Raiul construit de liceeni

63

Inundaţiile din această primăvară-vară au lăsat urme dureroase în sufletele unor olteni. Apele, revoltate parcă pe nepăsarea oamenilor, le-a luat unor semeni şi bruma de agoniseală care-I ajuta să meargă mai departe. Pentru a-I ajuta să-şi reia viaţa de dinainte, autorităţile au făcut ceva, însă, nu suficient. Asociaţia Prietenii Omului – Umanism, Cultura( Asociatia P.O.U.C. ), sprijinită de elevii de la două licee din Slatina, vin în sprijinul lor pentru a le reda speranţa. Primul pas a fost făcut la Corbu.

Familia Zamfir din comunan Corbu s-a împrumutat în primăvară la bancă pentru a-şi izola casa. Nu s-au gândit atunci că vor primi o lovitură dură din partea vieţii şi căsuţa pentru care munciseră din greu le va fi distrusă de furia apelor. Rămaşi fără casă dar şi cu datorie la bancă, soţii Zamfir au ajuns la mâna autorităţilor. Acestea le-au pus la dispoziţie pentru a trăi, un container. Folosit şi de alţii de ani de zile, prin acoperişul ,,casei din PVC” se prelingea apa ori de câte ori poua aşa că s-a improvizat un acoperiş. Nu au putut face prea mult bieţii oameni în ceea ce priveşte pereţii, dezlipiţi pe la încheieturi, prin care vântul suflă ameninţător chiar şi atunci când meteorologii nu-I măsoară viteza. Alături de Vasile Zamfir şi soţia sa, în locuinţa oferită de guvernanţi mai locuieşte şi nepotul acestora. Noaptea, oricât de mult s-ar înveli cu păturile primite drept ajutor, acesta tot se zgribuleşte de frig pentru că sursa de încălzire a containărului nu face faţă.

În locuinţa de împrumut, soţii Zamfir au câteva haine chitite la capul patului, o masă cu cadru metalic pe care mănâncă, un pat , un reşou şi un frigider, oferit de autorităţi.

Când îşi pierduseră speranţa că vor mai putea locui omeneşte, fie chiar şi într-o cămăruţă mică, soţii Zamfr au fost martorii unei adevărate minuni: nişte semeni s-au gândt la ei şi le-au întins o mână de ajutor. Gestul acestora este cu atât mai lăudail cu cât avem de a face cu tineri voluntari. Elevi de la Colegiul naţional ,,Radu Greceanu” şi de la Colegiul Tehnic ,,Ion Mincu” au venit în sprijinul Asociaţia Prietenii Omului – Umanism, Cultura ( Asociatia P.O.U.C. ) care şi-a propus să le construiască, pentru început, o cămăruţă în care să treacă iarna.

Tinerii voluntari şi-au împărţit sarcinile. În timp ce liceenii de la Greceanu au demarat o serie de acţiuni prin care urmăresc să strângă banii necesari cumpărării amterialelor de construcţii în timp ce colegii lor de la Colegiul Tehnic ,,Ion Mincu” s-au oferit să ridice camera în care să treacă iarna membrii familiei Zamfir.

Misiunea tinerilor este cu atât mai grea cu cât, din păcate, oltenii nu sunt prea generoşi cu tinerii care le cer să facă donaţii uitând că… ,,Dar din dar se face rai”.

În ciuda greutăţilor întâmpinate de Asociaţia Prietenii Omului – Umanism, Cultura ( Asociatia P.O.U.C. ) şi de elevii de la cele două colegii slătinene în strângerea fonsurilor necesare cumărării amterialelor de construcţii, căsuţa la care nici nu mai întrăzneau să viseze membrii familiei Zamfir prinde contur. Fundaţia e gata, pereţii au fost ridicaşi şi acum se toarnă stâlpii care să-I dea locuinţei rezistenţa necesară să dăinuie în timp şi să amintească de generozitatea unor tineri liceeni. Unor adolescenţi care, în loc să se distreze, au ales să se dăruiască unui scop nobil: ajutorarea semenilor lor. Ei, liceenii de la Greceanu au reuşit, din fericire, să-şi capaciteze colegii de la mai multe unităţi de învăţământ să-I ajute în strângerea banilor: unii au evoluat în cadrul unui spectacol caritabil, alţii au făcut tot felul produse pe care le-au comercializat banii donându-I Asociaţiei. De apreciat este şi ajutorul de nepreţuit şi priceperea elevilor de la ,,Ion Mincu”.

Ambiţia cu care s-au dăruit acestui proiect îi  transformă pe aceşti tineri într-un adevărat Moş Crăciu pentru familia Zamfir şi pentru noi, toţi, într-un exemplu de devotament civic.

,,Ne-am propus ca mica locuinţă a familiei Zamfir să fie gata până la finele acestei luni. De moş Nicolae ne dorim ca ei să se mute din container în cămăruţa pe care le-o costruim. Una princ are să nu mai sufle vântul, să nu mai pătrundă ploaia şi în care să fie cald”, ne-a declara Oana ………….. de la Colegiul Naţional ,,Radu Greceanu”.

,,Noi facem tot ce depinde de noi ca această cămăruţă să fie gata cât mai repede. Totul depinde de vreme, pentru că trebuie să se usuce zidăria şi stâlpii de susţinere, dar şi de ritmul de aprovizionare cu materiale de cosntrucţie. Dacă atunci când se poate trece la acoperiş avem cele necesare, treaba va merge repede”, au declarat elevii de la Colegiul tehnic ,,Ion Mincu”.

Membrii Asociaţiei Prietenii Omului – Umanism, Cultura( Asociatia P.O.U.C. ) şi tinerii voluntari nu vor să se oprească aici. Pe măsură ce vor reuşi să-I determine pe slătineni şi, de ce nu, pe olteni să-şi deschidă sufletul şi să-şi ,,dezlege punga”, ei vor să construiască  şi casele altor sinistraţi care au rămas fără un acoperiş deasupra capului.

,,Sunt 12 persoane pe care iarna îi va pinde în casele modulare primite de la guvern. Doar cei care nu au trecut pragul acestora pot crede că aici se poate duce o viaţă normală”, ne-a declarat preşedinta Asociaţiei, Cornelia Pitei

Următoarea prioritate a priorităţilor o reprezintă  tanti Maria de la Coloneşti, bătrâna de 80 de ani a cărei locuinţă a fost distrusă de inundaţii. Acum pătrâna îşi duce viaţa, alături de fiul său bolnav de cancer, tot într-un container în care gradele din termometru arată permanent că afară a venit iarna. Tanti Maria speră din suflet ca inimoşii liceeni slătineni să-I ridice şi ei cămăruţa în care să-şi petreacă decent ultimii ani din viaţă.