndoiesc de justeţea hotărârilor instanţelor de judecată, 53,4% dintre deţinuţi apreciază că timpul folosit în penitenciar nu a fost de prisos, iar 81,5% dintre respondenţi spun că au întâlnit oameni deosebiţi pe durata executării pedepsei. Acest ultim procent confirmă faptul că, în general, relaţia cadru-deţinut este privită ca fiind în general corectă. De asemenea, se poate vorbi despre o corelaţie între faptul că 46% dintre persoanele private de libertate apreciază că timpul petrecut în detenţie nu a folosit la nimic şi faptul că 54,9% dintre deţinuţi nu pot indica utilitatea activităţilor de reintegrare socială.

Sondajul de opinie realizat în puşcăriile româneşti a mai scos în evidenţă şi alte nemulţumiri ale celor aflaţi în spatele gratiilor: nemulţumirea persoanelor private faţă de calitatea hranei, confortul din camera de deţinere; calitatea asistenţei medicale şi conditiile de igienă şi curăţenie; nemulţumirea persoanelor private de libertate faţă de aspecte fundamentale ale efortului de reinserţie socială: accesul la muncă, accesul la activităţi de şcolarizare şi calificare profesională; dificultatea/eşecul serviciilor de intervenţie psihosocială în a explica persoanelor private de libertate scopul detenţiei şi al sistemului penitenciar în ansamblul său;  slabul potenţial de atractivitate al programelor şi activităţilor dedicate reinserţiei sociale; activitatea angajaţilor sistemului penitenciar este încă concentrată asupra rezolvarii unor probleme ce ţin de supravieţuire individuală şi satisfacere de nevoi primare în timpul detenţiei, şi prea puţin asupra rezolvării unor probleme cu relevanţă socială;  pentru rezolvarea problemelor, persoanele private de libertate consideră mai indicat să apeleze la persoane fără pregătire în domeniul consilierii, decât la educatori, psihologi, etc., ceea ce arată fie slaba informare cu privire la rolul acestora, fie neîncrederea în capacitatea şi competenţa lor de a rezolva probleme personale concrete.