Când vorbeşti de scavie la locul de muncă în vremuri în care cei mai mulţi patroni se întrec în a crea cât mai multe condiţii angajaţilor, pare istorie sau relatări despre lumea a III-a. Însă nu este nici pe departe aşa, formele de sclavie mai păstrând încă reminescenţe şi în rândul unora dintre cele mai renumite firme din capitala Oltului. Şi nu vorbim de industria textilă sau unităţi de producţie unde nivelul de studii al angajaţilor abia atinge liceul. Ci de o firmă cu pretenţii, cu angajaţi cu pregătire şi specializări de top, ce pozează de ochii lumii în angajaţi europeni într-o instituţie europeană, căreia nu-i sunt străine fondurile europene.
„Nu aveam voie la toaletă, nu aveam voie să mâncăm, nu trebuia să vorbim între noi, să nu care cumva să ne fi sunat telefonul…”, sunt povestiri trase la indigo ale angajaţilor care au hotărât că banii primiţi nu sunt de ajuns pentru a înghiţi asemenea tratamente la unul dintre cele mai râvnite joburi din oraş. Într-un oraş mic, zvonurile circulă repede, dovadă şi că din una dintre cele mai căutate firme din oraş acum a început să fie una dintre cele mai ocolite.
