Pe ruta București- Craiova, avionul ateriza într-o localitate din Olt. Cum a ajuns din aerogară scut al lumii

814
Avioane din serviciul L.A.R.E.S.

Au trecut 79 de ani de când în inima Romanțiului s-a ridicat o aerogară. Timpul a lucrat în defavoarea evoluției, în locul dezvoltării unui aeroport acum clădirea cândva impunătoare mai putând fi văzută doar în fotografiile vechi. Despre avioanele ce opreau și în Caracal pe linia București- Alexandria-Târgu Măgurele- Roșiorii de Vede- Caracăl- Craiova, “zilnic, în afară de duminică”, potrivit unui “orariu” al Serviciului L.A.R.E.S. (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat) nu se mai știe aproape nimic, istoria locului ștergând chiar și din informații detalii despre aerogară. Cert este că acele timpuri au constituit începuturile aviației militare în zonă, acum avioanele aterizând în curtea bazei NATO de la Deveselu, devenită în urmă cu 58 de ani prima escadrilă de avioane de vânătoare supersonice din țară.

Inima Romanațiului a aniversat de curând împlinirea a 478 de ani de la prima atestare documentară a localității. Cu această ocazie, mândri sau nostalgici, caracalenii s-au întrecut în postări pe o rețea de socializare, unii scormonind istoria și împărtășind generațiilor tinere fotografii cu orașul vechi. Printre acestea, cel mai mare interes a stârnit aerogara, despre a cărei existență nu știu detalii nici măcar istoricii locali, în monografia urbei sau alte documente menționându-se doar anul construcției și păstrându-se o fotografie.
Pe urmele istoriei, am descoperit că acesta a fost începutul aviației la Caracal, unul scurt pentru pasageri și mărfuri, devenit apoi unitate militară unde erau pregătiți piloții militari și militarii parașutiști, pentru ca acum pe pista caracaleană să aterizeze avioanele NATO.

Aerogară la Caracal, construită în 1937

aerogara caracal

Documentele vremii menționează că în 1933, Subsecretarul de Stat al Aerului şi Directorul Aviaţiei Civile trimit o circulară la Prefecturile din ţară prin care reamintesc prefecţilor “importanţa ce o prezintă terenurile intermediare de ajutor pentru siguranţa navigaţiei aeriene cât şi necesitatea creerei de aeroporturi în toate capitalele de judeţ”, Caracalul fiind pe atunci capitala județului Romanați, reamintindu-le şi adresele Nr. 2549 din 1932, nr. 73 din 6 mai 1933, circulara Ministerului de Interne nr. 8450 din 1933, cât şi moţiunea votată la Congresul “Uniunei Oraşelor din România” ţinut la Bucureşti în zilele de 24, 25 şi 26 ianuarie 1931, în care se vorbea de “interesul apărării naţionale şi şi al dezvoltării Aviaţiei noastre comerciale”. Urma să fie trimis urgent un delegat al Aviaţiei Civile în teritoriu pentru “ rezervarea şi afectarea imediată a unui teren propice scopului “ propus şi se solicita şi acordarea sprijinului necesar.
Aerogară (DEX: totalitatea clădirilor unui aeroport care adăpostesc serviciile administrative și tehnice necesare asigurării traficului aerian de pasageri și de mărfuri) s-a construit și la Caracal, monografia urbei menționând existența acesteia: “În domeniul construcţiilor, s-a ridicat aerogara în anul 1937, lucrare în valoare de 127.000 lei din fondurile judeţului, executate pe cale de regie prinservicii, având ca proiectant pe arhitectul D. Boruzescu”. Aceeași mențiune însoțită de fotografia clădirii o găsim și într-un document al comunității evreiești din Caracal: “Tot în această perioadă, 1935-1937, este realizată canalizarea şi alimentarea cu apă a oraşului, după un proiect întocmit de inginerul Edgar Rusu şi aerogara, în anul 1937, având ca proiectant pe arhitectul D. Boruzescu”.
Planul Urbanistic Zonal al Caracalului amintește la capitolul “Căile aeriene”despre aerogară, plasând-o la capitolul transporturilor de marfă: “La nivelul Mun. Caracal există o aerogară (din perioada ineterbelică), prin aceasta efectuându-se numai curse de marfă. Cel mai apropiat aeroport este la o distanţă de aprox. 50 km, în mun. Craiova”. O altă mențiune specvifică faptul că Aerogara a fost folosită pentru transporturile de marfă şi mai puţin pentru călători.

Avionul sosea la 8.25 și 18.10, iar biletul costa între 190 lei și 580 de lei

Istoricul Ion Bădoi menționează într-o documentare despre Stația Aeriană Roșiorii de Vede și Caracalul ca făcând parte din traseul liniilor aeriene ale L.A.R.E.S., (Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul), fiind inclus pe ruta „Bucureşti-Alexandria-Turnu Măgurele-Roşiori de Vede-Caracal-Craiova”, având legătură cu ruta „Bucureşti-Galaţi-Ismail-Cetatea Albă-Chişinău”, cu un orar precis. Dovada este prezentată sub forma unui afiș cu orarul de zbor și tarifele.
Avioanele opreau și în Caracal pe linia București- Alexandria-Târgu Măgurele- Roșiorii de Vede- Caracăl- Craiova, “zilnic, în afară de duminică”, potrivit unui “orariu” al Serviciului L.A.R.E.S. Sosea de la Craiova la 8.25 și pleca spre Roșiorii de Vede la 8.35, iar seara sosea la 18.10 și pleca la 18.20.

orar
Document publicat în Opinia Teleormanului

Tarifele erau stabilite precizându-se distanța în kilometri și prețul la care se adăuga asigurarea și comisionul de 4%. Astfel, un bilet luat de la Caracal pentru ruta București- Alexandria era de 580 de lei, unul Alexandria- Tg Măgurele 440 de lei, Măgurele- Roșiorii de Vede 440 lei, Roșiorii de Vede- Caracal 200 lei și Caracal- Craiova 190 lei.
Nu se știe cât timp a funcționat această aerogară, mențiunile despre prima companie naţională de transport aerian LARES, înființată în 1930 de statul român arătând că aceasta a funcționat până în 1937, după cel de-al doilea război mondial fiind desfiinţată de noul regim comunist, iar în locul ei înfiinţată Societatea de Transporturi Aeriene Româno-Sovietice, ce poate fi considerată precursoare a companiei aeriene naţionale TAROM.
Revista “România aeriană” publică în numărul din aprilie 1942, chiar pe copertă, o hartă a reţelei aeriene LARES (cu toate traseele interne şi externe) pe care Caracalul nu mai este reprezentat.

tarife

Prima escadrilă de avioane supersonice din țară

Aerogara a fost doar începutul aviației în zonă. Societatea de Transporturi Aeriene Româno-Sovietice înființează lângă Caracal în 1952 una dintre cele mai mari unitati de aviatie militara din Romania- Unitatea Militară 01871 Deveselu, construită cu suport sovietic, iar în 1958 la Deveselu au fost aduse 12 avioane supersonice MIG-19P, constituindu-se prima escadrilă de avioane de vânătoare supersonice din țară.
Aici erau pregătiți piloții militari și militarii parașutiști, cu țelul de a apăra URSS și țările-satelit de potențiale atacuri ale SUA și NATO. Baza de la Deveselu servea în anii ’80 atât pentru zboruri de noapte, cât şi pentru zboruri de zi, cu patru escadrile, operate de o sută de piloţi. Până în anii ’90, baza a mai funcţionat doar pentru apărare aeriană cu o singură unitate operată pe timp de noapte. Unitatea militară de la Deveselu a fost desființată în anul 2002.

De la apărător împotriva SUA și NATO, la bază NATO

După 58 de ani, unitatea de la Devselu nu mai apără URSS împotriva SUA și NATO, ci trece de cealaltă parte, apărând NATO, spre indignarea vecinilor ruși.
Pe 4 februarie 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a răspuns afirmativ la invitaţia SUA de a amplasa instalaţii terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja sudul Europei de rachetele iraniene cu rază scurtă şi intermediară de acţiune. În 2011, instalaţiile de lansare au fost instalate la fosta bază aeriană Deveselu, baza NATO fiind finalizată în 2015.
Scutul antirachetă vizează protejarea aliaților nord-atlantici de atacuri cu rachetă cu rază mică și medie de acțiune, care ar putea proveni în special din Orientul Mijlociu. La baza de la Deveselu există un radar performant, interceptori de rachete şi echipamente de comunicaţii. Eventualele rachete lansate în direcția teritoriilor aliate ar fi imediat depistate de radarele mobile aflate pe nave americane sau de cel amplasat în Turcia. Apoi se activează baza de la Deveselu de unde va fi lansată o altă rachetă capabilă să o distrugă în zbor pe cea inamică şi să elimine pericolul.

Military policeman looks through binoculars before the official groundbreaking ceremony of the site for the U.S. Aegis Ashore missile defense facility, located in a former airbase from Deveselu