Ajunsă într-o stare avansată de degradare, clădirea Hagiescu Miriște va căpăta strălucirea de altădată și destinația dorită de fostul proprietar, prin implementarea unui proiect pe fonduri europene. Primăria Caracal a semnat contractul de finanțare.
„Zilele trecute a fost semnat contractul de finanțare pentru proiectul „Restaurarea, consolidarea, echiparea și dotarea muzeului de etnografie Hagiescu Miriște, în vederea valorificării durabile a patrimoniului cultural local” , apelul de proiecte SUERD. Valoarea totala a proiectului este de 6.001.186,77 lei, din care finanțarea nerambursabila este de 5.868.705,02 lei (1.262.222,83 euro). Principalele lucrări de intervenții sunt: conservarea, consolidarea și restaurarea obiectivul de patrimoniu, dotări ale obiectivului de patrimoniu, amenajarea spațiului muzeal și amenajarea peisagistică a curții.”, a anunțat astăzi viceprimarul municipiului Caracal, Octavian Stănescu.
În 1904, nume important în spaţiul judiciar al sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, Ion Hagiescu-Mirişte şi-a facut testamentul, prin care a lăsat toată averea sa judeţului Romanaţi, cu condiţia ca din aceasta să fie întreţinuţi studenţi cu talent la sculptură, care să studieze în ţară, apoi în străinătate, la Roma sau Paris. Printre acestea și conacul, cu destinația exclusicvă de a deveni muzeu, dar și o impresionantă colecție de artă. În 1949, când la Caracal s-a înfiinţat Muzeul Romanaţiului, 27 de tablouri din colecţia lui Hagiescu-Mirişte, semnate N. Dărăscu, Dupont, N. Grimani, O. Obedeanu, Ambrosini, Uberti şi alţi artişti plastici renumiţi, au fost expuse aici, fiind singurele obiecte de artă care s-au mai păstrat din colecţia magistratului.
Ajunsă într-o stare avansată de degradare, clădirea Hagiescu Miriște va căpăta strălucirea de altădată și destinația dorită de fostul proprietar.
Despre casa- muzeu
„Propietarul a fost cel mai mare colecționar de artă al Caracalului și Romanațiului.Dorind să aibă o colecție particulară la dispoziția oamenilor, cumpără, în anul 1990, de la Teodor Cazan, o casă aproape ruinată, pe care o reface după planurile lui, cu gândul ca ea să devină un adevărat muzeu. În 1905, avea deja tablouri în toate încăperile. În conținutul testamentului se precizează ca, după moarte, soția sa Catina (născută Stamatopol) putea să doneze Prefecturii județului Romanați colecția de artă , dar „județul să fie dator în așa împrejurare să păstreze pentru totdeauna această casă, pentru a servi ca muzeu”. Dorea mult ca acestă casă „ să fie o şcoală de frumos pentru romanaţeni şi un mijloc de încurajare pentru săraci, având focul sacru al artei”. Pentru a crea în jurul muzeului o atmosferă plăcută, angajează, în anul 1906, pe renumitul inginer peisagist francez Redont (cel care concepuse şi Parcul „N.P. Romanescu” din Craiova) pentru a-i amenaja, în jurul casei, un parc cu o suprafață de 3500 mp.
Hagiescu-Miriște era magistrat de profesie, ajungând până la postul de consilier al Curții de Apel, după ce, în anul 1914, fusese Prim-președinte al tribunalului Romanați. Se născuse la București (1866) și moare în 1922, fără a putea să-și vadă îndeplinită dorința. (…) Clădirea are două centre de interes: Foișorul susținut și de elemental decorative (nișa cu coloane și ornamentație mai bogată, cu statuie de influență grecească); Cupola cu arcuiri, mai degrabă de inspirație oriental pe filieră franțuzească.” „Poveștile Caracalului“, autor: Dumitru Botar
