Oltul, averea unei regiuni vitregite

143
Pescărușul american

Oltenia nu se află printre cele mai atractive regiuni din țară. Nu are munți și nici deltă, nici stațiuni care să-i atragă pe turiști sau mănăstiri celebre în lumea întreagă, dar are Oltul care, din când în când, ne face speciali. Cu ajutorul apelor sale, în localitățile de pe malul său producem cele mai gustoase roșii din țară, iar fauna și flora din zonă este, pe zi ce trece, mai bogată și mai interesantă pentru specialiști. Aceștia au descoperit în zonă, la finele anului trecut, în apropierea Podului Olt, o specie rară de pescăruș, venită tocmai din nordul Americii.

 

Pescărușul lui Franklin

Pescărușul lui Franklin(Larus pipixcan) cuibărește în America de Nord și iernează pe coasta vestică a Americii de Sud.  El are ciocul negru, frunte albă, iar restul capului negru cu un inel orbital alb. Pescărușul lui Franklin are o statură puțin mai mică decât restul confraților și spatele gri închis ca la un pescăruș sur. În afara arealului tradițional, anual sunt văzute exemplare și în Palearcticul de vest, dar sunt notate mai puțin de zece observații în fiecare an. Pe parcursul lunii decembrie 2016, specia a mai fost observată în Belgia și în Danemarca. În perioada sărbătorilor, celebrul de acum pescăruș American a fost observat și pe râul Olt, în apropierea podului de la intrarea în Slatina, de către unul dintre fondatorii  Societăţii Ornitologice Române, Szabó József junior.

„Colegul şi prietenul meu Pál Lajos, cu care pornisem, avea 314 specii pe lista lui anuală, un număr ce nu a fost atins niciodată într-un singur an la noi, iar eu eram la 305 – un număr acceptabil, având în vedere că nu văzusem o multitudine de specii comune cum ar fi sitarul de pădure sau fluturaşul de stâncă. Am ajuns aproape de oraşul Slatina unde, înainte de intrarea în oraş dinspre Craiova, ne-am oprit la pod să mai aruncăm o privire pe lac înainte să se întunece. În faţa noastră la vreo 100 de metri era un stol de 20 0- 300 de exemplare de  pescăruşi râzători (Larus ridibundus), iar pe apă stoluri răzleţe de raţe sunătoare. După ce am “scanat” cu binoclul lacul şi nu mi-a sărit nimic în ochi, m-am hotărât să mă uit cu luneta la pescăruşi, doar – doar găsesc vreunul cu inel color. Uitându-mă la picioarele roşii ale pescăruşilor râzători din faţa stolului, dintr-o dată am zărit un pescăruş care era diferit, într-o zonă cu mai puţine păsări. Avea cioc negru, frunte albă, iar restul capului negru cu un inel orbital alb şi cu o statură puţin mai mică, din câte am putut vedea, şi spatele gri închis ca la un pescăruş sur. În acel moment, i-am zis lui Lajos să vină şi el să se uite şi m-am repezit la maşină, mi-am luat aparatul foto pe care l-am aşezat pe parapetul de beton de pe marginea digului şi am început să fac poze. Cuvintele pe care le-am rostit în acele câteva minute nu le pot reproduce, însă pentru amândoi un lucru era clar şi anume că este o specie nouă pentru fauna României. Am făcut puţin peste 200 de imagini, majoritatea catastrofale, dar la unele am reuşit cumva să ţin aparatul să nu se mişte”, a povestit Szabó József junior pentru Realitatea Oltului.

Specialiștii au găsit o explicație

„Ca și alte specii de păsări migratoare, el a venit în sud datorită condițiilor meteo. Temperaturile extrem de scăzute din timpul iernii au determinat păsările să găsească zone cu climă mai blândă. În această iarnă, în Canada temperaturile au scăzut mult comparativ cu media anilor trecuți. Pescărușul Franklin a ajuns la noi în căutarea de condiții climaterice mai blânde decât în Canada. Aici a găsit ceea ce căuta: hrană – depozitele de gunoi menajer de la marginea Slatinei – de- asta sunt şi pescăruşi comuni pe Olt“, a spus Croitoru, reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Naturii din cadrul Academiei Române – Subcomisia Oltenia.
Potrivit acestuia, în ultimii 10-15 ani, zestrea faunistică a Oltului s-a îmbogăţit semnificativ. ,,În ultimii ani am devenit, datorită Luncii Oltului, un punct de atracţie. Ce se întâmplă la noi este comparabil cu Delta, pentru că aici aceste specii găsesc ape line, curgătoare, cu foarte multe ochiuri de apă care nu îngheaţă”, a precizat Croitoru.

Franklin nu este singura specie venită de pe alte continente. Tot la începutul acestui an, pe apele Oltului au fost zărite și câteva exemplare de rață catifelată 8 (Melanitta fusca). Ca aspect, aceasta este o rață de talie mare, de culoare negricioasă, are o dungă alba la aripă, spre deosebire de rudele ei. La femele, când penajul începe să se uzeze, apare o pată albă în obraji. Masculul, în penaj nupțial, are ciocul spectaculos de mare, cu puțin alb și galben, și o pată colorată sub ochi. Rața catifelată locuiește în zonele nordice, aproape de Cercul Polar. De obicei cuibăresc în nordul extrem al Europei și al Asiei vestice. Există însă o populație însemnată care și-a părăsit aria de domiciliu, stabilindu-se pentru cuibărit mai la sud, în estul Turciei.

Tot pe râul Olt sunt din ce în ce mai prezenți și spectaculoșii pelicani. Cele mai multe exemplare au fost observate aproape de vărsarea râului în apele Dunării. Toate aceste specii vin, alături de egrete, cormorani, berze și pescăruşi, să îmbogățească fauna de pe râul Olt, în care lebedele fac spectacol prin frumusețea și numărul lor.

De dragul naturii

Agenția pentru Protecția Mediului Olt a implementat în ultimii ani mai multe programe menite să conserve condițiile de habitat și hrană pentru păsările care și-au găsit ,,casă” pe râul Olt, dar și în bălțile din Lunca Dunării. În urmă cu cinci ani, APM Olt a investit 185.000 lei din fonduri europene în reconstrucția unor zone din Situl Natura 2000 cu scopul de a asigura premisele dezvoltării biodiversității.