„Nu prea se mai poate trăi din artă”

106

Gheorghe Tănase: „Meşterii autentici au început să dispară…”

Un maestru al cioplitului în lemn

Ceramica de Vădastra, ouăle încondeiate, iile ţesute şi brodate manual, icoanele pictate pe sticlă şi lemn „Made in Romania” sunt cunoscute în lumea întreagă. Faima lor a ridicat la grad de înaltă artă migala meşterilor populari români, înzestraţi cu har şi, de multe ori, anonimi, dincolo de graniţele ţării. Din păcate, aceste mici bijuterii unice în lume, care atestă zestrea spirituală a mult-încercaţilor vieţuitori ai acestor meleaguri pitoreşti, sunt din ce în ce mai rare odată cu trecerea timpului. De vină sunt concurenţa neloială pe care le-o fac obiectele în serie şi kitsch-ul, dar şi lipsa ucenicilor, tinerii nemaifiind dispuşi să înveţe un meşteşug.

Unul din meşterii populari din partea aceasta de ţară care se încăpăţânează să dea viaţă unor obiecte populare orginale şi să transmită mai departe, prin intermediul Şcolii Populare de Arte Slatina, tainele cioplitului în lemn este Gheorghe Tănase. Născut în această perioadă a nului, mai exact pe 9 septembrie 1947, în comuna Sârbii Măgura, nea Tănase nu numai că şi-a sărbătorit acum câteva zile cei 67 ani de viaţă, ci şi cei aproape 50 ani de când se ocupă cu prelucrarea artistică a lemnului.

Stabilit în momentul de faţă în comuna Corbu, Gheorghe Tănase a prins această pasiune a cioplitului în lemn din familie, învăţând încă din copilărie o mare parte din secretele meşteşugului care i-a adus atâtea satisfacţii… sufleteşti. Din păcate, aşa cum spune şi meşterul popular, în ziua de azi puţini mai sunt meşteri populari autentici şi este din ce în ce mai greu să trăieşti din artă, în condiţiile în care pe piaţă au apărut tot felul de kitsch-uri. „Meşterii populari autentici au început să dispară. Nu prea se mai poate trăi din artă. Din păcate, la ora actuală, specialişti în a face o selecţie între meşterii populari nu mai există. Singurul care face selecţie e publicul. Dacă omului îi place, înseamnă că lucrul e frumos făcut şi căutat. Dacă nu place nimănui, e un produs care nu e căutat”, mărturiseşte nea Tănase.

Moştenire de familie…

Aşa cum spunea mai devreme, o parte din tainele cioplitului în lemn le-a deprins din familie, însă specializarea şi-a făcut-i la Piteşti, unde a urmat Şcoala profesională de Arte şi Meserii.

A învăţat, de asemenea, multe din secretele acestui meşteşug de la creatorii populari cu care a mers prin ţară la diferite târguri, festivaluri şi concursuri, cel mai important mentor al său rămânând creatorul popular Nicolae Purcărea, din Braşov.

După 50 ani în care a dat viaţă lemnului, Gheorghe Tănase spune că şi acum lucrează aproape în fiecare zi cu aceeaşi pasiune şi dragoste, încercând şi să transmită secretele meşteşugului ucenicilor care frecventează cursurile clasei externe a Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina, unde este profesor de mai bine de 30 ani.

Cioplitorul în lemn Gheorghe Tănase a recunoscut că ciopleşte de când era copil şi că nu există obiect sau lucru care să nu poată fi cioplit în lemn.

„Meşteşugul l-am moştenit de la tatăl meu, care făcea roţi de căr sau căruţe. Eu sculptez lemnul de la 9-10 ani, am început cu 50 de ani în urmă. Asta am făcut o viaţă întreagă. Am căutat să respect în general piesele cu caracter tradiţional, am mai adus şi ceva noutăţi în piese. Ornamentele sunt pur autentice toate, formele la fel. Am linguri de lemn, lădiţe de zestre, icoane de vatră, pistornice, toate specifice zonei olteneşti”, spune meşterul popular.

Nea Tănase ciopleşte în lemn obiecte tradiţionale de uz gospodăresc (linguri de lemn, căuce, furci de tors), obiecte utilitare (blidare, sărăriţe), miniaturi (lăzi de zestre, troiţe), obiecte de cult (pristolnice, icoane de vatră); obiecte de mobilier arhitecturale (uşi, porţi, stâlpi cu încrustaţii, mobilier de artă bisericească). El foloseşte un lemn de diferite esenţe – paltin, fag, brad, păr sau cireş – care este prelucrat prin păstratea culorii naturale şi evidenţierea texturii fibrelor caracteristice, fiind unul dintre puţinii creatori populari al cărui meşteşug ţine de arta prelucrării artistice a lemnului.

Nici nu-i de mirare că multe dintre obiectele care au prins viaţă din mâinile sale fac acum parte din importante colecţii muzeale sau particulare, nea Tănase putându-se lăuda şi cu numeroase premii la mari şi importante târguri naţionale şi internaţionale: Premiul I – etapa interjudeţeană a Festivalului Naţional „Cântarea României” – 1981; Premiul II – etapa republicană a Festivalului Naţional „Cântarea României” – 1981; Premiul III – Salonul Interjudeţean de Artă Naivă – Botoşani, 1984; Premiul I – etapa judeţeană a Festivalului Naţional „Cântarea României”, 1989; Diploma de laureat şi Marele Premiu pentru perpetuarea tradiţiei, pentru calitatea şi valoarea creaţiei sale la Târgul Meşterilor Populari, Craiova, 2005; Diploma de excelenţă pentru păstrarea şi promovarea artelor tradiţionale din judetul Olt, Slatina, 2005, 2006; Diploma de excelenţă – Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Bucureşti, 2006; Diploma de excelenţă pentru păstrarea şi promovarea artelor tradiţionale din judeţul Olt în ţară şi în afara acesteia, Slatina, 2011.

Pe lângă numeroasele participari la târguri, festivaluri şi concursuri, Gheorghe Tănase se poate mândri şi cu câteva expoziţii personale peste hotare care unde a fost foarte apreciat: Monte Albano, Italia (septembrie 1998); Paris, UNESCO (iunie 2006); Bruxelles, Piaţa Saint-Catherine (martie 2007); Bruxelles-Comitetul Regiunilor (aprilie 2007)

„Acest meşteşug nu va muri odată cu mine…”

Profesor instructor la clasa de sculptură în lemn la Şcoala Populară de Arte şi Meserii din Slatina, dar şi membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, nea Tănase se bucură enorm că încă mai sunt copii care vor să înveţe tainele cioplitului în lemn. Mai bine de 60 de copii urmează cursurile sale de la şcoala populară, ceea ce-l face pe meşterul stabilit acum la Corbu să fie sigur că acest meşteşug nu va dispărea din partea asta de ţară odată cu el.

„Mă bucur să văd că încă mai sunt copii sau tineri care vor să înveţe tainele prelucrării lemnului. Învăţându-i pe tineri secretele cioplitului în lemn nu fac altceva decât să mă asigur că  acest meşteşug nu va muri odată cu mine şi că va fi cineva care să păstreze şi să transmită mai departe tradiţiile noastre străvechi”, spune nea Tănase, care aproape că lucrează non-stop, zi şi noapte. Cel mai mult îi place să facă lăzi de zestre, dar de cele mai multe ori lucrează la mai multe obiecte în acelaşi timp – ziua sculptează, iar în timpul nopţii ciopleşte lemnul căruia îi dă viaţă aşa cum puţini o mai fac în România secolului 21.