„Azi, Slatina dispune de unul dintre cele mai puternice nuclee teatrale din această zonă“

814

– interviu cu scriitorul George Smarandache, director Center Inter Art, administrator Centrul Cultural „Eugen Ionescu“ Slatina

Că o vedem sau nu, că vrem s-o cunoaștem sau nu, activitatea culturală, cu precădere teatrală, la Slatina a cunoscut în ultimii ani, odată cu funcționarea Centrului Cultural „Eugen Ionescu“, un bum. Actori sau artiști de renume trec frecvent pragul centrului, slătinenii se pot bucura de piese bune de teatru puse în scenă de actori locali sau profesioniști, expoziții, lansări de carte sau diverse spectacole și nici activitatea desfășurată peste granițele țării nu este de ignorat. Așa au ajuns oltenii noștri, printr-o serie de proiecte culturale, în Madrid, Paris, Londra, Milano, Viena, Auckland, Noua Zeelandă, acum primind invitaţia de a participa la Pavilionul Românesc de la Dubai unde să reprezinte România. O altă invitaţie le-a fost lansată de la New York, pentru a participa anul viitor cu ultima piesă pusă în scenă – „D’ale carnavalului“, piesă realizată în colaborare cu mari actori: Bebe Cotimanis, Victoria Cociaș, Liviu Cheloiu, Tomi Cristi, Eugen Cristea. Aceste activități sunt coordonate de Asociația Culturală Center Intert Art, administratorul centrului, condusă de scriitorul George Smarandache. În prag de licitație pentru desmenarea unui administrator pentru următorii 5 ani, Smarandache ne-a vorbit despre activitatea pe care a reușit s-o deruleze până acum la fostul cinematograf Alutus al Slatinei, transformat în centru cultural în urmă cu 6 ani.

– Domnule director, administrați de câțiva ani, prin asociația pe care o conduceți – Center Inter Art – Centrul Cultural „Eugen Ionescu“ Slatina, ocupându-vă de partea teatrală. Cum vedeți activitatea teatrală din capitala Oltului?
– Da! Administrez de 5 ani activitatea teatrală de la Centrul Cultural „Eugen Ionescu“ şi pot afirma că în această perioadă Slatina s-a făcut cunoscută, în plan cultural, nu numai la nivel judeţean sau regional, ci şi la nivel naţional şi internaţional. Mari actori ai scenei româneşti au jucat pe scena centrului şi mulţi dintre aceștia au poposit în Slatina pentru o vreme, uneori mai îndelungată, alteori doar de o zi sau două. De asemenea, am avut invitaţi din diverse țări care care au venit fie cu proiecte, fie direct interesaţi de activitatea culturală slătineană. Astfel, am dezvoltat o serie de proiecte culturale în Madrid, Paris, Londra, Milano, Viena, Auckland, Noua Zeelandă şi acum am primit invitaţia de a participa la Pavilionul Românesc de la Dubai unde să reprezentăm România. O altă invitaţie ne-a fost lansată de peste ocean, respectiv de la New York, unde suntem invitaţi să paticipăm anul viitor cu piesa de teatru „D’ale carnavalului“, piesă realizată în colaborare cu mari actori: Bebe Cotimanis, Victoria Cociaș, Liviu Cheloiu, Tomi Cristi, Eugen Cristea, piesă a cărei premieră a avut loc la Centrul Cultural „Eugen Ionescu“, la data de 29 octombrie.

– Ce activități și-au găsit locul pe scena slătineană?

– În această perioadă, am încurajat şi sprijinit înfiinţarea trupelor de teatru pentru copii şi elevi la nivelul tututor instituţiilor de învăţământ din municipiul Slatina. Azi, fiecare instituţie, începând de la grădinţă şi până la nivel de colegiu, dispune de cel puţin o trupă de teatru proprie care evoluează pe scena Centrului Cultural, fie ca spectacol prezentat publicului, fie în cadrul unor concursuri sau festivaluri de teatru pentru copii pe care le realizăm în parteneriat cu acestea.
În ceea ce priveşte copiii, am înfiinţat la nivelul centrului o trupă de teatru pentru copii „Copiii din vecini” pregătită şi coordonată de cunoscuta actriţă slătineancă Andreea Doinea.
Un alt aspect este acela al apariţiei pe scena slătineană a unor asociaţii culturale care realizează cu precădere piese de teatru. O mână de oameni inimoşi, cu dăruire şi dragoste de frumos, îşi sacrifică timpul pentru a descreţii frunţile semenilor lor şi, iată, o fac cu prisosinţă. I-am încurajat şi sprijinit în derularea proiectelor lor şi azi Slatina dispune de unul dintre cele mai puternice nuclee teatrale din această zonă. În paralel cu aceste activităţi teatrale, am derulat o serie de manifestări culturale prin care am atras publicul din toate categoriile de vârste: concerte de muzică uşoară, populară sau clasică; expoziţii naţionale şi internaţionale de artă fotografică, expoziţii de artă grafică, lansări de carte, promovarea unor tineri talentaţi din judeţul Olt. Am organizat o serie de activităţi cu scop caritabil, fie în regim propriu, fie în regim de colaborare cu instituţii de învăţământ şi aici aş aminti Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“, colegiu care este cel mai implicat în astfel de acte, şi am reuşit să ajutăm multe persoane, fie copii sau vârstnici, aflaţi în anumite situaţii.

– De cele mai multe ori, deși ați realizat proiecte demne de laudă, nu reușitele au fost cele promovate, ci ați fost plasat în anumite grupuri de interese și ați primit acuzații că sifonați banul public. Primește cultura atâția bani încât să lase loc de interpretări?
– Opinia publică este este cea mai în măsură să ne judece, atunci când este vorba de banul public. Aici părerile sunt diferite şi interpretate de unghiul din care priveşte fiecare actul cultural. Este adevărat, din punct de vedere material, ca şi învăţămânul şi cercetarea, cultura nu aduce o plus valoare financiară, ci ea se regăseşte, în timp, în formarea caracterelor umane. De exemplu, vii la o premieră de teatru. Este excelent, toată lumea entuziasmată, ropote de aplauze şi ovaţiuni. Acest aspect este cel care umple sufletul actorilor şi al celor care participă efectiv la crearea actului cultural. Nimeni nu ştie sau nu bănuieşte cât stres, câtă muncă şi emoţii se consumă până la realizarea acetui final fericit. Actorii, regizorii, dramaturgii, din asta trăiesc şi pentru public ard ca o lumânare. Este un consum de energie imens. Am încercat şi chiar am reuşit să realizăm şi să aducem pe scena slătineană o serie de spectacole şi personalităţi de excepţie la preţuri foarte, foarte mici. Toate aceste realizări se datorează publicului slătinean, oficialităţilor locale, dar şi unor societăţi private care ne-au susţinut în demersurie noastre culturale.
Este adevărat că s-au scris multe şi nu contest faptul că se vor mai scrie, însă sunt genul de om căruia îi place să se culce seara cu capul pe pernă liniştit, nu cu alte griji, ci doar cu cele ale unui om obişnuit. Au fost şi multe realizări în plan cultural despre care, într-adevăr, s-a scris mai puţin, dar aşa este viaţa şi nu am aşteptat niciodată să mi se ofere ceva pe de gratis! Indiferent de situaţii, nu am acceptat să mi se dea decât ceea ce mi se cuvine, în limita decenţei.

– Costă mult aceste spectacole de teatru?
– De regulă, sumele nu sunt așa de mari cum se vehiculează, sunt reduse pentru că, având aceste parteneriate cu actorii și o relație de amiciție, cădem de comun acord și acceptă condițiile pe care le putem pune la dispoziție. Un regizor cum ar fi Dan Tudor sau Toma Enache în altă parte ia sume destul de consistente, însă noi sutem o instituție de provincie care vrem să facem lucruri frumoase și pentru abnegația cu care ne implicăm în actul cultural au fost de acord să vină și pe aceste sume de bani și, după cum ați văzut, au fost spectacole destul de bune care au rulat în timp la noi la Slatina.

– Administrarea centrului a fost scoasă la licitație. Veți participa? Care sunt proiectele de viitor ale asociației?

– Noi conducem acest centru cultural de 5 ani de zile și am avut o serie de succesuri cu el. Vom participa la licitație și, în situația în care vom fi desemnați câștigători și vom coordona în continuare activitatea culturală teatrală și de spectacol, pentru populația slătinenaă vom continua proiectele pe care le avem deja în derulare: avem proiecte nu numai cu școlile, ci și cu instituțiile de cultură din Slatina, dar și din județ cu căminele culturale, avem parteneriate cu Institutul Cultural Român, cu Minsterul Culturii, anual derulăm un proiect sau două finanțate de către minister, avem o serie de relații cu asociațiile de români din afară, cu instituțiile reprezentative ale statului român cum ar fi Ministerul de Externe, consulate.

– Banii pentru activitățile de cultură desfășurate de slătineni pe alte meleaguri vin exclusiv de la bugetul local?

– Nu! Primăria Slatina finanțează doar o mică parte, aproximativ 5- 10% pentru că trebuie să fie și o cofinanțare locală. Dar marea majoritate a finanțării de astfel de proiecte de nivel internațional vin ori de la consulate, ori de la Ministerul de Externe, ori de la Institutul Cultural Român. Mergem doar pe bază de invitație.

– De câțiva ani, realizați un proiect de colaborare dintre artiști celebri pe plan național și artiști locali. Vorbiți-ne despre acesta!

– Am început această experiență în 2011 și l-am avut ca invitat pe Claudiu Bleonț și pe fosta sa soție, în calitate de regizor, Andra Negulescu. Dintr-o întâmplare simplă, s-a născut acest proiect. Ei au citit cartea mea, primul volum din trilogia „Lumea satului“, carte lansată în decembrie 2010 la Târgul de carte Gaudeamus de la București și au fost încântați de text. Au întrebat dacă piesa „Măgura“, o panoplie a satului românesc, nu ar putea fi pusă în scenă ca piesă de teatru. Și iată că „Măgura“ a deschis prima stagiune teatrală din istoria Slatinei. În septembrie 2011, piesă care s-a jucat de 26 de ori la Slatina cu casa închisă și ne-a dat convingerea că putem și pe viitor. Au urmat apoi câteva proiecte cu actori cunoscuți-„Nebuniile dragostei“ în care l-am avut regizor de Dan Tudor, actori Anca Sigartău, Monica Davidescu, Adriana Trandafir, Gabriel Fătu, dar și actori locali. Un alt proiect, cu regizor Toma Enache, despre care v-am vorbit, în rolurile principale Bebe Cotimanis, Victoria Cociaș și alții. Piesa se va rejuca pe 22 noiembrie. Proiecte sunt multe de viitor, dar nu pot să mă pronunț deocamdată până ce nu vedem dacă vom câștiga sau nu licitația. Dacă nu vom câștiga, vom încerca să continuăm proiectele în colaborare cu noul administrator al centrului, în măsura în care ni se va permite. Eu nu am avut nicio restricție pentru nimeni să vină la centrul cultural, chiar am încurajat pe mulți să vină, pentru că avem și copii talentați, și actori, și artiști locali talentați.

– Cum a ajuns un militar oltean să scrie piese care să fie puse în scenă de mari regizori și mari actori?

– A fost o întâmplare fericită pentru mine. Nu m-am gândit așa de departe atunci când am publicat primul volum de poezie și am scris prima piesă de teatru. Dar, împins de la spate, prima dată de colegul meu Valeru Ciurea, apoi de Claudiu Bleonț și soția lui… Mi-a fost foarte greu la început. Una este să te transpui în lumea satului în momentul în care așterni pe hârtie povestea și alta este să dai viață unui personaj pe scenă, să realizezi un act în cadrul aceleiași scene și să fii conectat cu publicul. Rezultatele m-au încurajat și iată am scrise 4 piese de teatru, dintre care două s-au jucat, iar „Măgura“ se mai joacă în continuare, iar pentru viitor sper să-mi dedic mai mult timp scrisului.
– Prin intermediul operelor dvs, viața țăranului român a ajuns să fie cunoscută în mai multe colțuri ale lumii. Unde a ajuns Măgura, Viața satului….?
– Despre viața satului am scris în multe reviste de specialitate la noi și peste ocean, au apărut multe fragmente din cele trei volume în special în „Observatorul de Toronto“, în „Gândacul de Colorado“ în SUA, lansate cărți au fost la Madrid, Londra, Roma, Viena, Paris, la Paris și Viena am luat și Premii de Excelență pentru Proză, iar piesa Măgura se joacă și în Noua Zeelandă, unde trupa de teatru de acolo ca și comunitate de români a preluat numele și se intitulează Măgureni.

– Pe plan cultural, tradițional, are Oltul cu ce se mândri?

– La acest capitol chiar că nu ne putem plânge. Într-adevăr, avem o gamă foarte bogată de obiceiuri și valori culturale, tradiționale, pornind de la horă, sârba oltenească, de la minunatul căluș care face furori oriunde merge, la costumul popular autentic oltenesc, meșterii populari pe care încercăm cu fiecare ocazie să-i promovăm internațional- am fost la Praga cu dumnealor, Londra, Milano recent. Pe lângă toate acestea, avem copii care parte dintre ei frecventează cursurile Școlii Populare de Artă pentru a duce mai departe tradiția obiceiurtilor oltenești. Nici cultura nu este mai prejos. În marea majoritate a localităților au început să refuncționeze căminele culturale, cu ajutorul finanțărilor locale sau europene reușind să aibă ansambluri populare cu care participă la multe evenimente. De apreciat este activitatea culturală de la Cezieni, Sârbii Măgura, Curtișoara și altele, avem copii talentați care câștigă pemanent trofee și premii la folclor.

– Care sunt proiectele de viitor ale scriitorului George Smarandache?

– Mi-aș dori să găsesc liniștea necesară pentru a mai așterne ceva pe hârtie, în ultima perioadă timpul fiindu-mi acaparat de diverse probleme. Am idei multe, însă de cele mai multe ori timpul parcă s-a condensat, ca de altfel pentru toată lumea. Sper să reușesc să aștern pe hârtie tot ceea ce mi-am propus, să fac lucrui frumoase și să întâlnesc tineri pe care să reușesc să-i promovez.

– Succes!