Copiii adoptați ai Oltului își caută familiile

481

Zeci de tineri crescuți în țări străine de părinți adoptivi au pornit în căutarea rădăcinilor. Unii au reușit deja, alții își doresc cu ardoare să afle mai multe despre părinții și eventualii frați, să-și cunoască originile, să știe cine sunt de fapt. Puțini sunt și părinții sau frații care au pornit, la rândul lor, în căutarea celor pierduți în urmă cu mulți ani.

“A-mi caut fratele cu disperare. numele mamei biologice Rotaru Elena din com Leleasca sat Tonesti Jud Olt . Numele lui era Rotaru Constantin . dar nu știu numele familiei adoptive.” sau “Ma numesc Badea Florina si ami caut fratele care a fost dat spre adopție an anul 1985 din Jud Călărași casa de copii din Ciocănești se numea Raicovici Gigi Petrișor părinți biologi Georgeta si Petre Raicovici născut an orașul Drăgănești Olt va rog frumos vreau sa al găsesc .Te iubim frate si te asteptam”, sunt doar câteva din mesajele de căutare postate cu disperare de persoane care-și caută frații sau copiii pe pagini de rețele de socializare sau site-uri special dedicate acestui scop. Alții sunt copii adoptați în alte state care-și caută părinții biologici sau frații din județul Olt. Cu toții speră ca într-o zi să se regăsească, să se cunoască.

Dacă anul trecut și-au găsit familiile din România, județul Olt, Ionuț Cădăraru, Mirela Cioară și Mihai Rădoi, acum speră ca un cunoscut să-i ajute să-și descopere rădăcinile Nadia Gheorghe – din Caracal și Costică Muruga – Scornicești.  Cu toții au apelat la ajutorul online. Site-ul “Adopted from Romania” este parte din pagina de comunitate facebook “The never forgotten Romanian children” şi din recentul grup de pe Facebook “Copiii niciodată uitaţi ai României – The never forgotten Romanian children’, creat de o tânără româncă stabilită în Irlanda din anul 1996, Ileana Cunniffe Baiescu, cu speranţa de a-şi îndeplini un vis important: găsirea fratelui ei biologic Victor Constantin MARIN, adoptat de la locul lor de origine, Scutelnici, judeţul Buzău, România. Potrivit paginii de socializare, mii de oameni din România şi de peste tot în lume au intrat în contact şi au împărtăşit cele mai incredibile poveşti, poze, articole, opinii, proiecte, experienţe din timpul adopţiei, căutările de familie, sentimente – în principal ale copiilor români adoptaţi sau ale celor rămaşi acasă.

Cei mai mulţi nu știu mai nimic despre România sau locul de baștină, nu știu limba română și pornesc în căutarea adevăratei familii de la o fotografie, numele mamei sau al tatălui, numele judeţului sau al localităţii.

Zeci de tineri, în căutarea părinților

În perioada 1998 – 2001, din județul Olt au plecat 181 de copii spre alte țări: Statele Unite ale Americii, Italia, Franța, Germania, Olanda, Finlanda, Luxemburg, Malta, Anglia etc. Au crescut frumos, unii și-au întemeiat familii, au cariere, însă cu toții și-au dorit să afle cine sunt familiile lor biologice, să găsească un răspuns la întrebarea de ce au fost abandonați, să știe, poate, cum ar fi fost viața lor în țara care nu le-a putut oferi un trai mai bun. Unii au făcut un pas spre aflarea rădăcinilor, alții încă nu.

“Din 1989 și până în prezent, aproximativ 30 de tineri și-au căutat părinții, solicitând date de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, dintre care 7 numai din 2016 și până acum. Am avut și trei cazuri când părinții s-au interesat dacă au fost adoptați copiii dați în plasament și cum pot lua legătura cu ei”, ne-a declarat Ioana Ciobanu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Olt.

Potrivit legii referitoare la procedura adopției, acei copii care au fost adoptați, indiferent de către cine, au dreptul să-și cunoască părinții naturali. Și, odată ajunși la vârsta maturității, mulți își asumă riscul de a trăi o altă dezamăgire de ordin emoțional atunci când nu-și găsesc familia sau aceasta nu dorește să știe nimic de ei ori încearcă să obțină foloase materiale.

Potrivit statisticilor oficiale, numai în perioada 1994-1999, peste 10.500 de copii români au ajuns la familii adoptive din străinătate. Neoficial, numărul copiiilor români daţi spre adopţie în anii `90 este mult mai mare, în anii `90 multe dintre adopţii făcându-se fără a fi înregistrate în documentele oficiale.