Bulibaşa bate în retragere
Pentru a spune tot ce a făcut Nichita Dragomira pentru judeţul Olt cu siguranţă că nu ne-ar fi ajuns spaţiul din tot săptămânalul nostru. Acesta este motivul pentru care am fost nevoiţi să sintetizăm foarte mult şi să vă prezentăm doar ce am considerat a fi deosebit de important, acum când maestrul Nichita Dragomira şi-a anunţat ieşirea la pensie. Bulibaşa, aşa cum îi spun apropiaţii, va mai rămâne probabil vreo trei ani la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt, însă acum a început să „bată în retragere”, motiv pentru care maestrul Dragomira a fost sărbătorit la sfârşitul săptămânii trecute la Vâlcele, comuna sa natală, de o serie întreagă de personalităţi ale culturii şi folclorului din judeţ şi din ţară.
Cu această ocazie, fiind şi marea sărbătoare a Rusaliilor, atunci când tradiţia căluşului cuprinde tot judeţul, Nichita Dragomira a primit şi numeroase premii şi diplome, de la diverse instituţii culturale din ţară şi din străinătate, prin care i s-au recunoscut astfel meritele pe care le-a avut în păstrarea şi promovarea căluşului românesc.
Un dans pe care ne-a demonstrat că îl mai poate juca foarte bine chiar şi la această vârstă, demonstraţia de virtuozitate având loc la „Sărbătoarea căluşului secular de la Vâlcele”
După 55 ani…
Nichita Dragomira a intrat în marea lume a folclorului ca dansator, în 1958, la Vâlcele. Acum, după 55 ani în slujba folclorului, maestrul Dragomira a avut amabilitatea să ne dezvăluie în câteva cuvinte ce au însemnat toţi aceşti ani pentru cel care practic a creat o identitate judeţului nostru pe când se afla la conducerea Ansamblului Profesionist Plaiurile Oltului.
„Am început să dansez căluşul în 1958, la Vâlcele, şi nu am încetat să dansez indiferent de funcţia pe care am avut-o. Directoratele au fost pentru mine nişte accidente plăcute. Acum, după 55 ani de activitate, pot să spun că am două bucurii.
În primul rând am reuşit să creez un stil de dans specific judeţului Olt, având în vedere că suntem aşezaţi la interferenţa a patru plăci tehtonice: la vest Oltenia, la est Muntenia, la sud Bulgaria, iar în nord avem ciobanii. Şi totuşi, singurul stil de dans din Olt era stilul de sud şi Romanaţi care se alterase. Pe de altă parte, mă bucur că Oltul este judeţul cu cei mai mulţi instructori de dans de valoare din România.
Nu pot să trec cu vederea nici faptul că am înfiinţat primul ansamblu profosionist, în 1993, un ansamblu care a câştigat de-a lungul anilor foarte multe premii naţionale şi internaţionale, premii unicat cum ar fi Mamaia folclorică din 2002 şi Colierul de Aur de la Djon, în 2007”, ne-a declarat Nichita Dragomira.
Cu siguranţă că perioada în care a fost la cârma Ansamblului Plaiurile Oltului a fost cea mai plăcută şi prolifică pentru Nichita Dragomira.
„Am venit la Ansamblul Plaiurile Oltului pe 6 decembrie 1979. Am creat aici un ansamblu etalon al judeţului, iar cu ajutorul acestui ansamblu am reuşit atunci să eliminăm şase coregrafi din Bucureşti care lucrau în Olt cu acelaşi repertoriu de la Ciocârlia. În doi ani am preluat în totalitate judeţul şi acum l-am dus pe locul întâi în ţară. Am găsit atunci înţelegere să investim în copii, iar rezultatele se văd acum”, mai spune cel care şi de ce să fie mândru.
„Sunt mândru că am devenit exact ceea ce am vrut, profesional şi profesionist. Toată viaţa m-a interesat locul întâi. Sunt mândru, de asemenea, de spectacolele de creaţie cu care am câştigat marile concursuri: „Luatul din căluş” – la Mamaia, „Ciocârlia” – la Djon. Mă mândresc şi cu faptul că am reuşit să fac cunoscută România, prin Ansamblul Plaiurile Oltului, în Asia şi în alte locuri unde nici doi la sută din oameni nu ştiau că există România”, ne-a precizat Nichita Dragomira, cel care are şi regrete după cei 55 ani din slujba folclorului românesc.
„Cel mai mare regret al meu este că nu am reuşit să pun în scenă cel mai mare spectacol pe care l-am gândit – «Soare, soare, frăţioare, ţine ziua cât de mare», un spectacol ce avea un scenariu bazat pe cultul solar şi cursul vieţii, începând de dimineaţa (naşterea şi răsăritul soarelului) şi până a doua zi dimineaţa, când se termina un ciclu şi începea unul nou, totul finalizându-se cu un dăngănit de clopot şi un plâns de copil.
De asemenea, regret că nu am apucat să fac o zonare coregrafică a judeţului Olt”, ne-a mărturisit cel care crede că în momentul în care coregrafia nu mai are nimic în comun cu arealul folcloric vom înceta să mai fim români adevăraţi şi nu vom mai şti să cântăm şi să jucăm româneşte”, mai spune Bulibaşa, porecla pe care i-a dat-o George Ghiţă pentru că era singurul pe care îl asculta toată lumea atunci când era vorba de repetiţii sau de spectacole.
O carieră de invidiat
Păstrând tradiţia din familie, tatăl său fiind dansator, iar bunicul a cântat, fostul director al Ansamblului Profesionist Plaiurile Oltului, Nichita Dragomira, a mers pe acelaşi drum. La fel şi soţia sa, Vali, cât şi cele două fiice – Oana şi Corina. Are o carieră de invidiat şi nişte realizări la care mulţi nu ajung nici în două vieţi, însă din cauza spaţiului limitat vom trece, cu regret, peste o parte din ele. Nichita Dragomira a început să danseze în 1958. Ca profesionist a dansat din 1979 şi până în 1994, când a urcat pentru ultima oară pe scenă în această postură. Se poate mândri cu peste 5.000 de spectacole în care a jucat, a fost coregraf sau regizor.
Între anii 1969-1973 a fost dansator profesionist la Rapsodia Română, acolo unde a ajuns datorită destinului, aşa după cum a menţionat Nichita Dragomira: „Un grup artistic de la Rapsodia Română a venit în judeţul Olt în culegere de folclor, chiar în timpul desfăşurării Festivalului Căluşul Românesc. Eu am dansat un solo în cadrul galei, iar marele coregraf Petre Bodeuţ m-a văzut şi mi-a spus că dacă vreau din acel moment pot fi dansator la Ansamblul Naţional Rapsodia Română. Din păcate, în 1973 am părăsit acest ansamblu forţat de legile statului, deoarece după terminarea facultăţii eram obligat, pe baza angajamentului semnat de tatăl meu, să profesez cel puţin trei ani. Statul l-a dat în judecată pe tata şi trebuia să dau înapoi o sumă foarte mare de bani. Cu ajutorul regretatului Gheorghe Bărbulescu am găsit soluţia în Scorniceşti să şi profesez, să şi dansez”, povesteşte Dragomira.
În perioada 1973-1979 a fost prim solist dansator la Ansamblul Căluşul din Scorniceşti şi profesor de educaţie fizică la liceul din Scorniceşti. În 1979 a renunţat la catedră şi a devenit coregraf. La sfârşitul aceluiaşi an, Nichita Dragomira a înfiinţat Ansamblul Plaiurile Oltului pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor la iniţiativa prof. dr. Gheorghe Stan. Un ansamblu care s-a vrut şi s-a reuşit a fi reprezentativ pentru judeţul Olt. Când spui „Plaiurile Oltului” este imposibil să nu-ţi vină în cap şi numele Nichita Dragomira, sunt două nume care nu pot fi separate.
„Pentru mine Plaiurile Oltului a înseamnat o a doua familie şi a fost un cumul al talentului meu artistic şi organizatoric. Ansamblul Profesionist Plaiurile Oltului a reuşit să se impună datorită repertoriului, datorită disciplinei şi, nu în ultimul rând, datorită sprijinului Consiliului Judeţean Olt. S-a impus pe plan naţional, internaţional, dovadă fiind şi invitaţiile la toate marile manifestări folclorice din ţară, culminând cu câştigarea autoturismului la Mamaia Folclorică în 2002”, a mai precizat Nichita Dragomira, cel care a ajuns cu Plaiurile Oltului şi pe scena emisiunii „Surprize, surprize” la secţiunea „Cei mai iubiţi”, alături de Andreea Marin.
Ca fost director al Centrului de Creaţie, Nichita Dragomira a organizat manifestări culturale în judeţ, astfel încât în momentul de faţă fiecare oraş şi municipiu să aibă o manifestare de mare amploare anuală. El este „vinovatul” pentru „Sărbătoarea pâinii” de la Scorniceşti, „De la Drăgăneşti la vale”, „Pomul vieţii”, „Sărbătoarea teiului”, „Târgul fetelor”, „Sărbătoarea viei şi vinului”. Tot el a înfiinţat în Canada şi Ansamblul „Mihai Eminescu” în 1977, iar drept omagiu pentru tot ceea ce a făcut acolo, formaţia de căluşari a ansamblului îi poartă numele.
Sub conducerea sa şi împreună cu Nicu Popa şi Nicolae Fulga s-a organizat Festivalul „Oltenii şi restu’ lumii”.
„Ideea acestui festival a venit imediat după revenirea mea ca director la Centrul de Creaţie, când ne-am făcut inventarul manifestărilor culturale din judeţ. Spre surprinderea noastră, nu aveam nici un festival de umor. Am hotărât să facem aşa ceva şi am cerut aprobarea CJ Olt, care ne-a sprijinit în demersul nostru. Titlul festivalului a fost ales cel care a primit cele mai multe voturi din cele cinci titluri pe care fiecare dintre noi le pusesem pe foaie. Titlul «Oltenii şi restu’ lumii» a întrunit cele mai multe voturi şi îi aparţine lui Nicu Popa. Trebuie să menţionez că la primele ediţii ne-a fost foarte greu pentru că nu ne-a ajutat nimeni. Caricaturistul Ştefen Popa Popa’s venea pe gratis. Mă bucur, însă, că acum acest festival are un prestigiu naţional şi chiar internaţional”, ne-a mai mărturisit cel căruia i se mai spune şi „Bulibaşa” sau „Nichita şi locotenenţii lui” pentru că 25 de ani a lucrat cu Iliuţă Brăileanu, Costel Cioară şi Costel Bălărău, foşti instructori la Ansamblul Plaiurile Oltului.
Nichita Dragomira a colaborat şi a montat dansuri olteneşti la Ansamblul Academic de Stat „Joc” din Chişinău începând din 1994. Diplome şi premii câştigate de Nichita Dragomira? Sunt prea multe şi toate foarte importante. Nu vrem să le enumerăm, important este că avem un ansamblu profesionist, un festival de umor pe care Nichita Dragomira, împreună cu colaboratorii săi, le-a creat un nume cunoscut în toată ţara, dar şi peste hotare.
Una din realizările sale la care ţine foarte mult este şi spectacolul dat pentru Regina Angliei în 1977 împreună cu Ansamblul Căluşul din Scorniceşti. A dansat chiar şi în deschiderea meciului de box în urma căruia Leonard Doroftei a devenit campion mondial, unde au fost prezenţi 100 de căluşari. În 2004, la Cerbul de Aur, au fost prezente cinci generaţii de căluşari, organizatorii festivalului rugându-i pe dansatori, la repetiţii, să danseze mai încet de teamă că se va strica scena.
Nichita şi locotenenţii
Despre Nichita Dragomira ar mai fi multe de spus, foarte multe. Din păcate spaţiul nu ne permite să-l prezentăm aşa cum am fi dorit pe cel care de-a lungul timpului a reuşit să facă cunoscut judeţul nostru şi din punct de vedere cultural. Vă vom prezenta, însă, câteva cuvinte ale locotenenţilor săi, Costică Bălărău şi Iliuţă Brăileanu.
„Prima oară am dansat căluşul în 1969, când aveam 3 ani şi jumătate, la o serbare şcolară de sfârşit de an. Debutul meu a fost întâmplător. Erau multe serbări la Vâlcele, această comună reprezintă o vatră căluşărească recunoscută atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Fratele meu învăţa căluşul la şcoală, la Vâlcele. De el se ocupa Nichita Dragomira. Fratele meu repeta acasă, iar eu, văzându-l, l-am copiat. El, la rândul lui, văzându-mă că-l copiez, a început să mă înveţe câteva figuri. Părinţii mei plecau la câmp, eu nu aveam cu cine să stau acasă şi mă lua cu el la şcoală. Aşa s-a făcut să mă vadă Dragomira… Pe vremea aceea era un lux să ai o minge de fotbal. Când Dragomira îmi spunea „Iliuţă, fă-mi o figură de căluş”, eu îi răspundeam „dacă îmi dai mingea, atunci fac”. Toţi copiii îi spuneau «domnu’», iar eu am crezut că îl cheamă «domnu’» şi îi spuneam nenea «domnu’». Şi aşa a rămas!
Am lucrat foarte mult cu Nichita Dragomira, iar perioada cât am fost împreună la Plaiurile Oltului a fost de-a dreptul extraordinară”, îşi aminteşte Iliuţă Brăileanu, acum director la Palatul Copiilor Slatina.
„Nichita Dragomira a fost şi este un fenomen pentru folclorul judeţului nostru. Împreună cu Dragomira am pus în scenă nenumărate spectacole care s-au bucurat de un succes extraordinar. Dar cel mai important lucru care a rămas în urmă sub marca Nichita Dragomira este că el a creat o identitate folclorică pentru judeţul nostru. El a fost cel care, de-a lungul timpului, a reuşit că creeze judeţului Olt propria identitate folclorică, o identitate care este acum dusă mai departe de coregrafii şi instructorii de pe aceste meleaguri”, ne-a declarat şi coregraful Costică Bălărău, cel care acum se ocupă de Ansamblul „Flori de măr” de la Curtişoara, Ansamblul „Hora” de la Drăgăneşti-Olt şi Ansamblul „Mugurelul” de la Dăneasa.
Felicitări şi… mulţumim domnule Nichita Dragomira pentru tot ce aţi făcut în slujba culturii oltene şi a folclorului din judeţul nostru!
