Asistenţă medicală şi expoziţii în clădirea fostei Prefecturi, restaurată cu fonduri europene. Proiectul este gata!

215

Proiectul de restaurare a Casei Fântâneanu, una dintre clădirile monumente istorice ale Slatinei, în prezent abandonată şi în stare avansată de degradare, este gata şi va fi depus anul viitor pe noul exerciţiu extrabugetar POR. Clădirea cu o istorie de două secole va fi transformată în centru eparhial social- cultural.

Au trecut circa 200 de ani de când boierul Lânaru punea lângă Grădina Publică din Slatina (actualul Parc Eugen Ionescu), temelia casei sale, vândută în 1846 unor mari filantropi olteni- familia Fântâneanu. Între zidurile casei s-a scris istorie, conacul urban fiind reşedinţa lui Constantin Fântâneanu, senator al României la începutul secolului XX, sediul prefecturii judeţului, pragul său fiind călcat în 1872 chiar de regele Carol I, azil de bătrâni, comandament sovietic în al doilea război mondial, sediul unor instituţii judeţene, pentru ca în prezent să ajungă abandonată şi într-un stadiu avansat de degradare. Donaţia făcută slătinenilor de familia Fântâneanu se află astăzi în proprietatea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, iar după ani buni în care a fost lăsată în paragină şi vandalizată, Consiliul Judeţean Olt intenţionează, printr-un parteneriat cu Episcopia, să-i redea strălucirea de altădată.

De la stomatologie şi fizioterapie- la expoziţii de obiecte bisericeşti

Cabinete de asistenţă medicală, unde vor fi oferite servicii de stomatologie, fizioterapie, consiliere psihologică, expoziţie de obiecte bisericeşti vechi şi gazdă pentru diverse activităţi social- culturale- aceasta este destinaţia pe care intenţionează Episcopia să o dea casei Fântâneanu, odată restaurată. Preluată în 2012 prin înceierea unui parteneriat, clădirea a fost inclusă de către Consiliul Judeţean Olt într-un proiect cu fonduri europene. Proiectul este pregătit- cu studiul de fezabilitate, documentaţia tehnică, certificatul de avizele necesare, şi urmează ca CJ Olt să-l depună anul viitor, ghidul fiind în consultare publică. „Aşa cum am reuşit să atragem fonduri europene pentru reabilitarea secţiilor expoziţionale ale Muzeului Judeţean şi pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural al acestuia, vom reuşi să reintroducem în circuitul cultural al judeţului olt şi casa Fântâneanu, printr-un proiect cu fonduri europene, în cadrul POR 2014- 2020. Este un proiect de restaurare şi consolidare, prin care ne dorim ca monumentul, parte importantă din istoria Slatinei, să-şi recâştige gloria de altădată”, ne-a declarat Marius Oprescu, vicepreşedintele Cosniliului Judeţean Olt.

Proiectul „Restaurare, consolidare şi modernizare Casa Fântâneanu- Centrul eprahial social-cultural” va fi depus pe axa 5- prioritatea de investiţii 5.1.-Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului naţional şi cultural”, are o valoare estimativă de 4 milioane lei şi cuprinde atât reabilitarea clădirii interior- exterior, cât şi dotări.

Casa Fântâneanu este construită în stil eclectic, cu elemente clasiciste, cu un program de „conac” adaptat la mediul urban. La faţadă prezintă bosaje, iar la ferestre ancadramente. Se pot observa frontoane cu elemente florale, coloane din stucaturi cu caneluri şi capiteluri corintice, friza cu denticule şi ghirlande. Deosebit de valoroasă era feroneria balconului, din fier forjat, cu influenţe „art nouveaux”, care nu mai există din anul 2007.

Cine a fost familia Fântâneanu

Familia Fântâneanu era una dintre cele mai bogate din judeţ- deţinea mii de hectare de teren , imobile şi acţiuni bancare. Moştenirea lăsată comunităţii prin testament, denumită „parte a sufletului” este una ce ar trebui cunoscută şi apreciată şi de tinerele generaţii. Profesorul Elena Sârghie a reuşit să descopere poveştile din spatele zidurilor acestei case, prezentate în volumul „În spatele zidurilor. Povești și povestiri slătinene”. Potrivit profesorului, Elena Fântâneanu lăsase, prin testamentul făcut în 1890, un fond pentru înființarea unui azil. În 1926, celor 6 văduve ce locuiau în acest așezământ li se dădea de la Primărie, „afară de locuință și luminat, câte un stânjen de lemn pe an și 10 lei pe lună”. Tot din fondul de 81.000, se întrețineau 4 paturi în spitalul orașului.

Cât privește averea lui Constantin Fântâneanu, ea făcea obiectul Testamentului întocmit la 29 ianuarie 1916, prin care dispunea ca cele 200 de pogoane de la Făgețelu și Chilia, plus acțiunile la Bancă, să se împartă în trei părți egale: o parte soției, o parte copiilor surorii sale, iar a treia va fi „partea sufletului”. Lăsa soției casa, cu mențiunea ca, după moartea acesteia și a moștenitorilor, să rămână Primăriei care, din chiria acestora, să ajute la măritișul a două fete sărace. Soția era obligată a construi un spital pentru „căutarea a zece bolnavi”, cu zece paturi. Întreținerea fiecărui pat trebuia să coste 1.000 de lei, cheltuielile vizând medicamentele și oamenii de serviciu.Ținea ca spitalul să se construiască pe locul său de la nr. 25, de pe Bd. Gării. Mai lăsa un fond de 10.000 lei pentru ca, din venitul acestui fond, să se dea ajutor la săracii din Slatina, în fiecare an, de Paște și de Crăciun. Lăsa, de asemenea, bani pentru a se trimite doi bursieri în străinătate pentru „studierea științelor fizice, chimice și medicale”, pentru fiecare acordându-se câte 600 de lei. Alți 6.000 lei mergeau către Societatea „Amicii Orbilor” din București. Lăsa alte 10.000 lei soției, pentru a-i da „unui copil de sex bărbătesc pe care îl credea ea de cuviință”.