27 de ani de la Revoluție. Revoluționar slătinean: ” Am fost primii care au decupat steagul şi primul care a intrat în Casa Sindicatelor!”

220

Au trecut 27 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, când românii şi-au câştigat în stradă libertatea. Și-au dat viața peste 1000 de oameni, peste 3000 au fost răniți. Vinovații nu au fost găsiți și pedepsiți nici până astăzi. La Slatina, capitala județului de baștină al dictatorului, Revoluția a însemnat aceeași sete de eliberare de sub jugul comunist, un singur oltean fiind împușcat.

Astăzi se împlinesc 27 de ani de când muncitorii de la marile întreprinderi din ţară, printre care şi cei din Olt, au ocupat Capitala, cerând armatei să li se alăture, 27 de ani de la fuga lui Nicolae Ceauşescu şi victoria revoluţionarilor. Sunt 27 de ani de când aşa-numiţi terorişti au început să tragă haotic, iar mii de români au plătit cu viaţa îndrăzneala de a-şi cere libertatea în stradă, de a purta cu mândrie tricolorul cu stema decupată.
Revoluția a pornit pe 17 decembrie de la Timișoara, reprimarea manifestanților, denumită Operaţiunea „Trandafirul” a răpus 40 de vieți, incinerate la crematoriul „Cenuşa”, din ordinul Elenei Ceauşescu. Pe 20 decembrie 1989, Timişoara e primul oraş liber de comunism, iar a doua zi mii de bucureșteni strigă „Jos Ceauşescu!” şi „Libertate!” și mor primii români la Universitate. În urmă cu 27 de ani, pe 22 decembrie, se năștea Consiliul Frontului Salvării Naţionale, iar pe 23 decembrie își pierd viața sute de oameni nevinovați, victime ale “teroriștilor”. Pe 25 decembrie, soții Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi.
După ce a fost clasat iniţial, dosarul Revoluţiei a fost redeschis în acest an. Luna trecută, procurorii militari au anunţat extinderea urmăririi penale, in rem, cu privire la infracţiuni contra umanităţii. Magistraţii arată că „pentru păstrarea puterii, noua conducere politică şi militară de după 1989 a determinat uciderea, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane” și că „s-a creat aparenţa unui război civil”.

Revoluția de la Slatina

Cum au trăit oltenii acele evenimente, ne-a dezvăluit unul dintre participanții activi la Revoluție. Revoluţionar fără brevet, deşi a făcut parte din conducerea comitetului de conducere întrunit în timpul revoluţiei şi mai apoi din FSN, purtător de veşti la televiziunea publică privind noile schimbări în judeţul dictatorului şi descoperitorul mai multor secrete şi case conspirative, Valeriu Catană, singurul preot greco-catolic din Olt, a participant la Revoluţia din 1989 ca membru al Comitetului de conducere al Slatinei. „Am participat la revoluţie, la municipiu am răspuns de transport şi industrie. Am fost la Bucureşti cu domnul Lazăr, cu o maşină neagră, să ducem la televiziunea publică ziarul Noul Olt, care apăruse atunci. Domnul Lazăr s-a ales şi cu un glonţ, care a rămas în capotă. La televiziune, se formau nişte culoare cu cei veniţi, iar studenţi voluntari răspundeau de câte un judeţ să afle ce se întâmplă. A venit un student care era de undeva din zona de sud- Corabia- Caracal şi a luat ziarul. A mers vreo 30 de metri şi a căzut împuşcat în cap. Era important să se vadă că s-a schimbat ceva şi la noi. În noul ziar erau scrise evenimentele de aici, ce se întâmpla în Olt în acele zile, idealurile noastre…”, povestește revoluționarul.

S-au tras două gloanțe

Înarmați, revoluționarii suspectau pe oricine. Așa s-a ajuns ca focul de armă să răsune și la Olt. ” S-a tras din prostie pentru că şi aci a fost o prostie- s-au dat arme. Pe lângă Renel spre Clocociov, un cetăţean ai căror părinţi erau din Vâlcele, Cârstea Marian, venea cu un prieten de la pescuit, cu o maşină străină, cu numere româneşti. N-a oprit la semnalul muncitorilor înarmaţi şi s-a tras. L-au împuşcat cu un glonţ în picior şi cu unul în mână. Din câte ştiu eu, a fost singura dată când s-a tras. Restul a fost manipulare”, dezvăluie Catană. Preotul povestește ce a trăit acele zile și cele care au urmat după executarea dictatorului. “Eram angajat la Cercetare la Carbonoase (actualul Electrocarbon) şi domnul Spoitu, fostul director de la Uzina de Aluminiu, a fost ales la Frontul Salvării Naţionale la judeţ cu Nicolae Grădinaru. Cunoscându-mă, domnul Spoitu m-a trimis cu alţi tineri să preluăm primăria. Atunci ne-am repartizat în funcţie de ceea ce ştim. Am fost primii care au decupat steagul şi primul care a intrat în Casa Sindicatelor. S-a strâns lume şi ţin minte că doi medici se băteau pe-un microfon care să vorbească. Apoi au urmat zile în care a ieşit la iveală laşitatea omului şi turnătoria. O să vă povestesc o întâmplare petrecută în timp ce activam la primărie. Acolo era şi o cantină, iar atunci când ne-am dus să servim masa, contracost, trecuse Crăciunul, am observat dosite nişte portocale şi, cercetând am descoperit că erau şi banane, ciocolate şi alte bunătăţi. Nu mai văzusem până atunci şi, de ce să nu recunosc, nici nu mâncasem în viaţa mea banane. Domnul Niţulescu, ce a fost şi preşedinte la Casa Sindicatelor, ne-a propus să împărţim între noi, în funcţie de numărul de copii pe care-i avea fiecare. Doamna de la cantină n-a avut încotro şi ne-a spus că nu poate să ne vândă, deoarece sunt venite pe pachete, cu bileţel, pentru informatori, cu nume conspirativ. Cei din Oraşul de jos se duceau acolo, iar cei din oraşul nou la Cantina partidului”, își amintește preotul.
Revoluționarul oltean așteaptă, la fel ca mulți români participanți activ sau nu la Revoluție, să se facă lumină în acest dosar. “Redeschiderea dosarului Revoluţiei foloseşte familiei tânărului aceluia împuşcat la televiziune, să afle de ce, cum i-a murit copilul, să aibă măcar satisfacţia că s-a făcut dreptate. Cum să nu folosească, iar facem o istorie falsă? Am fost induşi în eroare de existenţa aşa-zişilor terorişti şi ne-am împuşcat între noi. Totul a fost o manipulare!”, exclamă Catană.
Astăzi, la fel ca peste tot în ţară, autorităţile judeţene, locale şi revoluţionarii îi comemorează pe eroii Revoluţiei din Decembrie 1989. La Slatina, ceremonia a fost organizată la Troiţa Eroilor, amplasată în faţa Casei de Cultură a Tineretului.

Eroii Oltului

Numărul celor ce-şi arogă dreptul de revoluţionar este mare şi sunt împărţiţi în mai multe asociaţii (se pare că circa 1100 de olteni îşi arogă acest drept). Eroi-martiri din judeţul Olt sunt doar zece. La evenimentele din decembrie 1989 şi-au pierdut viaţa: Ion Argherie, din Rotunda, soldat în termen la UM 01026 Bucureşti; Nicolae Ciobanu, din Tufeni, soldat în termen la UM 01210; Daniel Popa, din Drăgăneşti, soldat în termen la UM 0865 Câmpina; Victor Olaru, din Pârşcoveni, magazioner; maior Burcea Andrei – Caracal; Călin Adrian – Vlădila; Motohan Silviu – Traianu; Radu Gheorghe Ioan – Slătioara; Sasu Ion – Slatina; sublocotenent Sîrbulescu Iancu – Obârşia.
La Slatina, 87 de revoluţionari cu certificate beneficiază de scutire de la plata taxelor şi impozitelor.