„Piersic al Oltului“, silvicultorul care scoate actori pe bandă rulantă

379

Nu există om care să nu râdă la glumele lui Nicu Popa, olteanul înzestrat cu har care a „rupt gura târgului“ la toate festivalurile de umor din țară. Omul care a „urnit multe trenuri“ artistice este cel mai apreciat profesor de teatru din județ, dar și unul dintre cei mai buni actori din Țara Oltului. De o modestie și un bun-simț rar întâlnite, „Piersic al Oltului“ te captivează cu povestirile lui despre proiectele în care este implicat, oameni speciali pe care i-a dat județul sau clipe trăite.

A vrut să ajungă de mic actor, apoi pugilist, dar a ajuns responsabil de atelierul de împletituri din nuiele pentru export, neieșind din cuvântul tatălui care nu dorea ca fiul său să vină bătut acasă sau împușcat cum văzuse el pe marile sau micile ecrane. Dragostea pentru scenă nu l-a ținut însă departe de aceasta, fiind unul dintre cei mai apreciați actori ai Oltului, iar în ultimii ani cel mai bun profesor de teatru. Povestea sa, una captivantă, presărată cu umor pe alocuri, ar rupe ropote de aplauze dacă ar fi pusă în scenă.

A furat meserie pe gaura cheii

Pasiunea pentru actorie spune că a avut-o încă de mic, pe când imita mersul bărbaților spre casă după ce consumau la cârciuma din sat câteva pahare în plus de pălincă, neavând habar pe atunci că actoria este o meserie. Copilul Nicu și-a dorit să pătrundă în lumea artistică odată cu înființarea la Școala din Piatra-Olt pe care o frecventa a unui cerc de actorie. A dat greș cu poezia aleasă, o reproducere din popor pentru un film celebru ce rula atunci pe ecrane. Ambițios, n-a plecat „ca un câine credincios“ de la ușă, nedezlipit de gaura cheii, învățând tot ce învățau colegii săi la club. Șansa i-a surâs după ce unul dintre copiii distribuiți într-o piesă ce trebuia pusă în scenă s-a îmbolnăvit, de atunci impresionând profesorul-instructor și preluând „șefia“ cercului. Nu a ales actoria la finalizarea gimnaziului, ascultând de sfatul tatălui, și a mers la silvicultură. „Băi, taică, păi tu ai văzut, mă, cum îi bat pe-ăștia prin filme? Păi, eu te-am făcut să te bată alții? Lasă, bă, taică, pune mâna pe o meserie din care să înveți să trăiești. Păi tu vrei să vii acasă numai vânătăi? Ai văzut cum îi omoară pe-ăștia? – mi-a zis tata. Sunt convins că știa cum se fac filmele, dar vroia să mă îndepărteze de fenomen“, povestește actorul.
Așa a ajuns licean la silvicultură la Râmnicu Vâlcea, pe timpul studiilor încercând să facă box, de la care cu aceleași replici legate de bătaie l-a îndepărtat tatăl, apoi spadă și echitație, pentru ca în cele din urmă să ajungă iarăși pe scenă, ca actor al trupei de teatru din Râmnicu Vâlcea.

Job la Ocolul Silvic, aplauze pe scenă

A picat de două ori la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică. s-a aflat a doua oară printre cei 23 de finaliști ai examenului, din peste 1600 de candidați pe 13 locuri. Supervizat de Stela Popescu pe timpul când se pregătea de admitere cu actorul Ion Punea, olteanul a dat-o în bară la proba de canto, aptitudine la care cu umor spune că „sunt puțin mai mult chinez și râdeau și hainele din gardilop de mine“, melodia aleasă „Du-mă acasă, măi, tramvai“ făcându-i pe membrii juriului să se apuce cu mâinile de cap la propriu și plasându-l pe Nicu Popa nu printre studenți, ci acasă.
Eșecul l-a determinat să urmeze în cariera pentru care s-a pregătit în liceu: cea de silvicultor la Corabia, apoi la Caracal unde răspundea de atelierul de împletituri pentru export al ocolului. Nu a renunțat însă la scenă, activând inițial la Casa de Cultură din Corabia. „Cred că eu am fost cel care am adus pentru prima dată la Corabia un premiu, dar a făcut să se și înființeze la Corabia trupa de teatru. Jean Dașoveanu m-a văzut la un moment poetic în cadrul unei manifestări și m-a întrebat dacă n-am vrea să înființăm o trupă de teatru. Am fost cu trupa înființată la Caracal și i-am bătut pe caracleni la ei acasă, cu spectacolul „Mare meci, mare“, în care aveam rol dublu. Era Festivalul de Comedie al Teatrelor Neprofesioniste“, povestește Nicu Popa.
Pe 1 decembrie 1986 a pus punct carierei în silvicultură, devenind angajat al Centrului Cultural Caracal. De atunci a fost nelipsit de pe scenă, ulterior cu Teatrul Eugen Ionescu Slatina, în prezent lucrând la Centrul Cultural pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Olt, dar și ca profesor de teatru la Școala Populară de Arte și Meserii Slatina.

De la PROART, la KIDStar

Singurul interpret de umor din România care a participat la toate festivalurile de gen organizate, la unele chiar de mai multe ori şi a luat premii la absolut toate, a înfiinţat grupuri de recitatori şi de umor în multe localităţi din Olt. Predă lecții de actorie pentru elevii mai mari, începând cu clasele VI-VII, la Școala Populară, a înființat o asociație de teatru – Pro Art Slatina 2010 și coordonează o trupă de teatru de copii de succes – Kids Star. „Mă așteptam la succesul trupei de teatru pentru copii. Știu cum lucrez. Din 2003 sunt profesor de actorie la Școala Populară, iar din 18 copii pe care i-am pregătit pentru admitere la o facultate de teatru, doar doi nu au luat. Întotdeauna lucrurile pe care mi le-am propus au avut o finalitate, și nu una de bifat, ci una care a adus premii, recunoașterea publicului“, spune el.
Fire sinceră și care vede la oameni lucrurile bune, Nicu Popa spune că a avut norocul să întâlnească în viață oameni cărora le datorează ceea ce a reușit să facă. „Omul cu care vin în contact, îl primesc în suflet ca și pe mine. Totdeauna am avut parte doar de ceea ce a fost mai bun și mai frumos. Dumnezeu m-a iubit și m-a lăsat să mă înconjor numai de oameni frumoși, toată viața mea a fost presărată de oameni cu har, de la care am învățat, cărora le datorez în mare parte de ceea ce sunt astăzi“, spune actorul, unul dintre prietenii de suflet ai regretatului Visi Ghencea, omul care a coordonat activitatea teatrală și culturală a Oltului mulți ani, fiind cel căruia i se datorează și realizarea Centrului Cultural „Eugen Ionescu“ Slatina.
Cel mai mare premiu al actorului Nicu Popa este ca publicul care intră în sală încercănat la un spectacol în care joacă sau pregătit de el să iasă luminat la față și la suflet. În opinia sa, bucuria este atunci când îți râd ochii și astfel de trăire își dorește și de la spectatorii săi.