Nicolae Dincă – poliţistul care joacă teatru şi scrie fabule

737

La 47 de ani, poliţistul Nicolae Dincă se poate considera un om împlinit profesional. La serviciu, luptă cu infractorii şi asigură un climat liniştit în comuna Mărunţei, iar in timpul liber şi-a construit o carieră artistică de invidiat. În dragoste, frumos sau realitatea cotidiană şi-a găsit muza pentru poezie şi proză, iar pe scenă talentul de a transmite emoţii şi trăiri.

dinca1
Pe scenă alături de Bleonţ
Atracţia pentru scenă a simţit-o încă din clasele primare, la serbările şcolare, însă, aşa cum ni se destăinuie artistul, „prima senzaţie de magie a scândurii, mugurele credinţei în teatru” l-au atins prin anii ۥ82-ۥ84, la brigăzile artistice în cadrul cărora juca în mici scenete. A jucat în prima piesă de teatru în liceu, apoi în armată, în „Moartea lui Ipu”- la Şcoala Populară de Arte Craiova, Sânziana şi Pepelea”, a regizat „O farsă” de IL Caragiale şi a pus în scenă „Piatra din casă”- la Fundaţia pentru Tineret Slatina. Eşecul admiterii la facultatea de teatru i-a îndreptat paşii departe de lumea artistică până în 2011, când revine pe scenă în piesa „Măgura”, de George Smarandache, alături de renumitul actor Claudiu Bleonţ. Au urmat apoi piese jucate şi pe alte scene decât cea slătineană- „Ibovnice cu ochi de Maramures”, „Năpasta”, „Flecărelile femeilor”, „Colivia cu iluzii” (alături de actorii Ştefan Cepoi şi Eugen Titu).
Rolul în care s-a regăsit, care i-a venit mănuşă, este cel al cârciumarului Dragomir, din piesa „Năpasta” a lui IL Caragiale. „Întotdeauna am fost asociat cu rolurile de comedie. În „Năpasta”, mă aşteptam la rolul nebunului, chiar am insistat pe lângă regizorul Niu Popa. Dar el mi-a dat rolul lui Dragomir. În el m-am identificat cel mai bine, m-a epuizat de resurse. Am avut aceeaşi senzaţie ca-n „Moartea lui Ipu”, când încercam să nu-l imit pe Amza Pelea”, spune Dincă.
Actualmente, actorul, scenaristul şi regizorul Nicolae Dincă face parte din trupa de teatu a unui ONG – Olt Artis şi îl mâhneşte faptul că municipiul nu se poate mândri cu o trupă de teatu profesionistă, ci cu grupări ce funcţionează ca asociaţii sau organizaţii: „Cel mai mae vis este să găsesc înţelegere la colegi şi să unificăm mişcarea teatrală din Slatina. Oraşul merită un teatru al lui, profesionist, unde să adunăm tot ce este mai bun şi să readucem acasă actori plecaţi pe alte scene. Râmnicu-Vâlcea are două trupe de teatu profesioniste, iar Slatina niciuna”.

dinca4

Fiorul dragostei i-a adus magia rimelor
A cohetat cu poezia încă din şcoala generală. ,,Pasiunea pentru literatură i-o datorez doamnei profesor Luceţia Dîrman, de la Şcoala Morunglav. Devoram cărţile şi am topit kilograme de lumânări să citesc până noaptea târziu. De când scriu, citesc mai puţin, ca să nu-mi influenţeze stilul. Dintre cărţi, m-a marcat seria „Jules Verne” – m-a ajutat să înţeleg minunile lumii, să văd altfel lumea. În liceu, scriam compunerile la ora de română în versuri. Nu în ideea de a surprinde, ci de a mă surprinde pe mine însumi. Acolo, la banca de la geam, am scris primele încercări. Evoluând în vârste, am început să vorbesc despre ce înseamnă sentiment. După ce te obişnuieşti cu magia cuvintelor, arunci magie şi peste ceea ce compui. În armată am scris mai intens, după ce am trăit o mare poveste de dragoste. De la primul volum scris, am evoluat în timp”, ni se confesează poetul.
A publicat până acum cinci volume de poezie şi fabulă, ultimul regăsindu-se încă pe rafturile librăriilor slătinene: „Atingerea muzei”, „Fabule şi pamfletarii”, „(În)cântarea cuvintelor”, „Roua de lumină” şi „Lumina dragostei”.
Prima piesă de teatru, căreia îi asigură şi regia, interpretând totodata şi unul dintre roluri, a fost în această lună pusă în scenă la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”. „Despre oameni şi câini” este o comedie. „Este o poveste adevărată bazată pe întâmplări… ireale. Este ca o caricatură a vieţii cotidiene. Încercăm să îndreptăm năravuri, să aducem comedia mai aproape de oameni. Cred că asta tebuie publicului – un moment de o oră de relaxare. Sper să fie ca un medicament”, spune el.

DSCF2013
Poliţist, „la limita dintre lumi”
O perioadă departe de scenă, artistul Nicolae Dincă a ales să îmbrace unifoma de poliţist. A urmat cursurile de drept la Universitatea „C.Brâncuşi”,Tg.Jiu şi şi-a dat masteratul în Ştiinţe penale la Univ.”T.Maiorescu” Bucureşti. Fire sensibilă, meseria de apărător al dreptăţii nu i-a oferit satisfacţii, ci s-a dovedit a fi o cruce grea. „Această meserie mi-a amărât uneori sufletul. Am văzut multă răutate. Noi, poliţiştii de comună, suntem la limita dintre lumi. Îţi rămân multe amintiri neplăcute, urâte. Am încercat să mă eliberez şi să mă salvez ca persoană, ca entitate, prin artă. Aştept să duc la capăt crucea de poliţist, să mă dedic pasiunii mele atistice întru-totul”, declară el.

Planuri
Artistul lucrează intens: la volumul de proză scurtă umoristică „Vindecătorul de proşti” sau „Întâmplări din lumea reală a satului”, la alt volum de poezie, a început a doua piesă de teatu – o dramă psihologică, a scris primele trei capitole dintr-un roman unde trateaza adevărul Revoluţiei din ۥ89, iar pentru anul viitor speră lansarea volumului „101 fabule”.
Intenţionează ca anul viitor să pună în scenă piesa „O noapte furtunoasă şi un calup de scenete ale lui IL Caragiale, pe care să le prezinte liceelor din judeţ: „Aş putea încerca să cooptez şi pe Nicu Popa cu „Năpasta”, de dragul de a promova o aşa mişcare. Cea mai bună cale de a-i face pe elevi să înţeleagă o operă sau teatrul este să le prezinţi o interpretare clasică, pe viu.”
Cei care doresc să-l cunoască, să vadă cum joacă, îl pot urmări pe Nicolae Dincă interpretând diverse roluri pe scena Centrului Cultural din Slatina.