Un avion numit pasiune

• Avioanele, o pasiune nemărginită

Dumitru Bangiu (sau Dodo, cum îl alintă apropiaţii) este acum pensionar şi are 68 ani. Spre deosebire de mulţi dintre noi, el a reuşit să facă din pasiunea sa pentru aviaţie un stil de viaţă. A fost atras încă din tinereţe de aviaţie şi a vrut să ajungă pilot. Din păcate nu s-a putut, aşa că a trebuit să înlocuiască cu ceva această pasiune pentru avioane. Şi a găsit modalitatea. S-a apucat să contruiască machete de avioane. Dar nu numai atât. Pe lângă cele peste 200 de piese ale colecţiei sale, Dumitru Bangiu are şi o impresionantă bibliotecă în care la loc de cinste stau cărţile despre aviaţie sau despre cele două războaie mondiale.

Dumitru Bangiu este foarte mândru de colecţia sa şi, adevărul este că, are şi de ce. După ce a învestit peste 100 milioane de lei în achiziţionarea de machete, dar şi sute sau chiar mii de ore de muncă, el se poate mândri că are în colecţie machete ale celor mai renumite avioane, începând cu primul război mondial şi încheind cu Furtună în Deşert sau avioanele pe care doreşte să le achiziţioneze armata română.

Pasiunea pentru aviaţie a început pe la vârsta de 12-14 ani, pe când mergea la bunici la Piteşti. Acolo a dat peste un tehnician în aviaţie care i-a inoculat microbul în sânge. Îi povestea desprea avioane, în special despre MIG 15 care tocmai apăruse în aviaţia română, dar îi şi desena diferite scheme. Aşa s-a „îmbolnăvit” Dodo de virusul aviaţiei, un virusul la care nu va renunţa niciodată, nici  când va trebui să urce în ceruri. A început apoi să deseneze şi el, după schiţe luate din revista Aripile Patriei şi să prindă şi mai mare drag de „păsările metalice”. Cu ajutorul unui unchi, care lucra la un aeroport sportiv, Dumitru Bangiu a urcat pentru prima dată la bordul unui avion, un AN2. După zborul acela, „microbul” aviaţiei s-a instalat definitiv.

Nici nu vă închipuiţi cu câtă pasiune vorbeşte despre dragostea sa pentru avioane. Ar putea să-ţi vorbească o săptămână întreagă şi tot nu ar termina. Din păcate, n-avut norocul să ajungă pilot. La terminarea liceului a fugit la şcoala de aviaţie de lângă Buzău pentru a-şi îndeplini visul. Numai că nu peste mult timp, părinţii au aflat unde este şi au venit şi l-au luat.

În 1964, la insistenţele unui prieten care nu dorea să meargă singur la examen, a dat admitere la IP 3 Constanţa. Deşi nu învăţase foarte mult, dar avea doi ani de şcoală veterinară, Dumitru Bangiu a fost declarat admis, în timp ce prietenul său a trebuit să se întoarcă acasă.

• Prima machetă…

De la Constanţa şi-a cumpărat prima machetă. Era vorba de un IL 14 al firmei Madellbankasten. Era în 1964 şi începea o perioadă de 45 de ani în care Dodo şi-a dedicat viaţa construirii de machete şi studierii revistelor şi cărţilor de specialitate. Asta pentru că machetele nu se construiesc numai urmărind schiţa, ci mai trebuie să te şi documentezi şi să construieşte anumite piese pe care firma poate nu le-a luat în calcul. Fiecare detaliu contează. De la culoarea avionului, până la culoarea armamentului din dotare, care nu poate fi vopsit cu orice vopsea şi în ce culoare vrei, ci aşa cum arăta originalul.

După câţiva ani în care această pasiune nu prea putea fi pusă în practică, pentru că nu se găseau machete, Dumitru Bangiu pleacă în 1973 în Macedonia. Pe drumul de întoarcere, la Belgrad,  a dat peste un magazin cu machete. N-a mai stat pe gânduri şi a intrat. „Mi-am tocat toţi banii pe care îi mai aveam la mine în magazinul de acolo. Am cumpărat 20 de machete. Erau avioane celebre din primul război mandial. Le-am montat în condiţii mai vitrege pe acelea, aşa era pe timpul acela. În paralel m-am apucat să construiesc avioane din lemn de cireş. În anii ’70 mi-am îmbogăţit colecţia pentru că am avut ocazia să merg în multe ţări. Am fost în Ungaria, Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia sau Rusia. În toate aceste ţări nu făceam altceva decât să-mi cumpăr machete. Toţi banii în dădeam pe machete, în timp ce alţii îi băgau în aur”, povesteşte Dumitru Bangiu.

• Apogeul…

Anii ’80 au constituit perioada în care colecţia a prins cu adevărat contur. Aceasta pentru că a început să colecţioneze avioanele în funcţie de tipul lor, de perioadele în care au zburat. Apogeul şi desăvârşirea colecţiei a fost după revoluţie. Atunci a mers într-o excursie în Turcia cu maşina proprie. De acolo şi-a cumpărat o gamă de aparate occidentale care îi lipseau din colecţie. Pentru a pune mâna pe ele, Dodo a fost nevoit să vândă şi câteva piese de la maşină, dar şi aparatul de fotografiat.

• Din tată-n fiu

În 2000 fiul său cel mare, Gabriel, a ajuns în Olanda, la Maastricht, unde este controlul de trafic la Eurocontrol. Câlcând pe urmele tatălui, Gabriel a fost şi el atins de microbul aviaţiei şi a urmat o facultate specifică în acest domeniu. Copil devotat, serios şi foarte inteligent, Gabriel a uimit multă lume, nu degeaba a fost luat de Eurocontrol.

La fel ca şi tatăl său, şi Gabriel colecţionează avioane, însă mai mult din cele civile, având în vedere că lucrează în domeniu şi intră mai uşor în posesia lor. Gabriel este însă îndrăgostit şi de maşini, motiv pentru care colecţia sa cuprinde şi nenumărate machete ale unor maşini celebre. Cea mai valoroasă şi cea mai importantă este, bineînţeles, colecţia de machete a gamei Ferarri.

Dumitru Bangiu mai are un fiu care se ocupă de machete, însă pasiunea pentru avioane nu este chiar aşa de mare. Mihai este informatician la Primăria Bucureşti şi a căpătat patima machetismului de mic. El nu colecţionează avioane, ci s-a axat pe portavioane. Din colecţia sa, cel mai impoartante portavioane sunt: Saratoga, Nimitz, Stennis, Roland Reagen sau Forestall.

Din colecţia slătineanului Dumitru Bangiu nu lipsesc câteva din avioanele celebre care au făcut furori în cele două războaie mondiale sau cele din Irak sau Vietnam. Astfel, din colecţia face parte şi Bombardierul Boeing B29 care a devenit celebru în august 1945 când a aruncat bomba atomică la Hiroshima şi Nagasaki. Pilotul avionului Enola Gay, Paul Tibbets, nici nu a ştiut ce duce cu el şi ce dezastru va urma. După o scurtă perioadă de la tiribilul mascru, pilotul a înebunit…

Foker Dry Plane este un alt avion celebru. Era cel mai rapid avion din primul război mondial şi a fost pilotat de baronul Manfred von Richthofen. Una din piesele de bază ale colecţiei este un Junkers JU 52 3M, avionul cu care se deplasa Hitler. Primul avion supersonic cu aterizare şi decolare pe verticală, un J35 JSF, de origine americană, este şi el la loc de cinste. Un alt avion care a făcut furori este un SAAB J37 Viggen, primul avion din lume cu decolare şi aterizare scurtă. Buccaner MK2, de producţie englezească, era un avion de vânătoare de submarine. Le putea distruge chiar şi la o adâncime de 120 metri.

Dumitru Bangiu ţine foarte mult şi la o machetă ce reprezintă un avion Wyvern MK, de producţie englezească. Acesta a fost singurul avion cu elice din parioada anilor ’50 ce prindea o viteză aproape cu cea a sunetului. Acesta tip de avion a participat la războiul anglo-francez împotriva Egiptului în 1956.

Nu putea lipsi din colecţia sa gama de avioane MIG: 15, 17, 19, 21 şi 29. Alături de acestea stau avioanele americane F86, F100, F107, F4, F5, F15 Eagle, F16 Falcon şi F18 Hornet. Şi ruşii au avut avionele lor celebre – Suhoi – 7, 9, 15 şi 25 care, alături de MIG-uri au echilibrat balanţa aliaţilor în anii ’60 – ’80. În războiul din Vietnam, avionul A7 Carbor II a fost celebru, la fel cum MK Harrier a fost celebru în războiul Malvinelor dintre Anglia şi Argentina. A fost primul avion cu reacţie cu aterizare verticală. Din imensa sa colecţia, pe lângă alte zeci de avioane, mai fac parte şi Miraj 2000, Tupolev TU 52, F117 (bombardierul invizibil) şi Eurofighter 2000, aparat ce ar putea intra şi în dotarea armatei române.