Slatina de pe Facebook n-a coborât în stradă

208

 

S-a încercat o mobilizare pe Facebook, s-a reușit adunarea câtorva zeci de curioși. Mai un protestatar de meserie, mai un membru de partid de opoziție venit în calitate de cetățean simplu, cert este că astă-seară, în fața Prefecturii Olt, n-au fost mai mult de 50 de persoane. Protestul e însă cu repetiție. Poate le iese mâine-seară.

„Slatina curată“, o mișcare care s-a dorit să trezească spiritul adormit al slătinenilor, a adunat mult mai multe like-uri decât oameni în stradă în această seară. La ora convenită, 18,00, s-au adunat în fața Prefecturii Olt câteva zeci de persoane, restul rămânând, probabil, on-line. Au venit și camerele de luat vederi, și aparatele de fotografiat, întreaga scenă era privită de peste stradă de un pompier și un jandarm, o altă mașină de poliție a trecut de asemenea prin zonă.
Oamenii se apropie încet unii de alții, cineva își atribuie deja rolul de lider, așa că protestul poate să înceapă. Cu o portavoce în mână și tricolorul pe umeri, liderul de sindicat Ion Ion, cunoscut slătinenilor din vremea în care se răscula împotriva conducerii ALRO, începe să vorbească despre mafioți, corupți, cei care ne mănâncă banii și nu lasă România să se dezvolte. După mai multe fraze în aceeași notă ar vrea să dea cuvântul și altor doritori. „Dacă vreunul dintre colegi mai vrea…“, încearcă protestatarul. Nu vrea nimeni. „Atunci, să încercăm o lozincă!“. Și se aude, ca un ecou, de două ori una dintre lozincile cu care s-a venit de-acasă, imprimate pe coli A4. Se mai încearcă o alta, se rostește și aceasta de alte două ori, după care entuziasmul se stinge.
Cei care par mai dispuși să vorbească sunt intervievați repede de reporteri, ceilalți fac bisericuțe-bisericuțe, dezbătând motivele pentru care nu ies slătinenii-n stradă.
„Ăsta e orașul fricii, bă! Le e frică! Dacă-i vede la televizor și mâine-i dă afară!“, își dă cu părerea un tânăr care se tot mișcă de la un grup la altul, cu mâinile vârâte-n buzunare.
Între timp, pe trotuarul din fața Prefecturii se tot trece. Rar de tot se oprește câte cineva sau rărește pasul. Bruma de entuziasm cu care au venit cei mai puțin de 50 de oameni se stinge. Se mai citește o listă cu revendicările altora, descărcate de pe Facebook și, cum discuțiile deja lâncezesc, se stabilește o nouă întâlnire. Poate e cu noroc mâine seară!

Situație ceva mai diferită la Caracal, unde, deși nu numeroși, protestatarii au fost în cea mai mare parte tineri. Și aceștia au terminat relativ repede marșul pornit pe străzile orașului. Cu toții își pun speranțele în zilele următoare, dacă nota națională va fi aceeași.