Casa memorială ,,Iancu Jianu” de la Caracal, aparţinând cunoscutului haiduc romănăţean, este închisă publicului de cinci ani. Atunci au început lucrările de consolidare şi reabilitare a imobilului şi a spaţiilor expoziţionale. Acestea erau programate să se încheie în cel mult 12 luni. Din motive diverse, ele nu au fost finalizate nici acum. De la demararea lucrărilor, sute de obiecte aparţinând haiducului Iancu Jianu şi membrilor familiei sale zac într-un depozit al Muzeului de Arheologie şi Istorie ,,Romanaţi”. Cu fiecare zi care trece, multe din aceste obiecte se deteriorează. Până ce vor putea fi admirate iarăşi, parte din ele ar putea dispărea fizic din cauza condiţiilor precare în care sunt depozitate.
Mândria oltenilor
Iancu Jianu se trage, susţin istoricii, din neamul boierilor Jieni. Haiducul a fost cel mai mic dintre cei patru fii ai paharnicului Costache Jianu. Născut la Caracal, în anul 1787, dată consemnată pe lespedea de piatră de pe mormântul său, Iancu a fost cel mai cunoscut din familie. El nu corespundea în realitate cu imaginea creionată de pictoriţa Hortensia Popesc,u ci descrierii făcute de Ion Ghica. Potrivit acestuia, haiducul era ,,un om scurt, îndesat, rumen la faţă, ras şi cu mustaţă deasă şi scurtă”. Umbla permanent, când vremea nu-i crea probleme, în ,,dulamă, pantaloni şi scurteică, iar pe cap purta şapcă”. La brâu, Iancu purta pistoale şi un cuţit cu prasele de os şi puşcă în cumpănă în mâna dreapta. Despre vestitul haiduc romănăţean se spune că era aşa de dibace că încăleca fără să pună piciorul pe şa şi să se agaţe cu mâna de coama calului.
Iancu Jianu s-a stins din viaţă la 14 decembrie 1842, cum se află consemnat în Condicile civile ale Bisericii Maica Domnului din Caracal, ctitorie a Jienilor. În anul 1910, când s-a reparat lăcaşul de cult, lespedea funerară a fost fixată pe unul din pereţii bisericii, iar osemintele lui Iancu Jianu au fost strămutate în cimitirul oraşului Caracal, alături de cele ale soţiei, Sultana, decedata în 1869.
În memoriam…
Casa haiducului a fost construită de tatăl său în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
,,Aici a crescut şi a trăit vestitul haiduc până la moartea sa în 1942”, a susţinut Claudiu Popovici, şef Muzeul de Arheologie şi Istorie Romanaţi. Locuinţa a fost restaurată după planurile arhitectului R. Marian în anii 50, după un incendiu care a distrus parţial imobilului. După restaurare a devenit Casa memoriala ,,Iancu Jianu”. Lucrările de reabilitare au fost demarate în 2009, la iniativa administraţiei locale. Potrivit proiectului aprobat şi finanţat prin intermediul Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, lucrările ar fi trebuit finalizate în maxim 12 luni. Lucrările prevedeau atât restaurarea clădirii cât şi a spaţiilor expoziţionale. Se dorea prezentarea ei a ceea ce era: o casă boierească pentru că ,,Iancu Jianu a fost un haiduc vestit dar şi unul din boierii zonei”.
Ca orice treabă românească, lucrările de reabilitare şi consolidare a Casei memoriale ,,Iancu Jianu” din Caracal au fost sistate în urmă cu trei ani, după mai multe întreruperi datorate lipsei fondurilor, a birocraţiei sau neînţelegerilor iscate între finanţator şi constructor. De cinci ani nimeni nu mai trece pragul acestui obiectiv istoric şi turistic iar acest lucru se vede de departe, ignorând folia care acoperă ferestrele şi uşile casei. Uşa de la intrarea în curte este ruginită şi abia de-ţi permite, cu eforturi considerabile, să o deschizi, iar fiecare pas făcut pe aleia îngustă ce duce la imobilul în renovare presupune un efort substanţial datorită buruienilor care te agaţă permanent.
Indiferenţa care distruge
De la demararea lucrărilor de reabilitare şi consolidare a Casei memoriale ,,Iancu Jianu”, publicul impresionat de personalitatea cunoscutului haiduc mai are acces doar la legendele despre Iancu Jianu. Obiectele aparţinându-i acestuia şi familiei sale zac într-un depozit al muzeului de Arheologie şi Istorie ,,Romanaţi”, pierzându-şi din valoare cu fiecare zi ce trece. Şi nu vorbim de ,,mărunţişuri” lipsite de valoare ci de însemnări marginale, documente, stampe, tablouri, arme şi alte obiecte. Dacă o parte din aceste obiecte pot fi reabilitate cu uşurinţă, multe însă pot fi distruse definitive de trecerea zilelor. Documentele depozitate direct, pe care se aşterne în orice clipă norii de praf, devin imposibil de redat celor interesaţi.
,,Avem multe arme care au folosite de Iancu Jianu, fără a putea preciza care era pistolul cel mai îndrăgit de haiduc, sunt multe tablouri care-l înfăţişează pe Iancu în diferite ipostaze sau cu diverse personalităţi istorice, cum este cel în care este alături de Tudor Vladimirescu, în curtea unei case boiereşti din Oltenia. Mai avem şi această haină purtată de boieri… diverse acoperăminte pentru pat sau covoare olteneşti folosite la impodobitul locuinţei, dar şi mai multe obiecte de mobilier folosite de familia lui Iancu Jianu, precum acest scaun despre care ştim că era preferatul Sultanei, soţia haiducului”, a afirma Popovici.
Legendele nemuritoare
Despre vestitul haiduc au circulat şi mai circulă multe legende. Nimeni nu poate spune cu exactitate dacă ele au un sâmbure de adevăr. Ele sunt, însă, singurele ,,bunuri” pe care nepăsare celor care ar trebui să vegheze la păstrarea legăturilor cu trecutul nu le distruge cid oar le modifică.
,,Cea mai fascinantă legendă care a circulat despre haiducul Iancu Jianu este cea legată de tunelul care-l ducea, la nevoie, pe malul Oltului. Nimeni nu a descoperit însă, până acum, acest tunnel. Probabilitatea ca el să fi existat în realitate este foarte mică dacă este să luăm în calcul faptul că de la conacul său până la Olt este o distanţă considerabilă”, a afirmat coordonatorul muzeului din Caracal. Claudiu Poovici a susţinut că lipsită de importanţă n este nici legenda care-l descrie pe haiduc ca fiind un om aprig la mânie.
,,Lui Iancu Jianu îi plăcea ţuica de prună şi să se odihnească la umbra unui ulm aflat la hotarul moşiei sale, undeva pe unde se află acum Uzina de vagoane. Era aşa de iute la mânie încât se spune că, atunci când dormea sub ulm, nimeni nu îndrăznea să-l trezească”, a mai afirmat muzeograful caracalean.
Nimeni nu ştie, la acest moment, să spună cu exactitate când vor fi reluate lucrările de consolidare şi reabilitare a Casei memoriale ,,Iancu Jianu”. Nici câţi bani sunt necesari pentru finalizarea lor. Tot ceea ce se cunoaşte este faptul că mai sunt de efectuat cam 10% din lucrările prevăzute în proiectul iniţial. Nici cine va supraveghea lucrările viitoare nu se poate spune acum, ci tot ceea ce li s-a transmis muzeografilor caracaleni sunt promisiunile că se vor folosi bani europeni din următorul exerciţiu financiar.
