Visul unei lungi campanii electorale s-a terminat cu o împlinire pentru unii „domni”politici, ajunși actuali consilieri locali.
Nu știm dacă acesta a fost visul lor suprem, sau poate au vizat alt scaun. Așa se face că, unuia nu ia prea fost comod scaunul de consilier atunci când a depus jurământul, și și-a sprijinit “ouăle” pe masa de ședință. Și dacă este să îi citim pe chip, momentul solemn nu i-a adus o prea mare bucurie.
Oare, dorea un scaun mai la dreapta lui, în strânsă legătură cu cel din biroul de la etajul I din clădirea de pe strada Kogălniceanu, biroul cu flori la fereastră și vegheat de statuia lui Tudor Vladimirescu?
Atât de mare să fie disprețul față de cei de pe partea cealaltă a mesei, foștii săi camarazi de “arme” politice?
Nu știm exact, dar cum odată unii ne invitau să ”le numărăm ouăle”, azi au ajuns la stadiul în care și le expun.
