Dezvăluire șocantă; primarul din Berevoești știa de sclavii din comuna lui

127

Primarul comunei Berevoeşti, Florin Proca, a ştiut de existenţa unor cazuri de copii exploataţi în comunitatea de romi din localitate, dar nu a făcut nimic concret pentru salvarea victimelor, limitându-se să trimită doar două sesizări către structuri ale Inspectoratului de Poliţie Judeţean, a afirmat marţi prefectul de Argeş, Cristian Soare, informează agerpres.ro.

“Primarul comunei Berevoeşti, după cum chiar el afirma în cele două adrese trimise poliţiei, ştia de existenţa unor minori supuşi la muncă forţată în localitate, însă nu a făcut nimic concret pentru identificare şi salvarea acestora. (…) Practic, în toată această situaţie de o gravitate extremă, primarul s-a limitat să trimită două adrese şi să efectueze formal o aşa-zisă anchetă socială care nu a descoperit nimic”, a declarat prefectul în cadrul unei conferinţe de presă.

El a adăugat că sesizările au fost făcute de primarul Proca abia după ce o persoană fără documente de identitate a murit în condiţii suspecte în comunitatea de romi din Berevoeşti.
“Din verificările noastre a rezultat că în data de 1 noiembrie 2015 a murit în condiţii suspecte una dintre persoanele sechestrate, cu identitate necunoscută, condiţiile producerii acestui deces făcând în prezent obiectul unui dosar de cercetare penală la IPJ Argeş. După acest eveniment, primarul comunei transmite, în data de 9 noiembrie 2015, două adrese către Postul de Poliţie Berevoeşti şi Secţia de Poliţie Rurală Schitu Goleşti (…). În aceste adrese primarul afirma că există suspiciuni că în unele familii se află minori fără acte de identitate care sunt folosiţi la diverse activităţi (…) şi solicită organelor de poliţie să ia măsuri pentru identificarea lor”, a precizat Cristian Soare.

Structurile sesizate i-au transmis primarului că, potrivit legii, chiar el are obligaţia de a efectua, prin compartimentul de specialitate, o anchetă socială în urma căreia să sesizeze Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş despre eventualele cazuri de exploatare a minorilor.
“În data de 9 decembrie 2015, primarul constituie o comisie pentru a identifica familiile cu minori care nu deţin acte de naştere sau de identitate, în vederea punerii acestora în legalitate pe linie de stare civilă, deci nu pentru a identifica minori puşi la muncă forţată, aşa cum preciza în adresele transmise poliţiei. Abia peste două luni, în data de 6 ianuarie 2016, primarul (…) face o aşa-zisă anchetă socială la domiciliul unui suspect din acest dosar, unde nu identifică minori sechestraţi sau suspuşi la muncă forţată”, a mai spus prefectul.

În urma descinderilor în dosarul privind cazurile de sclavie de la Berevoeşti au fost arestate preventiv 37 de persoane implicate în exploatarea victimelor minore şi majore.

Potrivit DIICOT, începând cu anul 2008, s-au constituit mai multe grupuri infracţionale structurate pe baza relaţiilor de familie, care au recrutat aproximativ 40 de persoane minore şi majore, prin constrângere, inducere în eroare, răpire sau profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se aflau acestea (persoane minore, persoane cu dizabilităţi fizice sau psihice, cu situaţii materiale precare), în scopul exploatării prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forţat şi prin obligarea la practicarea cerşetoriei, prin procedee care au adus victimele în stare de aservire şi de lipsire de libertate.

În unele cazuri, victimele erau răpite din locuri publice (de lângă biserici, gări şi autogări) sau chiar din propriile locuinţe şi ulterior transportate la domiciliile membrilor grupărilor, unde erau forţate să efectueze zilnic diverse munci şi activităţi atât în gospodăriile suspecţilor, cât şi în proximitatea localităţii. Aceştia trebuiau să măture în curte, să spele rufe, să îngrijească animale domestice, să taie ilegal arbori din pădurile din apropierea localităţii şi să transporte masa lemnoasă cu ajutorul cailor înapoi în gospodării, unde lemnele erau încărcate în autoutilitarele suspecţilor care se deplasau cu acestea în zona de sud a României (în principal în judeţele Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj).

Victimele erau ameninţate şi lovite cu palmele, pumnii, picioarele, biciul şi diverse obiecte contondente, persoanele vătămate fiind aduse în stare de aservire şi lipsire de libertate în condiţiile în care acestea erau supravegheate permanent de către membrii grupărilor.

Procurorii mai susţin că, de cele mai multe ori, victimele nu primeau mâncare, iar când primeau li se ofereau resturi alimentare, erau legate (cu lanţuri sau chingi) sau încuiate pe timpul nopţii ca să nu fugă. Unor victime li se aplicau tratamente umilitoare – erau dezbrăcate complet şi udate alternativ cu apă rece şi caldă; erau legate de mâini şi picioare şi puse să mănânce de pe jos, erau puse să se bată între ele pentru amuzamentul suspecţilor, li se arunca mâncarea pe jos. De asemenea, există suspiciunea că unele victime au fost violate sau abuzate sexual.