Au trecut 28 de ani de când în aceste zile se striga LIBERTATE și jos comunismul. În prezent puțini își mai amintesc de acele zile, dar pentru cei care au luptat și suferit pentru crezul lor, amintirile sunt vii, dureroase și din păcate nici acum nu au primit răspunsuri la întrebările lor. An de an, singura lor alinare, a revoluționarilor, este aceea să își plângă morții. Strigătul lor de disperare îl aud doar ei, și asta le adâncește durerea.