Etnograf la Muzeul Judeţean Olt, Claudia Balaş luptă să păstreze strălucirea tezaurului popular oltenesc şi să-i conştientizeze pe tineri de comoara pe care au moştenit-o din bătrâni. Istoric de profesie, Claudia îmbină proiectele de promovare etnografică a Oltului cu cercetarea arheologică efectuată în ultimii ani pentru teza de doctorat, dar şi cu o activitate ce-i valorifică la maximum latura creativă- cea de scenograf pentru trupele de teatru pentru copii şi adulţi ale Asociaţiei Pro Art Slatina 2010.
Lucrează de 17 ani la Muzeul Judeţean Olt, unde se ocupă de conservarea şi promovarea obiectelor de patrimoniu. Deşi a absolvit Facultatea de Istorie din Craiova, nu s-a gândit nicio clipă să urmeze o carieră la catedră.
„Am venit la muzeu încă de la vârsta de cinci ani, aproape zilnic, la mătuşa mea Elena Deleanu, etnograf. Am crescut, practic, în curtea acestui muzeu, iar acest lucru a contat foarte mult în decizia de a urma o carieră în acest domeniu. Pentru mine, arta populară nu este doar o pasiune şi este foarte important ca ea să nu fie păstrată doar ca patrimoniu, ca obiecte de inventar, ci să fie promovată cât mai mult, să fie cunoscută de către tineri, pe care să-i conştientizăm de adevărata ei valoare. Din păcate, puţini sunt cei care pot să aprecieze un obiect de artă populară, cei care au simţ estetic foarte bine dezvoltat şi o cultură generală cât de cât solidă. Iar şi mai puţini sunt cei care donează aceste obiecte moştenite din bătrâni. De obicei, tinerii atunci când fac curat în vechea ladă de zestre a bunicii, le aruncă, unii fără să ştie cât de importante ar fi în colecţia unor muzee.”, spune etnograful.
Colecţia de care Claudia Balaş se ocupă şi căreia speră ca, în cel mai scurt timp, să i se redea un spaţiu expoziţional care s-o pună în valoare, cuprinde piese foarte vechi, unele de circa 200 de ani – port popular, ţesături, textile, ceramică, arhitectură ţărănească, meşteşuguri, religioase. Unele poartă semnătura unor meşteri faimoşi la nivel naţional şi chiar în străinătate, precum maestrul încondeierii ouălor Tudor Diaconeasa sau olarii din Oboga- Grigore Ciungulescu şi Teodora Truşcă. Altele, create prin truda unor meşteşugari anonimi, dar la fel de valoroase.
Costume pentru actori mici şi mari
Ţinute pentru eroi din poveşti, costume ale unor personaje celebre sau nu încă, decoruri inspirate, reprezintă noua pasiune a etnografului oltean. În ultimul an, creativitatea i-a fost pusă la încercare de către Asociaţia Pro Art Slatina 2010, la care îşi desfăşoară activitatea o trupă de teatru pentru adulţi şi trupa de teatru pentru copii Kids Star, coordonate de către profesorul şi regizorul Nicu Popa. „Această activitate îmi permite să-mi valorific latura mea creativă, mă regăsesc în ceea ce fac. Ca scenograf, trebuie să te asiguri că pui în valoare piesa şi actorii, eşti responsabil să scoţi un spectacol reuşit. Nu poţi realiza un costum ca pe un simplu obiect vestimentar. Mai întâi citesc textul, urmăresc repetiţiile. De la mişcarea scenică porneşte prima idee, ca acel costum să pună în valoare personajul, dar şi pe cel care-l interpretează. Este foarte importantă şi personalitatea actorului, în special în cazul copiilor costumul nu trebuie să-i inhibe.”, declară Claudia.
Cercetări arheologice despre ritualuri postfunerare
La 45 de ani, Claudia Balaş nu se mulţumeşte doar cu experienţa şi cunoştinţele acumulate până acum. Fire curioasă, căreia cercetarea amănunţită îi este considerată normală atunci când are legătură cu munca sa, etnograful încearcă să descopere legături încă necunoscute dintre obiceiurile strămoşilor noştri şi cele păstrate şi practicate în zilele nostre. Cu un master pe cercetarea şi conservarea mărturiilor istorice, angajata muzeului oltean se pregăteşte să-şi susţină doctoratul la anul, la Facultatea de Litere Bucureşti, cu teza „Rituri postfunerare în Oltenia- structură şi semnificaţii”. „Tema riturilor postfunerare presupune multă cercetare de teren, câţiva ani la rând, cu atât mai mult cu cât nu prea există bibliografie, nu există un studiu aprofundat. Fatul că nu prea a fost abordat acest subiect mă motivează. Caut legături, descoperiri, explicaţii etnografice privind obiceiurile de acum patru-cinci secole şi cele existente acum. Studiile de caz le fac cu ajutorul unor colegi arheologi, care fac săpături în comuna mehedinţeană Desa. Am asistat la câteva descoperiri arheologice în morminte.”, dezvăluie ea.
Planuri pentru implicarea în proiecte de promovare
Etnograful oltean recunoaşte cu părere de rău că arta populară oltenească, una dintre cele mai apreciate pe plan naţional, ar trebui să fie promovată mai mult. Aşteaptă cu nerăbdare finalizarea lucrărilor de renovare a Muzeului Judeţean Olt, pentru a reface expoziţia de bază a obiectelor etnografice. „Deţinem o bogăţie pe care nu o apreciem. Din păcate, sunt încă multe zone unde nu s-a reuşit nici până acum să se facă cercetare de teren. Cei care lucrează în domeniu sunt puţini, iar fondurile destinate achiziţiilor noi fie sunt insignifiante, fie lipsesc. Puţini sunt şi cei care mai calcă pragul muzeului petru a vedea o expoziţie de port popular. Intenţionez să mă implic mai mult în promovarea acestor valori şi voi încerca să implemenntez nişte proiecte cu finanţare de la Administraţia Fondului Naţional Cultural privind popularizarea sărbătorilor, obiceiurilor, meşteşugurilor de la noi din judeţ”, declară muzeograful.
