Alexandru Istrate, elevul care i-a însufleţit pe tineri

485

A fost în stradă, în Slatina, patru seri la rând. Sâmbătă s-a trezit, după două ore de protest, că generaţia care schimbă România e dezamăgită, dar e şi comodă, e inteligentă, dar, pe alocuri, şi manipulabilă. Chiar de s-ar trezi singur, spune, nu renunţă, pentru că România în care vrea să trăiască e departe şi pentru că nu vrea să părăsească România. Altfel, Alexandru Lucian Istrate e un tânăr ca toţ cei din generaţia lui: inteligent, plin de speranţă, îndrăgostit de muzică, de mesaj, convins că lumea se poate schimba în bine, prietenos şi insistent. Este elev în clasa a XI-a, profil filologie, la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu“ din Slatina ţi, de foarte curând, tânăr care a abandonat ideea de a purta, pe viitor, haina de poliţist.

-Eşti şi nu eşti asemeni colegilor tăi. Nu stai prin cluburi pe banii părinşilor, protestezi în seri reci, ceţoase, când alţii au renunţat. De ce?
Alex – Părinţii mei lucrează, dar eu am ales să-mi produc singur banii de buzunar. Să zicem că mă pregătesc pentru viaţă.  Pe timp de vară lucrez la o firmă de calculatoare, iar acum, în timpul liber, lucrez pe mai multe site-uri.

-Eşti elev la filologie, lucrezi în domeniul informatic, ce vrei să faci pe viitor?
Alex – Voiam să dau la poliţie, era visul meu.

-Şi, nu mai e?
Alex – Voiam, dar văd acum unde se duce ţara asta şi că peste tot sunt poliţişti corupţi. Toţi nişte oricare, merg în turmă, aşa că mi-am cam schimbat opţiunea.

-Asta s-a întâmplat în zilele astea, sau….
Alex – Acum câteva luni. Am început să citesc diverse, să văd că lumea nu e cum pare, că interesul personal conduce totul şi mi-am cam dat seama că n-aş putea să fac nimic, nici pentru mine, nici pentru alţii, de acolo.

-Ai un alt plan?
Alex – Trebuie să-mi termin mai întâi liceul, asta-i clar. Deocamdată protestez. Şi am s-o fac, aşa cum spuneam şi aseară, chiar dacă rămân singur, deşi sunt convins că nu va fi aşa. Aș vrea să ajung pe 1 decembrie la Bucureşti, la acel mare protest, dar e cam riscant, nu ştiu dacă-mi dau voie părinţii. Până acum eu chiar n-am vrut să am treabă cu politica, dar acum cred că doar un partid nou, un partid al tinerilor, aşa cum îl văd eu, al tinerilor care n-au mai făcut politică, al celor nemanipulaţi de politicieni, este soluţia. Sunt atât de muţi tineri care au foarte multe de spus, în toate domeniile, suntem o generaţie foarte inteligentă, nu trebuie să stăm deoparte!
Probabil de aceleaşi intenţii au fost mânaţi şi unii dintre politicienii de astăzi, dar „s-au contaminat“. Crezi că ţie nu ţi s-ar putea întâmpla?
Eu dintotdeauna am avut ţelul ăsta, să scăpăm de corupţie, nu cred că m-aş putea schimba. Aşa simt, aşa sunt. Şi chiar există soluţii, există metode, nu există oameni care să-şi dorească să facă asta. De ce să nu bage ei în buzunare o maşină scumpă, decât să implementeze inclusiv sisteme informatice care să stopeze scurgerea banului public?! Tinerii care sunt acum în funcţii publice, în slujba statului, nu contează, imediat îşi pierd locul de muncă dacă fac altceva.

-Şcoala pentru ce vă pregăteşte?
Alex – Ne oferă educaţie, informaţii, nu ne pregăteşte social. Mă duc la şcoală, învăţ lecţia şi atât. Nu poţi să vorbeşti altceva cu profesorii. Am încercat cu doamna profesoară de română şi mi-a spus că nu e treaba noastră. Eu am ales o altă modalitate. Protestul se termină, toată lumea va fi mulţumită, e aproape previzibil. Aşa că scriu piese cu mesaj, le cânt generaţiei mele, e felul meu de a spune ce gândesc. Dacă noi nu schimbăm lumea, atunci cine, dacă nu acum, atunci când? Au făcut-o şi părinţii noştri la vremea lor, au făcut-o şi bunicii, noi ce-aşteptăm, trăim ce ne dorim?

-Cum te aşteptai să se întâmple lucrurile sâmbătă-seară?
Alex – Să fie mai mulţi, chiar credeam că vor fi mai mulţi. Dar, cu party-ul din Shelter… Asta e, ne lăsăm manipulaşi, de aceea mă bucur că am scăpat de infiltraţii din UNPR, care încercau să ne spună ce să facem la proteste, să nu mai plecăm pe stradă…. Cred că le e frică de noi, că ar putea să ia amploare totul. Chiar dacă mâine e şcoală, cred că astă-seară vom fi mai mulţi.

-Cum vă privesc profesorii demersul?
Alex – De la profesorii în vârstă chiar nu aşteptam nimic. Sunt la final de carieră, au copiii cu slujbe, unii îi au în facultate, aproape că-i înţeleg. De la cei tineri, cu copii mici, aşteptam, în schimb, mai mult, m-aşteptam să realizeze că nu e un vitor bun pentru copiii lor.

-Poate e doar temă. E un oraş mic, avem rate de plătit, avem nevoie de locul de muncă…
Alex – Tocmai asta e problema, de asta trebuie să protestezi. Cum, ai ajuns să-ţi fie frică de ţara ta, să-ţi fie frică în ţara ta?!

-Unde te vezi peste 10 ani?
Alex- Înainte mă vedeam în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Acum mă văd în ceva care poate să schimbe ţara asta. Vreau să iau parte la schimbarea ţării în bine. Ăsta-i motivul penru care încerc să-mi conving şi colegii. Totuşi, pentru noi luptăm! Stăm în frig astăzi, dar o să ne fie mai bine mai târziu!