România a fost reprezentată pentru prima dată la Jocurile Paralimpice Invictus, de 15 militari români răniți în teatrele de operații din Afganistan și Irak. Printre ei, și doi slătineni: mr. Nicolae Grigore și cap. Eugen Valentin Pătru. Povestea eroilor este una impresionantă.
Și-au servit țara și au luptat pentru ea în Afganistan și continuă să fie învingători în competiții sportive, purtând în continuare cu mândrie pe umeri drapelul țării. Mr. Nicolae Grigore și cap. Eugen Pătru, ambii din Slatina, s-au numărat printre cei 550 de competitori din 17 țări participante la Jocurile Paralimpice Invictus, organizate la Toronto în septembrie.
Invictus Team România a participat la șase discipline sportive individuale: tir cu arcul, atletism, canotaj în sală la simulator, haltere, ciclism, înot, iar în echipă la competiția de volei din poziția șezând. Eroii s-au întors victorioși: cu un aur, un argint și două medalii de bronz. Prin proiectul „Invictus Team România – 2017”, ei au demonstrat societăţii ce înseamnă adevăratul spirit de luptător, coeziunea echipei şi solidaritatea umană. Acţiunea este realizată cu scopul de a sprijini recuperarea fizică şi psihică prin sport şi să crească gradul de informare în rândul publicului românesc cu privire la problematica militarilor răniţi şi a familiilor acestora.
Mr. Grigore a concurat la haltere, iar cap. Pătru la tir cu arcul și împreună cu ceilalți 13 componenți ai lotului României la volei.
A supraviețuit unui atac sinucigaș, la 26 de operații și risc continuu de paralizie
Caporalul Eugen Pătru este încadrat la Centrul 84 Mentenanță București. A fost rănit în anul 2014, în Afganistan. În urma incidentului militarul a rămas fără muşchi la ambele gambe şi cu o paralizie completă la nervul sciatic și a trecut prin 2 operații în Afganistan și alte 24 în Germania. Militarul executa o misiune de patrulare, pe autostrada A1, când a avut loc un atac sinucigaş cu un autovehicul încărcat cu exploziv. Acesta a intrat direct în maşina de luptă în care se afla militarul provocând decesul plutonierul major Claudiu Constantin Vulpoiu și rănirea altor cinci militari. În timpul incidentului se afla în misiune cu Batalionul 20 Manevră.
Proaspăt căsătorit, Eugen Pătru a mărturisit că soția l-a susținut și că nu i-a cerut să renunțe la aceste misiuni periculoase. „Am cunoscut-o chiar înainte să plec în cea de-a doua misiune. Nu mi-a zos niciodată să renunț. A fost cel mai greu când a aflat de accident, pe 30 martie, când mă suna pe telefonul personal și eu nu răspundeam, eram în operație. În țară se aflase de accident, de răniți și că a murit un om, dar nu se știa cine, ce și cum. I-am spus mamei la telefon că nu am nimic, sunt un pic zgâriat și atât. Mișcam degetele de la picioare, nu simțeam talpa, dar trebuia să le spun că pot să merg. S-a întâmplat într-o zi de misiune de patrulare, deschideam drumul spre casa guvernatorului. În acea zi, o mașină cu explozibil se îndrepta spre bază. Aveam informații că este posibil ca o mașină- capcană să se îndrepte spre bază, s-a întâmplat să oprim o altă mașină la verificare și acea mașină s-a detonat lângă noi.”, a povestit Eugen incidentul.
MĂRTURII: https://www.facebook.com/Digi24HD/videos/1768811356471407/
Deși rănit, a dus misiunea până la capăt
Are 36 de ani și a fost rănit în anul 2007, în Afganistan. În urma incidentului a suferit plăgi tăiate la umărul stâng și arsuri ușoare la nivelul toracelui. Maiorul Nicolae Grigore este încadrat la Detaşamentul de securitate pază şi intervenţie al Ministerului Apărării Naţionale din București.
Pregătirea pentru misiunea din Afganistan a început cu un curs de comando rangers, operaţiuni speciale, în SUA, s-a înrolat apoi în Batalionul 720 Buzău, de unde a fost detaşat la Curtea de Argeş, la Batalionul 33 „Vânători de Munte“. Pe timpul misiunii Batalionului 33 Vânatori de Munte „Posada” din Afganistan, plutonul locotenentului Nicolae Grigore a fost chemat să intervină în sprijinul unei patrule americane prinsă într-o ambuscadă de către insurgenţi. Deplasându-se către aceasta, primul transportor amfibiu blindat din patrula românească a iniţiat un dispozitiv exploziv improvizat. În urma incidentului, mecanicul conductor, sergentul major Aurel Marcu, şi-a pierdut viaţa şi alţi patru militari au fost răniți.
Nicolae Grigore, deși suferise fracturi multiple, luxaţii şi arsuri grave, a continuat să coordoneze operaţiunea. A fost nevoie de trei operaţii şi de o jumătate de an pentru recuperare. În 2012 s-a întors în Afganistan.
„Fiind comandant de pluton în acel moment, primul meu gând a fost să-mi găsesc puterea interioară să depășesc acel moment critic pentru că misiunea nu se terminase. Chiar dacă eram rănit, chiar dacă un coleg de-al meu fusese și el grav rănit și pierdusem un om pentru că mecanicul conductor al tancului fusese ucis, eu trebuia să conduc și să resping acel atac pentru că a fost un atac complex. Și timp de 30 de minute am condus misiunea până la capăt. A fost foarte greu pentru că pierdeam foarte mult sânge în acel moment, dar a trebuit să execut misiunea până la capăt”, a povestit eroul.
La Invintus, maiorul Grigore a ridicat 125 kg la Powerlifting, poziționându-se pe un onorabil loc 12, făcând un efort supraomenesc și folosind brațul pe care a fost la un pas să-l piardă.
„După prima operație, medicul a venit și a spus că brațul nu arată foarte bine și ar putea apărea o infecție, iar cea mai bună modalitate de a rezolva toate problemele ar fi să-mi taie brațul stâng. L-am rugat să găsească altă modalitate, să-mi mai facă alte operații ca să-mi salveze brațul. La Invinctus am ales o probă unde să folosesc brațele, tocmai pentru a demonstra că indiferent ce mi s-a întâmplat, eu pot să trec peste”, a declarat acesta la o emisiune.
Are trei fetițe: de 4, 6 și 10 ani, care sunt mândre că tatăl lor este militar. „Sunt copii cu grad de maturitate ridicat pentru vârsta lor. Una dintre fetițe mi-a spus că a fost impresionată să vadă niște oameni cu stare de sănătate gravă, cu probleme mari, făcând lucruri incredibile și câștigând probe dificile, cum ar fi să câștige la înot cu un singur braț. Am fost plăcut impresionat că am niște copii care respectă răniții, respectă armata română”, a povestit mândru Nicolae Grigore.
MĂRTURII: https://www.facebook.com/Digi24HD/videos/1768934063125803/
„Ducem lupta pe alte meleaguri pentru a nu fi nevoiți s-o aducem acasă”
Multe voci spun că eroii merg la luptă pentru bani. Ei ne explică ce înseamnă pentru ei lupta pentru patrie, ce înseamnă riscul de a rămâne invalizi pentru tot restul vieții. „Eu sunt în armată de 14 ani, am absolvit liceul militar după care am plecat la Academie. De când mă știu, am visat să fiu militar, să servesc patria și chiar eu cred în valorile armatei române. Când un militar al armatei române pleacă pentru prima dată în teatru, se duce pentru a deveni un profesionist. În Academie ai manuale, înveți, practic faci teoria războiului, dar acolo, în teatru vei învăța cu adevărat să conduci oamenii pe care îi ai în subordine sau să devii cu adevărat militar, să-și aperi patria, pentru că pentru asta mergem acolo. Iar noi mergem în teatrele de operații pentru că facem parte dintr-o Alianță, avem îndatoriri față de această alianță și ducem lupta pe alte meleaguri pentru a nu fi nevoiți s-o aducem acasă”, a declarat maiorul Grigore, care a fost în trei misiuni.
Ambii au avut nevoie de intervenții chirurgicale dificile pentru a-și continua viața fără sechele, de consiliere, însă le recomandă tinerilor să intre în armată, să apere valorile societății românești.
Ei sunt propuși să fie declarați CETĂȚENI DE ONOARE ai municipiului natal și, cel mai probabil, această distincție le va fi oferită de Zilele Slatinei.
