Agricultura a fost una dintre cele mai importante ramuri ale economiei ţării noastre, iar după 1989 a trecut în umbră. În prezent, se încearcă relansarea agriculturii, iar cei mai mulţi vehiculează ideea că în acest domeniu vom avea cele mai mari afaceri de succes. Dacă este sau nu aşa, cine a greşi sau unde s-a pierdut agricultura românească aflăm în cele ce urmează de la Directorul Direcţiei Agricole Olt, Dan Bărăgan.
– Domnule director Dan Bărăgan, agricultura românească este considerată, în ultimii ani, “cenuşăreasa” ecomomiei româneşti. Cine şi unde greşeşte în privinţa acesteia? Are fermierul român vreo vină?
– Greu de spus cine şi unde greşeşte. Mai greu este să afirmi că, în timp, în domeniul agricol, factorii decidenţi au luat intenţionat măsuri eronate. Vina este împărţită între stat şi fermieri, balanţa înclinând mai mult în dreptul primilor. Cred că totul s-a învârtit în jurul banilor. Cât îi priveşte pe fermieri, din lipsă de resurse financiare, nu reuşesc să respecte tehnologiile. Acest lucru se răsfrânge asupra producţiei şi, implicit, asupra profitului. Fără profit, fermierii sunt nevoiţi să aştepte cu mâna întinsă la stat… Statul se achită greu de promisiuni şi astfel, activitatea agricolă se desfăşoară într-un mediu ostil, iar acest lucru a făcut să se ajungă unde suntem acum. În plus, statul nu reuşeşte să asigure o liberă concurenţă în relaţia cu importatorii, sistemul de asigurări din agricultură nu funcţionează. Nici creditul agricol nu este foarte bine pus la punct şi, atunci, este normal să apară probleme.
– Poate fi agricultura un domeniu în care să avem afaceri de succes?
– Acuma depinde ce înţelegeţi prin afacere de succes. Dacă vă gândiţi la o afacere care să crească încet şi sigur, atunci răspunsul este afirmativ. Dar nu se pot face afaceri care să te transforme în miliardari peste noapte, poţi dezvolta afaceri din care să trăieşti tu şi familia ta. Problemele sunt la noi în domeniul desfacerii. Noi producem. Problema este cât, cu ce costuri producem şi cum şi cât reuşim să valorificăm din ceea ce producem. La noi probleme nu sunt în sectorul producţie, ci în cel al valorificării.
– Din punctul de vedere al specialistului, ce presupune să faci agricultură profitabilă?
– Ca în orice domeniu, a obţine profit presupune să desfăşori o activitate al cărei rezultat este căutat pe piaţă. Iar ca profitul să fie cât mai mare, produsele tale trebuie să fie de bună calitate şi obţinute la un cost mic. Dincolo de calculele economice, în astfel de afaceri este nevoie de multă seriozitate şi profesionalism. Rezumându-ne strict la agricultură, trebuie să o facem într-un mod serios, respectâd cu stricteţe tehnologiile, apelând la ceea ce îţi oferă statul sau comunităţile internaţionale. Mă refer aici la fondurile europene pentru care procedurile de accesare trebuie simplificate şi reduse. La noi, pentru acordarea a trei lei fermierului se cheltuiesc o treime pentru ca banii să ajungă unde trebuie. Şi, vă dau un exemplu: APIA România este cea mai costisitoare agenţie de plăţi din Europa, şi asta nu o spun eu, ci a constatat-o ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu.
– Importăm legume şi fructe la greu, cum se spune, de mulţi ani. De la an la an cresc şi cantităţile de cereale şi alte produse agricole importate, produse în care România era în trecut unul dintre cei mai mari exportatori. Ce se întâmplă şi unde greşim, domnule Bărăgan?
– Probleme sunt şi de ordin geografic, climatic, organizatoric, de viziune pe termen scurt şi chiar de lipsă de strategie, dar nu de sol. Acesta este foarte bun. O altă greşeală cred că este renunţarea la tradiţiile noastre. De mulţi ani am renunţat la activităţile agricole tradiţionale. Trebuie să revenim la ele. Înseamnă că trebuie să creştem vaca de lapte, nu vaca de carne. Noi nu avem tradiţie şi în cultura cărnii de vită, începând de la a o produce, până la cel care o consumă. Au apărut pe lângă porcul nostru, tradiţional, porci vietnamezi sau breloc, tendinţa de a merge pe o agricultură ecologică, însemnând cultura mare, albine, păsări…A prins şi nu prea. La nivel de Olt nu a prins foarte bine agricultura ecologică, deşi produsele sunt necesare, preţul de valorificare le ţine departe de cumpărători. Preţul lor nu este pentru puterea financiară a oltenilor. Dispariţia micilor gospodării ţărăneşti, viabile în perioada interbelică şi chiar comunistă, când vaca, porcul, păsările (găina, gâsca, raţa, nu struţul şi fazanii), grădina pe o palmă de pământ unde îşi plantau ţăranii usturoi, ceapă, ridichii, tomatele sau ardeii, a dus la mari disfuncţionalităţi, atât în viaţa rurală, cât şi în mediul urban.
– Întoarcerea la tradiţii ar fi o soluţie pentru revigorarea agriculturii, măcar la nivel de mic fermier, aşa cum este numit mai nou ţăranul?
– Evident. Dacă nu o vom face cât mai curând, vom regreta. Vom regreta dispariţia cuptoarelor de pâine, faptul că am uitat să răsturnăm mămăliga pe fundul de lemn, să punem murături ţărăneşti, să preparăm porcul de la cap la coadă… Este inadmisibil să vii de la ţară şi să cumperi ceapă şi cartofi. Înainte nu aveam păşuni, dar aveam vaci pe care le păşteam pe şanţ la ţară şi aveam lapte pe care îl vindeam la piaţă. Suntem în situaţia în care putineiul a ajuns obiect de muzeu.
O mare problemă a fost dispariţia lânii de oaie, a pieţelor tradiţionale din ţările arabe. Am avut tradiţie în exportul de miei şi berbecuţi în ţările arabe. O alta, la fel de mare, este că au fost înlocuite soiurile româneşti de viţă de vie, s-a dat crezare basmelor care spun că vinul din viţa noastră nu ar fi de calitate. Soiurile noi nu s-au adaptat şi sunt probleme. În această situaţie sunt şi unele rase de animale aduse la noi.
– Domnule director, a început campania agricolă de primăvară. Ce presupune acest lucru, concret?
– În această perioadă, pentru culturile mari, se ară suprafeţele rămase nearate. Se fac lucrări de pregătirea patului germinativ. În partea de sud a judeţului s-au pus suprafeţe mici din culturile de primă epocă. În această perioadă se fac aprovizionările cu sămânţă, ovăz, orzoaică, floarea soarelui. Sunt fertilizate suprafeţe însămânţate în toamnă, iar tot în această perioadă se fac tratamente la rapiţă. În legumicultură se lucrează în spaţii protejate, cât şi la rece, în câmp. În acest moment s-au scos pe piaţă ridichii, salata şi ceapa verde, ce se vând atât în pieţele din Olt, cât şi în Ardeal, Bucureşti, Constanţa şi Braşov.
S-a plantat masiv varza, fiindcă anul trecut aceasta a avut un preţ bun. Se măreşte constant suprafaţa de sere şi solarii din Olt.
În pomicultură au început tăierile, tratamentele, igienizarea şi se sapă pe lângă pomi şi se fertilizează cu azotat. În viticultură lucrările s-au încheiat, tăierile şi legatul. Majoritatea oltenilor au preferat să creeze benzi îngropate cu ierbicide, astfel nu se mai fac aceleaşi lucrări ale solului. În această lună au început depunerile cererilor la APIA şi se aşteaptă banii de anul trecut.
– Mulţumesc!
