– Interviu cu psihoterapeutul Geanina Nicolae
Cu competențe în psihoterapie experiențială și a unificării centrată pe adult – copil – cuplu – familie și certificare la New York, psihoterapeutul autonom Geanina Nicolae îi ajută pe oameni să descopere adevărul despre ei înșiși. A pornit pe calea psihologiei din dorința de a se descoperi pe sine, după cariere de 5 ani ca actor la “Teatrul Alexandru Davila“ Pitești, apoi 12 ani consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt. A participat la conferințe naționale sau europene, workshopuri, cursuri de perfecționare susținute de somități în domeniu, în țară, Roma, Milano sau New York , săptămâna viitoare urmând să participe la o conferință la Munchen și face parte din prima generație formată la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Spune că singurul lucru important pentru psihic este mintea deschisă și numai cel care vrea poate să se accepte şi să-şi vindece rănile emoţionale.
– Doamna Nicolae, când este o persoană pregătită să apeleze la un psihoterapeut?
– O persoană poate decide că este timpul să apeleze la ajutor fie de voie, fie de nevoie. În Slatina, foarte multe persoane vin de voie, pentru că vor mai mult. Tot mai multe persoane se adresează cabinetelor de psihoterapie, în special pentru dezvoltare personală, pentru o motivaţie de viaţă. Nici nu realizăm cât de importantă este terapia, când avem o problemă gravă de sănătate, o situație dificilă în viață, avem nevoie de această vitalitate- sensul vieţii sau motivaţia. Când avem nevoie de ea, trebuie s-o găsim. Individul poate decide dacă doreşte să vindece lucrurile din interior.
– Oamenii vin doar din nevoia de a discuta cu cineva sau vin cu anumite probleme?
– Vin în principal pur și simplu din nevoia de a găsi un sens, o motivaţie de viaţă, să se înţeleagă pe sine, să înţeleagă pur şi simplu cine sunt, care sunt resursele lor foarte clare în aşa fel încât atunci când vine viscolul sau uraganul vieţii să nu se prăbuşească. Mai este nevoie să înţeleagă că în interiorul corpului uman sunt structurate nişte răni, nişte suferinţe de viaţă. Majoritatea celor care ajung aici vin pentru partea de dezvoltare personală. Sunt şi oameni care vin pentru că au atacuri de panică, depresii, au afecţiuni fizice, oameni trimişi de către medici, vin şi pentru terapia copiilor, şi pentru terapia de cuplu, pentru anumite dureri interioare, frică, teamă.
– Ce înseamnă dezvoltarea personală şi cu ce te ajută?
– Această dezvoltare personală este o înţelegere de sine, a resurselor, a emoţiilor. Începi să înţelegi că tot ceea ce se întâmplă în corp are şi o componentă emoţională şi acolo poţi interveni. Te ajută să ştii cine eşti, să poţi să simţi că-ţi trăieşti viaţa şi nu doar să supravieţuieşti.
– Ce impact are asuzpra vieţii aceasă cunoaştere a emoţiilor?
– Are un foarte mare impact cunoaşterea de sine pentru că nu trăieşti cu suferinţa considerând că asta este şi n-ai ce face. Noi ştim foasrte bine despre vindecarea fizică, atunci când te doare ceva te duci la un anumit medic, însă atunci când este vorba de emoţii ignorăm ceea ce simţim de cele mai multe ori şi învăţăm să trăim cu suferinţa. Şi nu este tot timpul OK. A trăi cu suferinţa nu este ceea ce avem nevoie. Cei care reuşesc să se cunoască şi să depăşească anumite trăiri, încep să creadă mai mult în ei, au putere de viaţă, îşi vindecă partea emoţională.
– Cum poate fi împăcat un om cu el însuşi?
– Atunci când face acel acord între ceea ce simte şi ceea ce doreşte, să le echilibreze. Liniştea interioară nu vine atunci când tu nu eşti împăcat cu deciziile pe care le iei, când te acuzi că ar fi trebuit să faci altfel.
– Vin la psihoterapie numai oamenii cu bani sau aceste servicii sunt la îndemâna oricui?
– Nu este vorba numai de asta. Este ca şi când ne-am gândi că la stomatolog ajung numai cei care au salarii mari. La psihoterapie poate apela oricine pentru că terapie nu se face toată viaţa, se face în funcţie de nevoile fiecăruia şi uneori este nevoie doar de 2- 3 şedinţe ca să poţi să începi drumul ăsta al descoperirii de sine. Diferenţele de preţuri pentru partea de psihoterapie sunt făcute şi în funcţie de oraş, ne adaptăm la nivelul Slatinei. O şedinţă costă câteva sute de lei, însă depinde ce oferi prin acea şedinţă, de nivelul de pregătire al psihoterapeutului. Psihoterapia este o nevoie ca toate celelalte. De fiecare dată ne ocupăm de cât de mult învăţăm, cât de sănătos mâncăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne aranjăm, dar foarte rar ne punem această întrebare a cunoaşterii emoţionale. În alte oraşe, colegii mei nu reuşesc să facă programări decât pentru luna următoare, însă şi aici se înregistrează o deschidere spre psihoterapie. Şi avem mare nevoie. Agresivitate, suferinţă, violenţă, durere, sunt opţionale şi ar trebui să le tratăm ca atare.
– După cariere în artă şi justiţie, de ce una de psihoterapeut? Cum s-a ajuns aici?
– Cu mulți ani în urmă, am început dezvoltarea personală, din dorința de a mă descoperi pe mine. Fiecare etapa a istoricului meu profesional m-a ajutat să mă pregătesc pentru actuala mea profesie. Prin anii petrecuți în teatru, lucrând ca actor, am reușit să cunosc frumosul și arta, din perioada activității în domeniul justiției am învățat importanța de a-ți asuma hotărârile pe care le iei și mai ales puterea responsabilității conștiente a faptelor vieții tale, dar și durerea pe care ți-o poate determina lipsa de asumare a propriei vieți. Am decis să-mi continui dezvoltarea personală, apoi pregătirea în domeniul psihoterapiei, în încercarea de a descoperi cea mai bună cale de a ajunge mai ușor la oameni, de a-i ajuta să descopere adevărul despre ei inșiși. După ce am înțeles clar că singura cale de a trăi o viață autentică și plină de sens este descoperirea de sine și asumarea conștientă a unei vieți trăite cu sens, am decis să renunț la vechea activitate și să profesez ca psihoterapeut. Am ales psihoterapia deoarece este o cale prin care într-un mod profesionist, etic și în deplină responsabilitate poți fi alături de un om care decide că este timpul să se vadă pe sine, să se accepte, să se cunoască, să vindece răni emoționale și, de ce nu, să găsească un sens mai profund existenței sale.
– Mulţumesc!
