Jucatul căluşului în curtea gospodarului pentru alungarea necazurilor este un obicei de Rusalii, practicat în Olt în peste 40 de localităţi, grupate în trei vetre tradiţionale: Valea Cotmenei, Valea Iminogului şi Valea Olteţului. Căluşul pe aceste meleaguri are particularităţile lui de la o vatră la alta, de la o localitate la alta, ce ţin de paşi, de rolul Mutului şi de aspectul costumelor.
Un joc de patrimoniu mondial
Pe Valea Iminogului, pregătirea dansului începe la Paşte, cu selectarea căluşarilor. Cei care vor să intre în ceată merg la casa vătafului şi dau probă. Dacă sunt admişi se alătură vechilor căluşari. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie ca în ceata alcătuită din 7-9 sau 11 căluşari să existe locuri libere. Tot atunci vătaful tocmeşte şi lăutarii.
Cu două săptămâni înainte de Rusalii, membri cetei merg pe muteşte la casa vătafului şi tot aşa, împreună cu acesta, aleg lemnul pentru steag. În trecut, cu lemnul ales, căluşarii se întorceau la casa vătafului şi depuneau jurământul. Acum această parte de tradiţie a jocului căluşeresc s-a pierdut. Specialiştii susţin că nu peste mult timp va dispărea şi steagul, jocul pierzând din magie în favoarea spectacolului.
În sâmbăta moşilor de vară dinaintea Rusaliilor, îmbrăcaţi în costume specifice, tradiţionale, căluşarii se adună iarăşi la casa vătafului pentru a împodobi steagul cu care vor colinda pe la curţile sătenilor şi pe care-l vor îngropa o săptămână mai târziu, la margine de sat, într-un lan de grâu.
Elemente mistice folosite la împodobitul steagului, cu scopul de a alunga spiritelor rele din casele gospodarilor care-i primesc pe căluşari în săptămâna Rusaliilor, se folosesc şi la executarea ritualului de înlăturare a duhului rău din sufletele celor ,,luaţi din căluş” pentru că au muncit în zilele de Rusalii.
Ritualul căluşului este comun nu însă şi stilul care diferă de la o localitate la alta, uneori chiar şi de la o ceată la alta. Particularităţile ţin atât de costumul de dans, care poate fi diferit chiar şi pentru localităţi învecinate, cât şi de ritmul în care sunt executaţi paşii, de vitalitatea vătafului şi rolul Mutului care este extrem de important, el preluând la un moment dat comanda cetei, distrându-i pe căluşari prin ţinută, recuzită şi gesturi, dându-le astfel răgaz de odihnă.
Vechimea de secole a jocului căluşeresc se pierde în negura vremurilor. Ea a contribuit alături de restul elementelor care definesc acest dans milenar la includerea căluşului în patrimoniul imaterial UNESCO, în 2005.
Vâlcele, comuna cu cei mai mulţi căluşari
Căluşul se numără printre tradiţiile care au rezistat în timp, cete de căluşari putând fi întâlnite în prima zi de Rusalii, în zeci de localităţi din judeţ. La Vâlcele, în comuna în care în mai toate familiile există măcar un căluşar şi în care tainele acestui dans magic se deprind de copil, autorităţile au organizat o manifestare complexă, menită să demonstreze că tradiţia de Rusalii s-a păstrat, chiar dacă şi-a mai pierdut din strălucire. Cetele de căluşari s-au adunăt încă dis de dimineaţă, la marginea satului, nu ca altă dată pentru a depune jurământul, ci pentru a lua contact cu partea mistică a acestui joc – frunzele de nuc, pelinul sau usturoi, presărate în drum de femeile venite la mormintele rudelor, cu scopul de a călăuzi spiritele spre locurile de veci.
Înarmaţi cu simbolurile alungării spiritelor rele, căluşari din Vâlcele alături de cei din Cârlogani şi Oporelu, i-au colindat apoi pe cei mai de seamă gospodari pentru a-i feri de rele. Fiecare ceată a jucat acest dans secular cu particularităţile localităţii pe care o reprezenta şi în costumele moştenite de la străbuni. La final, vătafii au fost răsplătiţi atât de gospodarii ,,colindaţi” cât şi de primarul Alexandru Taifas.
Ce reprezintă căluşul, ce a pierdut şi a câştigat el în timp, dar mai ales care sunt elementele reprezentative ale acestui dans şi particularităţile lui în localităţile de pe Valea Iminogului au fost câteva dintre întrebări la care specialiştii din domenii, prezenţi în localitate, au oferit răspunsuri în cadrul simpozionului ,,Căluşul secular de la Vâlcele”.
Concluzia desprinsă: a pierdut din magie şi a câştigat ca spectacol
Spectacol fac întotdeauna căluşarii din Vâlcele, cei mai reprezentativi pentru Valea Iminogului. Spectacolul se datorează în primul rând măiestriei cu care căluşarii vătafului Marin Stănescu, de la cel mai mic la cel mai vârstnic, execută şi combină paşii acestui joc fabulos şi, nu în ultimul rând, sincronizării aproape perfecte şi frumoaselor costume.
Potrivit autorităţilor locale şi specialiştilor din domeniu, căluşul oltenesc, în general şi cel de la Vâlcele, în special, are viitorul asigurat.
,,Iubesc tradiţiile în general şi căluşul în special. Am făcut şi fac tot ce depinde de mine pentru ca acest joc magic, impresionant şi în acelaşi timp spectaculos, să fie transmis mai departe copiilor şi nepoţilor în cea mai autentică formă a lui.
Tradiţiile sunt averea noastră cea mai de preţ. Este normal să o preţuim şi să o sporim prin intervenţia noastră a tuturor, fiecare din postura în care se află”, a declarat primarul comunei Vâlcele, Alexandru Taifas care a reuşit, cum doar el ştie, să organizeze excelent o manifestare complexă şi foarte importantă.
Manifestările de la Vâlcele din prima zi de Rusalii au deschis săptămâna Căluşului în judeţul Olt. Miercuri debutează la Slatina cea de a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional Căluşul pentru Copii, iar de vineri, la Caracal, începe cea de a XLIV-a ediţie a Festivalului Naţional ,,Căluşul Românesc”.