Slatina se confruntă, şi nu de ieri- de azi, cu o criză acută de locuri la creşă, cabinetele medicale şcolare au nevoie de medici, cele stomatologice din şcoli de aparatură, copiii din familii defavorizate nu se lasă convinşi să vină la grădiniţă. Despre toate acestea, şi alte subiecte legate de asistenţa acordată persoanelor defavorizate- preluarea centrului comunitar de asistenţă medico- socială Slatina, precum şi acordarea de ajutor persoanelor vârstnice, ne-a vorbit Nora Popescu, directorul DPAS Slatina.
– A început înscrierea micuţilor la creşă. Care este situaţia în Slatina, s-a rezolvat problema deficitului de locuri?
– Nu au fost niciodată locuri suficiente în creşe. Deşi din 2012 s-a schimbat normativul, iar în 2014 primăria a dat în folosinţă o creşă nouă, nu s-a mărit numărul de locuri, deoarece a scăzut numărul de locuri pe clasă- de la 20 de copii pe grupă s-a trecut la 9 copii. Capacitatea celor patru creşe pe care le avem este de 117 locuri. Până acum, am înregistrat pentru anul viitor 80 de cereri, iar părinţii au, începând de azi, o lună întreagă în care pot depune cereri. Acestea sunt simple solicitări, nu ştiu dacă se încadrează sau nu, deocamdată. Au fost şi cazuri în care am respins din ele. Au fost copii care au depăşit vârsta de 3 ani, iar aceştia nu mai merg la creşă, merg la grădiniţă. Unii părinţi merg la două capete- fac cereri şi la creşă, şi la grădiniţă, pentru a prinde un loc. Ideal ar fi să prindă la grădiniţă, pentru că acolo fac mult mai mult decât într-o creşă, iar atunci cererea nu mai poate să rămână şi la noi, că nu poate merge în două locuri, vine alt copil. Anul trecut am avut 111 solicitări, iar anul acesta cred că o să avem mai multe, dacă deja avem 80 şi încă o lună termen de depunere a cererilor. Nu toate 117 rămân vacante, pentru că nu pleacă toţi copiii din creşă. Anul acesta estimăm că vor rămâne libere circa 50 de locuri, însă este posibil să fie mai multe. Până spre 1 iulie o să aflăm locurile definitive vacante. Anul trecut am avut 68. Cu cât sunt mai multe locuri libere, cu atât sunt mai mulţi părinţi mulţumiţi.
– În general, cam câte cereri rămân anual neonorate?
– Anul trecut am avut 40 de cereri nesoluţionate. Pe parcursul anului, accidental se mai eliberează câteva locuri. Sunt părinţi care îşi duc copilul la creşă, cu toate că au posibilitatea să-l ţină acasă cu rude sau poate îşi permit o bonă. Am dori să primim toţi copiii, însă nu putem depăşi numărul de locuri. Sunt nişte condiţii care trebuie respectate. Avem personal suficient, mai puţin educatori puericultori, vom încerca să facem angajări din toamnă.
– De ce apelează la creşă un părinte care-şi permite o bonă sau are cu cine-şi lăsa copilul acasă?
– Motivul cel mai clar este deprinderea obiceiurilor. Un copil răsfăţat, care nu face la olică, care nu ştie să mănânce singur, deja după o săptămână-două în creşă învaţă să facă la olică, să mănânce şi alimente solide, să mănânce mai bine, se învaţă cu colectivitatea, stă cuminte, nu mai plânge după mama şi tata. Nu ai metodă acasă, cu părinţii copilul învaţă mai greu decât atunci când vede şi alţi copii făcând un lucru şi-l fac împreună. Important este ca, dacă la cămin sau creşă se face un lucru, şi acasă părintele să continue la fel, să meargă pe aceleaşi reguli.
– Aţi înregistrat cazuri în care părinţii să conteste metodele cadrelor de la creşă?
– Nu am avut astfel de cazuri. Bănuiesc că, dacă un părinte ar fi nemulţumit, s-ar fi adresat în primul rând conducerii unităţii. Atâta timp cât nu am plângeri, înseamnă că părinţii sunt mulţumiţi. Dacă părinţii n-ar fi mulţumiţi, nu am avea atâtea cereri, ar fugi lumea, s-ar auzi lucrul acesta în oraş.
– Sunteţi mulţumită de condiţiile care sunt în creşele din oraş?
– Parţial. Condiţiile sunt bune, dar cea construită de la zero este mai bine dotată. La cele vechi aş fi vrut spaţiu mai mult. Repet, nu sunt condiţii rele, însă aş fi vrut mai multe condiţii – o sală de masă altfel, o sală de aşteptare altfel, aşa cum există la creşa nouă. Una este o clădire modernă, construită după regulile actuale şi alta este ca o clădire veche s-o pliezi pe regulile care trebuie. Important este să ai condiţii de igienă, hrana adecvată, linişte şi personal cel puţin afectuos. Dacă nu se crează o legătură între copil şi persoana care îl primeşte la creşă, copilul nu va sta. Şi nici persoana care nu iubeşte copiii nu va putea face această meserie. Copiii snt mici- gălăgioşi, mucioşi, plângăcioşi, sunt… copii, nu poţi lucra cu ei dacă nu-i iubeşti.
– Cererile se fac în funcţie de creşă? Care sunt cele mai solicitate?
– Creşele 1 şi 3 sunt cele mai solicitate. Unul dintre motive este legătura cu căminul ce funcţionează în aceeaşi clădire, există continuitate. Copiii nu-şi schimbă foarte mult nici colectivul, doar clasa şi educatorul, clădirea e aceeaşi. Am crescut, ne ducem la altă grupă. Pe când de la creşa nr.4 schimbă şi locaţia. Pe de altă parte, colectivul este cunoscut la cele vechi, i s-a dus renumele. Însă avem solicitări şi pentru creşa nouă pentru că personalul determină percepţia părinţilor despre unitate. Dacă copiii sunt bine îndrumaţi, părinţii sunt mulţumiţi de cadre, dacă nu, nu avem nici cereri.
– Referitor la tichetele acordate în cadrul programului „Fiecare copil în grădiniţă”, de ce credeţi că nu atrage acest proiect beneficiarii, chiar şi după extinderea vârstei?
– Avem doar 18 beneficiari. Chiar am discutat cu un distribuitor de tichete şi este situaţia naţională generală la nivel de municipii, la comune situaţia stă altfel. Modificarea legislaţiei, cu extinderea vârstei beneficiarilor şi sub 3 ani sau peste 6 ani, este normal să nu aibă un impact acum, pe sfârşit de an şcolar. Rezultatul acestei modificări se va vedea în septembrie. Ideea este nu ca cei care sunt deja la grădiniţă să primească tichete, ci cel care nu merge la grădiniţă să vină către aceasta, iar tichetul să fie bonusul, ajutorul, sprijinul. În condiţiile în care nu vine la grădiniţă că-i lipsesc nişte condiţii. Noi în momentul în care facem consiliere, facem şi pentru asistenţă socială, şi pentru alocaţie de susţinere a familiei, şi pentru toate beneficiile pe care le-ar putea obţine familia, nu numai pentru tichete. Asta trebuie spus că aduci copilul la grădiniţă şi ai şi aia, şi aia, şi aia, toate adunate ridicând nivelul de trai. Dacă vrei să-l convingi pe om să- şi ducă copilul la grădiniţă. Dacă îl aduci şi deja ţi-a cerut tichetul, nu este o problemă, dar dacă nu-l aduci, atunci…. Acum avem doar beneficiari care urmează grădiniţa, nou-veniţi n-au fost. N-au venit la mijlocul anului, şi asta nu pentru că nu ar fi existat sprijin din partea grădiniţelor. Pentru că o consiliere s-a făcut şi de-o parte, şi de alta. Important nu este să-i înscri, ci să frecventeze grădiniţa regulat, pentru că dacă vine două zile da, două ba, nu iau nici tichet, nici nu reuşesc să-şi schimbe stilul de viaţă.
– Referitor la medicina şcolară, sunt suficienţi medici la cabinetele şcolare? Cum staţi cu aparatura la cele stomatologice?
– Avem cabinete în toate şcolile, liceele şi grădiniţele cu program prelungit. Ne confruntăm cu un deficit de medici, iar pe lângă cei nouă medici care asigură consultanță medicală în cele 25 de cabinete medicale școlare din Slatina, vor mai fi angajați alți cinci doctori. Însă un număr exact necesar pot să-l spun la începutul anului şcolar, când se face normarea în funcţie de numărul de copii şi programul pe cre-l au. Dacă există program decât de dimineaţă, ai o tură, dacă există program şi după-amiază normezi altfel. Anul acesta s-a rezolvat problema medicilor prin arondarea şcolilor. Normarea personalului medical din unităţile de învăţământ se realizează astfel: pentru grădiniţe şi şcolile cu mai puţin de 300 de elevi- ¼ normă post medic, pentru şcolile între 331-999 avem ½ normă post medic, pentru şcolile cu mai mult de 1000 de elevi- o normă post medic, iar pentru şcolile cu 1000-1500 de elevi- o normă post medic dentist. Avem 5 cabinete stomatologice, al cincilea acum va deveni funcţional fiind angajat tot personalul, la Colegiul Agricol. Cabinetul a existat şi până acum, numai că plecase medicul. Este devărat, aparatura este veche în absolut toate cabinetele şcolare stomatologice, este de când au fost deschise şi funcţionau în subordinea DSP. La noi au venit prin 2009, iar până acum nu am achiziţionat aparatură. Intenţionăm să le înlocuim, însă sunt foarte scumpe.
– Recent aţi preluat, în baza unui protocol încheiat cu Fundaţia Terres des hommes Elveţia şi Asociaţia Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate-SASTIPEN, Centrul comunitar de asistenţă medico-socială deschis în 2014 la Slatina prin proiectul „Zefir- Împreună pentru puterea de acţiune”, co-finanţat prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană. Cât de importantă este această preluare?
– Înainte eram parteneri, acum l-am trecut în organigrama noastră. Activitatea este aceeaşi acolo. Nu s-a schimbat nimic decât că l-am preluat noi. Centrul nu este destinat numai rromilor, ci persoanelor defavorizate, indiferent de etnie. Se află în zona respectivă, lângă Centrul de Îngrijire şi Igienă Corporală, pentru că ponderea cea mai mare a persoanelor sărace este în rândul persoanelor care locuiesc în Oraşul de Jos. Dacă nu s-ar fi meritat existenţa acestui centru, nu l-am fi preluat. Are medic, asistent medical, partea de mediator sanitar pe probleme de rromi este tot acolo, expertul pe probleme de rromi la fel, este un seriviciu integrat. Este un luicru benefic pentru comunitate. O investiţie făcută de cineva care ne-a lăsat containerul cu toate dotările- calculatoare, imprimantă, cabinetul medical amenajat. Dintre proiectele asemănătoare la nivel naţional acesta este singurul preluat de administraţia locală.
– Am început cu cei mici, să finalizăm cu problemele vârstnicilor. Poate fi realizată la nivelul Asistenţei Sociale a primăriei asistenţa la domiciliu a persoanelor vârstnice?
– Asistenţa la domiciliu a fost un proiect realizat într-o perioadă mai veche şi nu a dat randament pentru simplul fapt că oamenii sunt reticenţi în a primi pe cineva străin în casă. În vremea respectivă, obligatoriu trebuia să avem un preţ al serviciului oferit, pentru că aşa prevedea legea, ulterior aceasta s-a modificat, iar plafonul de la care se poate acorda gratuitatea a crescut. Ca să acordăm asistenţă la domiciliu, ar însemna un serviciu total nou, cu alţi oameni. Pentru acest lucru ar trebui creat efectiv un seriviciu nou, cu personalul necesar, iar deocamdată nu cred că este ceva strict necesar. Am încercat să identificăm noi persoanele care ar avea nevoie de ajutor. În perioade de iarnă, la început de sezon rece, facem o solicitare către asociaţiile de proprietari să ne comunice persoasnele vârstnice în nevoi- singure, vulnerabile. Nu am primit niciun răspuns, aşadar aceste persoane nu există sau există, dar este o indiferenţă totală în ceea ce le priveşte.
– Pot solicita vârstnicii ajutor de specialitate pentru a nu fi înşelaţi să-şi vândă locuinţa cu clauză de întreţinere?
– Asistarea la notariat a persoanelor vârstnice care înstrăinează locuinţa nu se face la noi. Asistenţa Socială a primăriei intervine doar atunci când există o plângere că nu s-ar respecta condiţiile asumate de îngrijire. Există persoane care sunt de meserie, ca să spun aşa, care fac şi desfac contracte de genul ăsta. În urmă cu câţiva ani, am avut o astfel de sesizare, dar anul acesta nu avem niciuna fundamentată.
– Mulţumesc!
