Scornicești, oraşul în care oamenii trăiesc din amintiri

357

Scorniceştenii s-au strâns cu mic cu mare, la finele săptămânii trecute, în mijlocul oraşului pentru a aniversa ziua localităţii, ocazionată de o nouă ediţie a ,,Sărbătorii Pâinii”. Manifestarea a avut loc pentru prima data înainte de revoluţie şi s-a dorit să marcheze finalul secerişului şi obţinerea, în cel mai tradiţional mod, a primelor putini din grâul nou. Chiar dacă nu mai are amploarea şi nici strălucirea de altădată, evenimentul rămâne singura şansă anuală a scorniceştenilor de a uita de greutăţile de zi cu zi. Cât despre pâinea în ţest, ea rămâne vedeta sărbătorii chiar dacă nu mai este, ca pe vremuri, extrem de atractivă şi vizibilă.

A fost odată ca niciodată… o localitate înfloritoare

Situat în nord-estul judeţului şi străbătut de râul Plapcea, oraşul în care s-a născut Nicolae Ceauşescu a decăzut constant după evenimentele din decembrie 1989. Nimic din ceea ce poţi vedea astăzi la Scorniceşti nu mai aduce aminte de oraşul înfloritor de acum aproape trei decenii. Pe vremuri, aici existau sere, crescătorii de pui şi porci, carmangerii, fabrici de lapte, unt, brânză, pâine şi bere. Acum puterea economică a oraşului este aproape inexistentă. Există o carmangerie, câteva firme micuţe de confecţii şi două complexe comerciale. Oraşul seamănă cu unul de pe Valea Jiului. În trecut era extrem de căutat de tinerii dornici de muncă şi un salariu peste medie, iar acum a ajuns aproape pustiu. Cei care nu au plecat spre alte mări şi zări în căutarea unui loc de muncă sunt preocupaţi să-şi drămuiască bruma de venit, obţinut de obicei de femei. Oamenii susţin că pe vremea comunismului erau invidiaţi de mai toţi românii pentru că la ei se găsea cam tot ceea ce îşi doreau, acum cei mai mulţi îi compătimesc. Ei pun situaţia în care au ajuns şi pe seama celor care au condus localitatea. I-au ales pentru că ei, ca oameni, erau buni, dar politica pe care au dus-o a fost dezastruoasă. ,,La noi, de fiecare dată, primarii au fost de altă culoare politică decât cea aflată la putere. Aşa se face că am fost permanent vitregiţi de fonduri. Cum bani nu au existat la buget, şi investiţiile au lipsit aproape în totalitate. Nu au fost bani pentru şcoli moderne, pentru infrastructură de calitate sau pentru susţinerea culturii şi sportului. Nu mai avem echipă de fotbal, iar stadionul, altădată mândria oraşului, a ajuns o ruină. Cât priveşte cultura, echipa de căluşari se chinuie să ducă mai departe acest dans emblematic nu doar pentru noi, localnicii, ci pentru toată ţara”, ne-a declarat unul dintre localnici.

O sărbătoare care şi-a pierdut grandoarea şi strălucirea

La Scorniceşti nimic nu mai este cum a fost. Nici măcar “Sărbătoarea Pâinii”. Manifestarea a evoluat ca şi oraşul. La început, înainte de revoluţie, oraşul era unul în care se găseau de toate, iar oamenii o duceau cum nu se putea mai bine, în ciuda restricţiilor de tot felul cu care se confrunta restul românilor. Totul pentru că aici se născuse ,,cel mai iubit fiu al poporului”. La spectacolele ce aveau loc luau parte cei mai în vogă artişti, iar bucuria şi răsfăţul în zilele de sărbătoare atingeau cote maxime. Acum, după 23 de ani de desfăşurare a sărbătorii, întreruptă pentru câţiva ani după evenimentele din decembrie, nimic nu mai pare să fie ca înainte. Bucuria oamenilor nu a dispărut, dar nici nu se mai manifestă ca altădată. Nici artiştii de top nu se mai înghesuie să cânte la ,,Sărbătoarea Pâinii” pentru că organizatorii nu-şi permit onorariile, iar munca de voluntariat nu-i mai avantajează. Cât despre bătrânele care se întreceau în a face pâine în mod tradiţional, în ţeste de pământ, au devenit şi ele la fel de puţine precum valorile autentice din aceste zile.

Petrecere animată de politicieni

Autorităţile au reuşit şi anul acesta, în ciuda sărăciei, să continue tradiţia şi să organizeze o nouă ediţie a Sărbătorii Pâinii, devenită sărbătoarea localităţii. Pentru că în buget nu au găsit resursele necesare pentru manifestarea ce s-a transformat într-o emblemă a micuţului oraş de pe Plapcea, să aibă loc s-a apelat la sponsori.  Investitori care mai ţin în viaţă localitatea au pus mână de la mână şi au reuşit să adune suficient pentru a plăti onorariul câtorva artişti de marcă. Au cântat şi i-au încântat pe scorniceşteni de ziua lor mai mulţi artişti locali, dar şi Olguţa Berbec şi Anda Adam. Localnicii, cu mic cu mare, s-au adunat în centrul oraşului. Aici, cei mari au petrecut câteva ore în compania muzicii, a mititeilor şi a unei sticle cu bere, iar prichindeii s-au dat în tiribombe, pe toboganele gonflabile şi s-au delectate cu îngheţată şi gogoşele turceşti, turtă dulce sau acadele tradiţionale. Printre cei care au luat parte la ediţia din acest an a sărbătorii s-au aflat atât cetăţeni ai localităţilor din împrejurimi, cât şi o serie de invitaţi ai scorniceştenilor sau ai conducătorilor lor. Alături de edilul Ion Prioteasa şi consilierii locali, în acest an s-au aflat şi liderii PNL Olt, parlamentarii acestui partid – Siminica Mirea şi Gigel Ştirbu, dar şi liderul liberal Ludovic Orban. Acesta a mai fost prezent la Sărbătoarea Pâinii şi cu câteva ediţii în urmă, când l-a însoţit pe actualul preşedinte al ţării Klaus Iohannis. Sărbătoarea s-a încheiat înainte de miezul nopţii şi nu ca pe vremuri după trei zile şi trei nopţi.

Pâinea în ţest, vedeta unei sărbători

În urmă cu un deceniu, la Sărbătoarea Pâinii luau parte zeci de localnice care se mutau în centrul oraşului pentru a face pâine tradiţională şi a o vinde participanţilor. A existat, la un moment dat, chiar şi un concurs în urma căruia se desemna cea mai pricepută sconiceşteancă în a face pâine în ţest. Participantele trebuiau să obţină pâinea din făină din grâu nou şi folosind maiaua. Pâinea trebuia unsă cu ou sau roşii şi trebuia să fie nu prea dospită, bine coaptă şi deloc pârlită. În concurs era admisă şi azma, acea poţine făcută din aluat nedospit. Toată pâinea participantă la concurs trebuia împunsă cu furculiţa sau cuţitul sub formă de cruce. Dincolo de aspect, pentru juraţi – reprezentaţi de elitele comunităţii, conta foarte mult gustul, influenţat de cantitatea de sare brută folosită la fabricarea aluatului.

Acum, doar o bătrânică din Negreni, ajutată de fiica şi ginerele ei, s-a mai încumetat să facă pâine în ţest la sărbătoarea dedicată acestui produs reprezentativ pentru zona Olteniei. Iar acest lucru s-a întâmplat nu ca pe vremuri în centrul oraşului, ci pe o străduţă lăturalnică. Cât despre pâinea produsă de cele două femei, ea nu era dedicată norodului, ci oficialilor.

Se duc bătrânii, dispare şi tradiţia

,,Fac pâine în ţest de când eram mică. La început, doar o frământam. Mama îmi spunea să o frământ şi să o las să se dospească până venea ea că eram prea mica să ard ţestul. Când am crescut, l-am ars. Am făcut la pâine în ţest de nici minte nu mai ştiu. Acum fac mai rar, că am îmbătrânit şi e greu. Nu atât la frământat, cât la arsul ţestului. Fac mai rar, la zi de sărbătoare, deşi tuturor din casă ne place. Facem pâine în casă, dar nu în ţest. Acum au ieşit cuptoarele electrice şi e mai practic aşa”, ne-a mărturisit Neli Dionisia.

Aceasta a susţinut că pentru a face o pâine în ţest aşa cum trebuie nu e nevoie doar de ingredient natural, de bună calitate, ci şi de un ţest bine făcut şi bine ars. El nu trebuie să fie nici prea ars, nici prea puţin încins.

,,Trebuie ca vatra să fie bine arsă, să se albească. Trebuie ca focul să fie molcom atunci când ardem ţestul pentru ca acesta să nu se încingă prea rău de sus şi să pârlească pâinea. Când ai experienţă, cam ştii când e gata ţestul pentru a băga pâinea, când nu este bine să-l încerci. Laşi ţestul jos pentru câteva minute, cinci-şase şi-l ridici. Dacă pâinea este pârlită, e prea ars şi îl mai laşi săltat”, a mai spus tanti Neli.

Fiica femeii a deprins şi ea tainele pâinii făcute în ţest. Ioana Medinţu a susţinut că nicio pâine nu se compară cu cea obţinută din făina din grâu nou. Ca pâinea să se umfle şi să fie pufoasă, făina trebuie ca atunci când este strânsă în pumn să rămână compactă.