“Mucenicii” sau “40 de pahare”- tradiții și obiceiuri

287

Creştinii ortodocși îi sărbătoresc astăzi pe Sfinţii 40 de Mucenici, soldaţi romani care, pentru credinţa lor, au fost omorâţi, astfel 9 martie fiind şi ziua în care s-a păstrat tradiţia de a se prepara şi împărţi mucenici, copţi sau fierţi.

“Cu ocazia celebrării memoriei celor 40 de mucenici din Sevasta, se obișnuiește să se coacă „mucenici”, colaci în formă antropomorfă pentru toți morții, dar care au adânci semnificații în legătură cu momentul scoaterii plugului la arat. Ornarea brădoșilor (cum se mai numesc acești colaci) se făcea cu țeava de cucută de la bobinele folosite la războiul de țesut, încât li se închipuiau ochii și gura. Figurinele antropomorfe din aluat fiert sau copt în ziua de Mucenici și mâncate sacramental amintesc de jertfele și sacrificiile umane în vremurile preistoriei în ziua Anului Nou agrar. Figurinele antropomorfe coapte erau unse cu miere peste care se presăra nucă măcinată. Uneori, aluatul era modelat în formă de opt (8) sau cerc. Forma cifrei opt (8) este o reprezentare plastică a zeului antropomorf, a zeiței geomorfecare sunt tot supraviețuiri  ale jertfelor umane care marcau, prin substituție, moartea și renașterea zeului adorat la Anul Nou agrar”, ne-a explicat Claudia Balaș, etnograf al Muzeului Județean Olt

Ziua „de Mucenici”este considerată cea mai populară sărbătoare. Tradiția spune că azi trebuie să faci focul  în fața casei, iar femeile să ocolească casa de jur- împrejur, împrăștiind cenușă, „sub cuvânt, ca să fie apărate de șerpi”.Bătrânii aprindeau cârpe și afumau casele, pivnițele, oamenii și vitele, spre „a fi ferite de șerpi”. Se aprindeau focuri și prin grădini, „pentru a se face poamele”. Gunoaielor și buruienilor li se da foc, în fiecare curte gospodarul aprindea un foc mare, pentru ca odată cu acesta să fie arse și toate relele.  Focul avea rol purificator, iar oamenii aveau convingerea că numai astfel puteau fi feriți de rele. Această zi este considerată ca fiind și începutul anului agrar. Țăranii încep să însămânțeze pământurile. O altă superstiție legată de prognoza vremii și se crede că dacă în această zi va ploua, anul va fi roditor.

“În satele județului nostru, femeile ieșeau în curte cu agheasmă, busuioc și tămâie. După ce stropeau animalele și uneltele agricole cu agheasmă și le afumau cu tămâie, mergeau în grădină și procedau la fel cu pomii. Era scos în fața casei carul cu toate atelajele necesare aratului, erau înjugați boii sau caii iar femeile îi stropeau cu o creangă de busuioc cu agheasmă de trei ori și-i afumau cu agheasmă. Plugarul făcea o cruce cu securea în fața boilor, porneau și treceau pese un lanț de fier pentru a sănătoși și protejați în timpul aratului. Pentru a se ara ușor pământul, când porneau plugarii se aruncau în fața lor un ou sau coji de ouă. Aceste gesturi cu substrat magic chiar dacă astăzi par absurde și ridicole în ochii unora, în trecut ele erau respectate cu strictețe. După aceea se pornea plugul în grădină sau în câmp, unde plugarii trăgeau o brazdă de probă. Tragerea „primei brazde” coincidea altădată cu sărbătoarea Anului Nou. Astfel, aratul ritual în acest moment de însemnătate magică era chemat să producă prin analogie rodnicia holdelor în anul care începea”, a completat etnograful Muzeului Județean.

Cel mai cunoscut obicei legat de această zi este cel  legat de faptul că bărbații beau 40 de pahare de vin sau de tărie. Toate aceste tradiții și obiceiuri din bătrâni sunt păstrate ca o legătură cu trecutul.