Învăţământul oltean pierde anual mii de elevi

- Interviu cu Felicia Man, inspectorul şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt

685

Conduce cu mână de fier învăţământul oltean din 2012 şi are o carieră de invidiat la catedră. Profesorul de chimie Felicia Man a vorbit pentru Realitatea Oltului despre reforma curiculară la gimnaziu, despre manualele digitale, subfinanţarea învăţământului, analfabetism, depopulare şi despre alte probleme ale învăţământului oltean.

La vremuri noi, metode de predare noi

– Doamna general, în această perioadă sunteţi în plin calendar de dezbateri asupra celor trei variante de planuri- cadru pentru clasele V-VIII. Cum vedeţi această schimbare după 15 ani?
– Trebuie să mulţumim Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice pentru faptul că, în sfârşit, planurile cadru respectă, într-o oarecare măsură, Legea Educaţiei Naţionale care, oricât de criticată ar fi fost, ea reprezintă un reper pentru desfăşurarea activităţii în învăţământul din România. Este foarte important pentru noi ca şi la gimnaziu, pentru că la învăţământul primar acest proces de reformă curiculară a debutat odată cu introducerea clasei pregătitoare, să continuăm şi o reformă curiculară. Faptul că pentru fiecare arie curiculară există ore la dispoziţia şcolii, faptul că se pune accent şi a apărut într-una din variantele planului-cadru informatica în trunchiul comun (TIC), faptul că tot în una din variante chimia şi fizica se studiază încă de la clasa a V-a, e drept cu o oră, dar este suficient pentru că se asigură continuitatea cu curiculumul aprofundat de copii în învăţământul primar- respectiv disciplina ştiinţe -ei aveau o perioadă de pauză în clasa a V-a, fizica fiind apoi studiată din clasa a VI-a-, înseamnă un foarte mare progres văzut din această perspectivă.
Este foarte important pentru noi că ne îndreptăm cu paşi repezi spre un nou tip de Evaluare naţională. În 2017 vom avea Evaluare naţională nu numai la disciplinele română şi matematică, ci vom avea şi nişte teste transdisciplinare- matematică şi ştiinţe, limbă şi comunicare. Şi atunci, această reformă, această modificare a planului-cadru urmată fiind de modificarea programelor şi a manualelor de gimnaziu, cu siguranţă că va sprijini elevii în aprofundarea acestor domenii.
– Această reformă presupune o aerisire a programei sau o încărcare a elevului cu şi mai multe ore şi noţiuni?
– Într-una din variante, numărul de ore rămâne neschimbat, în celelalte două creşte cu o oră, dar fără a afecta timpul de învăţare al elevilor pentru că este vorba de o oră în plus la educaţie fizică, sport şi sănătate. Aşadar, nu apar fluctuaţii majore referitoare la numărul de ore. Este foarte important să implicăm în dezbatere şi părinţii, şi elevii, pentru că este posibil să nu existe posibilitatea ca elevii să stea mai mult la şcoală, să nu existe resursele materiale şi umane care să-i ţină pe elevi să desfăşoare activităţi de tipul educaţie fizică, sport şi sănătate, pentru că este o altă modificare apărută în planul-cadru – aria curiculară educaţie fizică şi sport capătă şi latura de sănătate şi cu siguranţă că şi aici or să mai apară nişte modificări de programă şcolară, cu noţiuni de sănătate, de viaţă sănătoasă, de igienă.
– Se continuă reforma făcută la clasele primare. Referitor la aceasta, introducerea manualelor digitale va aduce rezultate mai bune învăţământului primar? Este pregătită şcoala, mai ales cea din mediul rural, pentru acest tip de predare?
– Elevii şi societatea în general o ia înaintea pregătirii din punct de vedere material a şcolilor noastre. Faptul că avem manuale digitale pe copii îi bucură foarte mult pentru că există această modalitate de a învăţa folosind mijloacele digitale este una la îndemâna copiilor noştri. Încercăm prin proiectele pe care le avem să şi dotăm elevii sau şcolile cu infrastructura informatică necesară. Cu siguranţă în fiecare şcoală există cel puţin un videoproiector, iar noi facem eforturi de a dota fiecare şcoală măcar cu un set de tablete pentru o clasă pentru a utiliza manualele digitale. Elevii au primit deja tablete pe două din proiectele noastre.

Depopularea afectează şi şcoala

– Are şcoala rurală resurse să ţină pasul cu cerinţele învăţământului actual? S-a reuşit reducerea decalajului sat-oraş?
– Şcoala din mediul rural este într-o continuă evoluţie şi se bucură de sprijinul autorităţilor locale pentru dezvolare, deoarece cel mai important lucru pentru o comunitate este copiii ei şi modul în care aceştia sunt educaţi. Şcoala este pregătită să facă faţă tuturor schimbărilor care au loc în societate şi este un loc unde se învaţă continuu, ne adaptăm noului. Eu aş zice că diferenţa sat-oraş este din ce în ce mai estompată. Avem şcoli în mediul rural, şi permiteţi-mi să nu dau exemple, care sunt din punct de vedere material şi cel al resurselor umane mult deasupra unor şcoli din mediul urban. Ne bucurăm că avem un judeţ în care lucrurile evoluează într-un sens pozitiv.
– În ultimii ani, pe tot mai multe şcoli s-a pus lacătul- s-au desfiinţat sau comasat. Se continuă această direcţie şi anul şcolar următor?
– Eu nu aş spune că s-a pus lacătul. Sunt structuri care nu erau funcţionale de ani buni şi erau menţinute în mod artificial în reţeaua şcolară. Chiar dacă cifrele spun că s-au desfiinţat 15 sau 21 de structuri, asta nu înseamnă că în acele structuri erau şi elevi. Faptul că fecare localitate care a solicitat a primit microbuz şcolar, faptul că trebuie să ne încadrăm în bugetul alocat conform costului standard per elev, buget calculat în acest mod, modalitatea aceasta de a-i aduce pe copii la şcoala de centru nu înseamnă doar o reducere a cheltuielilor pentru unitatea de învăţământ, înseamnă şi o creştere a calităţii, pentru că una este să înveţe într-o clasă distinctă elevii, şi alta este să înveţe la simultan. Atunci când sunt puţini copii de genul 2-3-5 copii, şcoala este obligată să treacă la învăţământul simultan, asta însemnând mai multe clase de niveluri diferite care învaţă laolaltă. Aducând elevii la şcoala de centru, aceştia învaţă în clase distincte şi acest lucru atrage după sine creşterea calităţii în educaţie.
– Este depopularea un semnal îngrijorător în anumite zone?
– Depopularea este un fenomen îngrijorător în zona de Nord a judeţului, este un factor de risc aş putea spune. Avem şcoli chiar sub 50 de elevi, ceea ce înseamnă foarte puţin. Şcolile sunt dotate, frumoase, avem resursă umană pregătită pentru a preda în acele şcoli, însă acest lucru se întâmplă doar pentru 50 de copii. Este un alt fapt îngrijorător că de la un an la altul noi pierdem elevi, fie prin scăderea natalităţii, fie prin migrarea forţei de muncă şi părinţilor împreună cu copiii în alte zone în care pot să-şi câştige existenţa. Am pierdut de anul trecut şi până acum 2.600 de copii- înseamnă extrem de mult. Diferenţa de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, în fiecare an este de aproximativ 300 de copii. Asta înseamnă că 300 de copii fie aleg să plece în alte judeţe la licee mai apropiate de domiciliul lor , fie pleacă cu părinţii în străinătate, fie renunţă la continuarea studiilor. Este un fenoment pe care îl avem în atenţie şi ne dorim să găsim soluţii printr-un proiect în noul exerciţiu financiar 2014-2020.

Datorii devenite istorice

– Vorbeaţi despre costul per elev. Este nevoie de mai mulţi bani pentru educaţie? Cât de corectă este alocarea bugetului pe criteriul cost per elev, în condiţiile în care aceasta nu acoperă nici salariile?
– Pentru judeţul nostru este o mare problemă. Încadrarea în bugetul calculat conform costului standard per elev este o problemă cu care ne confruntăm de câţiva ani şi căreia încercăm să-i facem faţă. Nu este acoperitor acest buget deoarece nu s-au luat în considerare mai întâi studiile cadrelor didactice care predau în învăţământul de stat şi anume că învăţătorii şi educatoarele nu mai au doar liceul pedagogic, ci sunt toţi absolvenţi de studii superioare. Şi, atunci, clasa de salarizare este una diferită. Nu s-a luat în considerare nici că într-o unitate de învăţământ trebuie să plăteşti din bugetul calculat, să zicem, pentru o clasă de învăţământ primar, atât învăţătorul, dar şi profesorii de religie, educaţie fizică şi limbi moderne. Aceste lucruri n-au fost calculate şi, de la un an la altul, rămânem cu un deficit bugetar care creşte. De exemplu, ultima mărire de 26 puncte procentuale nu are acoperire în costul standard per elev. Chair dacă a crescut puţin suma din costul standard, aceasta a crescut cu 20%, sub mărirea de 26%. O diferenţă care se adaugă peste cea istorică, să zic aşa, pe care o purtăm în spate de ceva timp.
– Aceasta nu este numai problema Oltului. Nu se poate face nimic, la nivel de minister, în acest sens?
– Nu, este o problemă naţională. Noi facem toate demersurile şi, la toate întâlnirile pe care le avem la minister, spunem acest lucru- nu ne ajung banii, sunt zone izolate, sunt multe localităţi unde populaţia este de 2.000 sau 1.500 de locuitori şi, absolut, numărul de elevi este mai mic, iar costurile cu funcţionarea şcolii sunt aproximativ egale cu cele ale unei şcoli cu mulţi elevi. Însă, până acum n-am reuşit să avem succes. De anul acesta, s-a înfiinţat Consiliul Naţional pentru finanţarea învăţământului preuniversitar. Este o instituţie înfiinţată în baza Legii 1 şi noi sperăm ca această instituţie să-şi facă treaba şi să găsească o formulă de calcul corectă pentru costul standard per elev.
– Ne-aţi vorbit despre una dintre problemele cu care se confruntă învăţământul oltean. Mai sunt şi altele?
– Ca în fiecare judeţ, mai există probleme, însă ele sunt punctuale şi prin dialog încercăm să le rezolvăm. Nu sunt probleme pe care le putem generaliza şi sunt convinsă că putem găsi soluţii de fiecare dată prin dialog, colaborare, consultanţa acordată directorilor de şcoli, cadrelor didactice.

Elevi tot mai puţini, rezultate pe măsura sărăciei

– În clasamentele Uniunii, România ocupă un loc fruntaş la analfabetism şi abandon şcolar. Cum pot fi reduse aceste fenomene?
– Din păcate, locuim într-o regiune săracă- Sud-Vest Oltenia, cea mai săracă din România şi a doua ca sărăcie din Uniunea Europeană. Faptul acesta şi că familia nu reuşeşte întotdeauna să fie alături de copil şi de şcoală cu atât mai puţin, să sprijine şcoala în demersul ei educaţional extrem de amplu şi greu de făcut, asta conduce la rezultatele menţionate şi la clasamentul ruşinos în care suntem plasaţi. Mai este însă un lucru de care trebuie să ţinem cont: evaluările internaţionale de tip PISA, PIRS, sunt făcute după standarde diferite decât cele ale şcolii româneşti. La ei se face învăţare transdisciplinară permanent, toate disciplinele, nu există discipline de sine stătătoare, la noi există încă o separare a disciplinelor şcolare. Din acest motiv, modalitatea de evaluare fiind diferită, modul în care se predă fiind diferit în şcoală, România este clasată pe locuri codaşe. Nu înseamnă că este un clasament real. În momentul în care vom trece şi noi la o altfel de predare, şi reforma curiculară pe care o vedem conturată în sfârşit de la gimnaziu asta face, cu siguranţă că rezultatele vor fi mai bune. Trebuie să vedem însă că de fiecare dată există o creştere. Eu aş vedea lucrurile din perspectiva evoluţiei pozitive a rezultatelor elevilor şi sunt convinsă că în timp vom reuşi să depăşim şi acest prag demotivant pentru toată populaţia şcolară şi profesori.
– În ultimii ani, avem rezultate destul de slabe la evaluări, teste, bacalaureat. Avem elevi care ajung în clasa a IV-a fără să ştie să scrie şi să citească. Cum se poate corecta această situaţie?
– Se poate spune că suntem pe drumul cel bun. În ultimul an, Oltul a înregistrat o creştere, cea mai mare din regiune. La Bacalaureat avem o creştere de 8,49%. Suntem pe un trend pozitiv. Avem o creştere de la 29% în 2012 procent de promovabilitate la bacalaureat, la aproape 65% în 2015. Nu ştiu dacă pentru dvs. înseamnă mult sau puţin, pentru noi înseamnă mult pentru că în spatele acestor cifre stă munca profesorilor, stă munca elevilor şi sprijinul părinţilor şi autorităţilor locale. Prin urmare, este un efort concertat atât al beneficiarilor de educaţie, cât şi al celorlalţi actori din educaţie. S-au mobilizat toţi mai bine, am avut programe cu finanţare europeană care au asigurat pregătirea suplimentară a elevilor, am monitorizat mai strict activitatea în clase, am făcut nişte eforturi comune şi i-am făcut pe toţi să înţeleagă că singura cale de a promova examenele naţionale este aceasta de a parcurge, de a-şi însuşi şi de a-şi forma principalele deprinderi şi competenţe care sunt solicitate.

Uniforma- o mândrie, dezvoltarea capacităţilor- o necesitate

– Cum vedeţi obligativitatea reintroducerii uniformei şcolare?
– Este obligativitatea introducerii unui semn distinctiv, nu neapărat a uniformei şcolare, profu.info precidează aceste lucruri. Este foarte bine. Îi protejăm pe elevi în şcoli de intruşi, creăm o stare de emulaţie în rândul elevilor, de stimă ridicată de sine în legătură cu apartenenţa la valorile unui grup, a unei instituţii şi îi văd pe copiii din şcolile unde deja s-a introdus uniforma şcolară foarte mândri că au uniformă şi o poartă cu foarte mult drag. Avem nevoie şi aici de sprijinul părinţilor şi, uneori, de sprijinul comunităţii. Am văzut elevi de la Şcoala Deveselu, de la Şcoala „Eugen Ionescu” Slatina unde au uniformă şcolară şi sunt extrem de frumoşi. Sper ca exemplul lor şi al altor şcoli pe care nu le-am nominalizat acum să fie luat şi să fie extins.
– Judeţul Olt se anumără printre cele două judeţe din ţară în care nu există liceu de muzică, clasele de arte se pot număra pe degete, iar Palatul Copiilor a fost „exilat” la marginea oraşului, fără ca un mijloc de transport în comun să treacă pe acolo şi cu o trecere periculoasă peste calea ferată. Cum sunt încurajaţi elevii cu diverse talente să-şi urmeze visul de artist?
– Dacă nu avem un liceu de artă nu înseamnă că elevii noştri care merg la Şcoala de Muzică (n.r.- din cadrul Colegiului Vocaţional „N. Titulescu” Slatina, singura din judeţ, cu clase I-VIII) nu au performanţe. Îi depăşim în performanţe pe elevii care merg la licee de artă sau şcoli specializate. Nu au o tradiţie, nu a existat poate nici dorinţa sau voinţa să se rezolve această problemă. În legătură cu Palatul Copiilor, am avut alocate în anul financiar trecut sume pentru finalizarea noii construcţii. Din păcate, procedurile de achiziţii fiind foarte greoaie, am avut contestaţii şi nu am reuşit să facem toate achiziţiile ca să putem să dăm drumul activităţii în noul sediu. Sperăm că vom avea sprijinul Ministerului Educaţiei ca în anul 2016 să finalizăm lucrările şi dotarea – nu mai avem foarte mult de lucru acolo- şi, atunci, şi în acest loc copiii vor găsi posibilitatea să-şi dezvolte capacităţile native pe care le au sau dorinţa părinţilor dublată de munca şi talentul lor. Există însă posibilitatea, şi cred că aşa se şi întâmplă, Palatul Copiilor să-şi desfăşoare activitatea în cercuri cât mai aproape de elevi, nu neapărat în locaţia atribuită cu titlu gratuit de Primăria Slatina, unde sunt bine aşezaţi, numai că este un pic cam departe, într-adevăr.
În legătură cu Şcoala de Muzică, mi-aţi dat o idee şi o să facem un studiu pe această temă şi, dacă vom găsi doritori, se poate încerca să înfiinţăm un liceu de muzică şi arte. Este importantă şi promovarea activităţii existente şi noi vom încerca să facem ceea ce trebuie.
– Vă mulţumim!