Astăzi este ziua unei mari actrițe a scenei românești. Draga Olteanu Matei a copilărit în comuna olteană Morunglav, loc de care astăzi nu o mai leagă nimic. O mândrie pentru orice român care a aplaudat-o în sute de roluri pe scenă sau televizate, actrița a fost declarată de către autoritățile din Morunglav Cetățean de Onoare al localității.
Reprezentantă a generaţiei de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei împlineşte azi 86 de ani. S-a născut la 24 octombrie 1933 și a rămas în memoria colectivă a iubitorilor de teatru şi film prin rolurile făcute în „Coana Chiriţa”, „Gaiţele”, „Hagi Tudose”, „Căruţa cu paie”, „Domnişoara Nastasia”, „Nea Mărin miliardar”. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru şi 100 roluri în televiziune. A obţinut: Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră – 2010, Premiul de Excelenţă al Revistei VIP – 2005, Premiul UNITER pentru întreaga activitate – 2004, Premiul TVR şi PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriţă – 2003, ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp şi Filip cel bun) – 1975.
Despre copilăria la Morunglav, după cel de-al doilea război mondial când familia sa a fost deportată în Oltenia, când cutreiera pădurile, păștea oile, colinda pe ulițele satului, Jurnalul Național a realizat în urmă cu 10 ani un material impresionat:
„Într-o noapte au venit ruşii, ne-au urcat în nişte vagoane cu care se cărau vitele şi ne-au dus departe de casă. Tatăl meu era ofiţer şi a trebuit să plece cu unitatea lui militară la Soroca”, povesteşte actriţa. Avea 8 ani. Însă, nu a uitat nici acum noaptea în care a sosit în satul Morunglav. „Cerul era sticlos, iar în zare se vedeau munţii. Au venit câţiva ţărani care ne-au ajutat cu bagajele, iar noi ne-am instalat la o gazdă. M-am împrietenit cu Voichiţa şi Paula, cele două fete ale gazdei. Împreună cu ele mergeam vara la păscut oile, cutreieram pădurile, adunam vreascuri pentru foc şi le căram cu capul, culegeam ciuperci. Nu am simţit greul. Părinţii mei, da. Crăciunul petrecut acolo, în acel an mi-a arătat faţa sărăciei. Dintr-o dată dispăruseră globuleţele acelea minunate, strălucitoare, abundenţa mâncărurilor şi nici cadourile nu mai erau păpuşi îmbrăcate asemenea prinţeselor în rochii învolănate. Atunci am aflat că Moş Crăciun este doar în noi. Căutam ceva în şifonier şi am dat de cadoul pe care mi-l cumpărase mama pentru a mi-l pune sub brad. O mare tristeţe m-a cuprins. Parcă dintr-o dată, toată vraja dispăruse, toate poveştile pe care mi le creasem în minte se destrămaseră”. Priveşte trist, de parcă sentimentul pierderii Crăciunului îi revine iar şi iar, cu fiecare aducere aminte. În acel an, Draga, fetiţa de numai 10 ani, a învăţat de la mama sa să confecţioneze ornamente pentru brad din cutii de chibrit sau de pudră, pe care lipeau imagini cu animale, cu steluţe, decupate din tot felul de cărţi. Atunci a văzut că dintr-o simplă nucă pictată în auriu putea ieşi cea mai strălucitoarea podoabă. „Bunicul fetelor la care stăteam în gazdă era tâmplar. Pentru că nu aveam bomboane, luam hârtie poleită pe care o înfăşuram în jurul unei bucăţele mici de lemn, pe care le atârnam în brad ca şi cum ar fi fost bomboane”.
În minte-i răsună şi acum colindele pe care le-a învăţat pe când locuia în Oltenia. Cu luni de zile înainte, convoca grupul de copii cu care cutreiera uliţele în lung şi-n lat şi începeau repetiţiile pentru Crăciun. „Cele mai frumoase colinde de-atunci le ştiu. Mergeam din casă în casă, străbătând troiene de zăpadă şi cântam cu toată forţa. Lumea ne primea cu drag, ne îndesau în traiste mere, nuci, covrigi, iar bucuria noastră creştea pe măsură ce aplauzele şi zâmbetul celor pe care îi colindau sporeau.”
La mulți ani, Draga Olteanu Matei!
