Colonelul epigramelor

82

Scriiitorul Constantin Mîndruţă s-a născut la data de 1 iulie 1957 în comuna olteană Sârbii Măgura şi a urmat Şcoala de ofiţeri activi a Ministerului de Interne Bucureşti şi Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” Craiova. De-a lungul timpului, scriitorul stabilit în momentul de faţă la Piteşti a colaborat şi colaborează la un număr de 21 de publicaţii. Este membru al Uniunii Epigramiştilor din România, redactor-şef al Revistei de umor AG PE RIME, preşedintele Asociaţiei Culturale „Gheorghe Ionescu-Gion” din Piteşti.

În lunga sa perioada scriitoricească, Constantin Mîndruţă a câştigat nenumărat premii şi diplome printre care se merită menţionate Premiul de excelenţă al ziarului Argeşul, 1999, „Cel mai bun Epigramist”; Premiul I la Concursul de poezie „Mărţişor” 2000, organizat de ziarul Curierul zilei; Menţiune la Gala Umorului „Un bob de veselie”, Secţiunea epigrame, Feteşti, 2006; Premiul I – poezia istorică şi premiul III – epigrame la Concursul naţional „Pe aripi de dor domnesc”, ediţia I, Domneşti, Argeş, 2008; Menţiune şi premiul II la Concursul de epigrame, Buşteni, 2008; Premiul II la Concursul internaţional de poezie „Luminile din flori”, Ianca, Brăila, 2008. În perioada 1999-2008, pentru activitatea desfăşurată în diferite domenii culturale, a primit 17 diplome de merit şi de excelenţă. Semnează volumele: “Urmă de lună” – poezie, 2000; “Raze de lună” – poezie şi epigram, 2001; “Poezii şi Epigrame”, 2002; “Lumină de Lună” – poezie, 2003; “Cu şi fără arţag” – epigramă, “Zodia Fecioarei” – 2004; “Emanuel” – poezie creştină, “Zodia Fecioarei” – 2005; “Cu satiră printre noi” – 2006; “Gânduri de cerneală”, 2007; “Epigrame”, 2008.

În fiecare an, fix la 15 ianuarie, colonelul Constantin Mîndruţă cinsteşte într-un mod original memoria lui Eminescu, editând câte o carte. Directorul singurei reviste de umor argeşean, AG PE RIME, revistă foarte gustată în zona naţională a literaturii de gen, preşedinte al Fundaţiei Culturale „Gheorghe Ionescu-Gion”, Constantin Mîndruţă este   „un autor perseverent, hotărât, ambiţios şi, nu în ultimul rând, talentat, care poate furniza oricând noi surprize umoristice”, spune George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România.

Constantin Mîndruţă stăpâneşte o bună dialectică, fără pedanterie şi are, pe deasupra unei logici închegate, o foarte justă intuiţie estetică. Modestia sa de om cultură aşezat nu ia prea mult în seamă, probabil, autoritatea de care se bucură în ţară cuvântul său scris aici în provincie. Câştigul imens al epigramelor sale vine din faptul că nu evită particularităţile, că nu aleargă după generalităţi, nefiind în acest fel silit să scrie despre banalitatea anostă a locurilor comune.

În 2008, scriitorul oltean a public un volum de epigrame, intitulat chiar aşa, care a avut o excelentă priză la public. Originală este, aşa cum bine remarca şi George Corbu, „descrierea sub forma anagramatică” a organizării volumului: Evaluări, Păreri, Ironii, Glume, Răutăţi, Amaruri, Mânii, Evenimente, care pot convinge uşor cititorul de rolul demersului său „civico-literar”. Cu pana elegantă dar subtil ascuţită de poet şi umorist, Constantin Mîndruţă consacră odată cu adevărurile promovate interesant, documentat, şi observaţii judicioase şi inedite. Epigramele din acest volum prin însuşi caracterul lor obiectiv/agresiv, precis şi direct, pot fi superioare, pot fi dovezi concrete ale „înzestrării sale poetico-epigramatice”, ale înzestrării cu resurse spirituale. Când răutăcioasă, când ironică, când mânioasă, când amară, epigrama colonelului este totdeauna plină de eleganţă spirituală, de acel aticism de formă pe care epigramiştii vechi îl aşezau peste grosolănia ideilor. Epigramele sale au darul să primească aprobare sonoră, pentru că sunt scrise din ciocnirea împrejurărilor neprielnice cu revolta şi cu indignarea autorului(…). El exploatează inteligent faţetele sociale nescrise pînă acum, le filtrează prin logică, le dă forma adecvată epigramei şi le aruncă în scenă ca pe o sabie. Are vervă, dispoziţie şi facultatea de a se exprima în mod original şi concis. Un adevărat document clinic al prezentului: lume în tranziţie… politruci, şomeri… diagnostic… social şi tratament, versuri umoristice pentru o lume în derivă… Un lot de eprigrame de temut, o nouă reacţie a colonelului la mizeria morală, politică etc. a unei societăţi care stă prea mult cu scările valorii răsturnate. O reacţie firească. Prin această plachetă epigramistul continuă să-şi soarbă cupa plină, pe care destinul i-a suspendat-o între talent şi pană.

Constantin Mîndruţă este un romantic în destrămare, care îl iubeşte, dintre poeţi, în primul rând, pe Eminescu şi îl omagiază, la 15 ianuarie, în fiecare an, începând cu 2000, lansând câte o carte. Aşa am ajuns la a 12 carte anul acesta. „Mă consider poet, apoi epigramist, împletind cele două genuri. Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, secretar al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu”, preşedintele Fundaţiei Culturale „Gheorghe Ionescu-Gion”, am apărut, până în prezent, în multe antologii de epigramă şi poezie şi într-un volum omagial. Realizez trimestrial, începând cu trimestrul patru din 2004, revista de umor AG PE RIME. Dincolo de vers, sunt iubitul soţiei mele şi colegul de bancă şi prietenul fiului meu. De asemenea, am şansa să fiu şi copilul părinţilor mei şi fratele surorii mele”, spune cu umor Constantin Mîndruţă.

„Poezia lui Constantin Mîndruţă este faţa adumbrită a umorului concentrat în epigramele pe care le scrie bântuit de micul demon al unei voioase mizantropii. Preferinţele poetului de a cultiva poezia explicit tematică, adusă cu obstinaţie până în pragul unor coincidenţe calendaristice, de acolo vin. Să scrii an de an volumul de versuri urmărind să întâmpini sărbătorile de iarnă şi aniversarea naşterii lui Eminescu, nu-i puţin lucru. Faptul poate să treacă uşor industrie, uneori decenţă a axiomei că poeţilor în viaţă, după marii clasici, le rămân rafturile periferic omagiale ale bibliotecilor sau insistenţa programatic publicitară.

Această semnalare a prezenţei publice între vârfurile compasului care închide periodic biografia sa anuală are însă şi semnificaţia cercurilor concentrice care sunt desenate pe substanţa unor creşteri, tot aşa cum după tăiere, sub scoarţa superficială, în materia organică sunt descifrate vârstele copacului”, îl caracterizează pe Mîndruţă criticul literar Marian Barbu