„Educaţia, cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”

266

Emil Albotă  este unul dintre tinerii profesionişti din judeţ care a decis, în ultimul timp, că trebuie să se implice într-un fel sau altul în viaţa municipiului reşedinţă de judeţ. A împlinit zilele trecute 39 ani, este inginer şi profesor universitar în domeniul construcţiilor. Este lector universitar la Facultatea de Construcţii din Bucureşti, dar şi cadru didactic asociat la Facultatea de Mecanică din Craiova. Are o societate de proiectări prin care a realizat foarte multe proiecte de investiţii în judeţul Olt. În vara anului 2012 a fost ales consilier local la Slatina din partea UNPR, iar în urmă cu ceva timp a fost numit secretar de stat în Ministerul Educaţiei.

În rândurile următoare vom vedea cum s-a acomodat cu noua postură şi cum vede învăţământul românesc, în general, şi cel oltean, în special.

 

• Cum v-aţi acomodat cu noua dvs. postură de secretar de stat în MEN?

– Încep să mă acomodez. Nu spun că este uşor, sunt multe “itinerarii” legislative pe care, pentru a le urma, trebuie mai întâi să le înveţi şi sa le înţelegi în amănunt, şi apoi să le corelezi cu nevoile sistemului educaţional. Pe de altă parte însă, faptul că particip în mod direct la desfăşurarea actului educaţional ca lector universitar reprezintă pentru mine un avantaj de ansamblu. De acolo, de la catedră, am cunoscut cu maximă certitudine care sunt principalele probleme ale acestui important domeniu al societăţii în care trăim şi ne creştem copiii, învăţământul. Însă de aici, din funcţia de secretar de stat în ministerul de resort, am şansa de a găsi şi implementa soluţii pentru rezolvarea acestora.

• Cum vedeţi învăţământul românesc, în general, şi ce ar trebui făcut, în câteva cuvinte, pentru îmbunătăţirea lui?

– Învăţământul românesc este încă în plin proces de reformă. Este regretabil că atâtea guvernări care s-au succedat după revoluţie nu au ajuns la un numitor comun în ceea ce priveşte stabilitatea şi optimizarea sistemului educaţional, în detrimentul tinerilor. E adevărat, până la forma finală a unui sistem performant şi european, se fac schimbări succesive, de tranziţie, de acomodare, care solicită timp. Lucru pe care noi, toţi cei implicaţi, dar mai ales societatea civilă, trebuie să-l înţelegem. Asta nu înseamnă însă că trebuie să ne complacem într-o nesfârşită perioadă de reformare, să o alimentăm cu măsuri, schimbări sau legislaţii fără valoare şi fără o finalitate tranşantă. Mă bucur să constat totuşi faptul că stabilitatea şi optimizarea sistemului educaţional sunt două obiective care au devenit prioritare pentru actuala guvernare şi că se fac paşi importanţi pentru implementarea unei reforme viabile şi eficiente a învăţământului românesc.

• Spuneţi-ne ce impresia aveţi despre învăţământul oltean?

Învăţământul oltean tinde să devină unul de referinţă pentru întregul sistem educaţional românesc. Impresia mea este alimentată de rezultatele performante care au încununat implicarea, efortul şi perseverenţa elevilor olteni şi a cadrelor didactice. Dincolo de orgoliul meu de oltean, cum aş putea să nu fiu mândru de faptul că un colegiu slătinean se află pe lista celor 65 de unităţi de învăţământ din ţară declarate “Şcoala europeană”, sau că inteligenţa şi ingeniozitatea unor elevi slătineni au impresionat la NASA?!

• În ce măsură credeţi că influenţa politicului în învăţământ este necesară şi benefică?

– Doar în măsura în care politica şi învăţământul nu se influenţează ci se completează. Este recomandată şi benefică o educaţie politică în şcoli, dacă nu ca opţiune a unei posibile cariere de viitor, măcar pentru aprofundarea noţiunii de «politică» din punct de vedere al ştiinţei. Orice tânăr trebuie să ştie ce este politica şi cum îi poate influenţa politica propriul viitor. În acelaşi timp, nu se poate face politică fără o educaţie prealabilă. Iar educaţia, aşa cum spunea marele politician Nelson Mandela, este “cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea“.

• Cum vedeţi dvs. iniţiativa administraţiei de a organiza Olimpiada Liceelor?

– Lăudabilă. Un prilej de a mobiliza abilităţile fizice şi intelectuale ale elevilor, de a le insufla spiritul competiţional şi ambiţia de a performa. Felicit pe această cale profesorii şi elevii Colegiului Ion Minulescu, câştigători pentru a treia oară consecutiv la ediţia din acest an a Olimpiadei Liceelor, dar şi pe ceilalţi competitori care, chiar dacă au ocupat locurile secunde de pe podium, au dat dovadă de mult efort şi perseverenţă. O dovadă în plus că avem copii minunaţi.

• La Slatina, începând din anul şcolar viitor, se vor reînfiinţa şcolile profesionale. Cum vedeţi dvs. această măsură?

– Implementarea acestei măsuri are mai multe avantaje. În primul rând, şcolile profesionale oferă o şansă elevilor care nu reuşesc să obţină note de trecere la evaluarea naţională. În al doilea rând, asistenţa didactică poate fi asigurată şi din rândul profesorilor pensionari de specialitate care-i pot învăţa pe tineri o meserie. Mai mult decât atât, înfiinţarea şcolilor profesionale a devenit o necesitate, în condiţiile în care numărul meseriaşilor de pe piaţa muncii a scăzut considerabil. A înfiinţa şcoli profesionale în zone care dezvoltă o anumită industrie este mai mult decât benefică: oferă o şansă tinerilor, asigură pregătirea profesională prealabilă, forţa de muncă necesară şi calificarea în domeniul economic respectiv. Iată de ce, până la urmă, şcolile profesionale reprezintă o punte de legătură între educaţie, mediul economic şi comunitate.

• Zilele trecute, Colegiul Naţional Ion Minulescu a primit titlul de Şcoală Europeană. Cum comentaţi această reuşită a unei unităţi de învăţământ din Slatina?

– Pentru mine este o mândrie. O mândrie personală, fiind slătinean şi absolvent al Colegiului Ion Minulescu, dar şi o mândrie profesională. Cadrele didactice şi elevii colegiului slătinean au dovedit, alături de cele 65 de unităţi de învăţământ clasate din toată ţara, că sunt profesionişti şi ambiţioşi, că ştiu ce înseamnă management de calitate şi pot să iniţieze şi să deruleze programe şi proiecte educaţionale comparabile cu cele europene. Este o distincţie pe care o merită cu prisosinţă.

• Care sunt cele mai noi modificări privind admiterea la liceu şi la facultate şi în ce măsură sunt ele în beneficiul elevilor?

Am să enumăr câteva: în primul rând, începând cu acest an media de la evaluarea naţională va reprezenta 75 la sută în calcularea mediei de admitere la liceu, comparativ cu 50 la sută în anii trecuţi, scăzând astfel la 25 la sută ponderea notelor din ciclul gimnazial.

Tot din acest an se modifică şi cadrul general privind admiterea în anul I în învăţământul superior şi nu vor mai fi luate în calcul notele din liceu. Universităţile vor putea stabili însă criterii specifice pentru admiterea la licenţă, master sau doctorat. Acestea pot lua în continuare în calcul, la admiterea la licenţă, media la bacalaureat sau notele la unele probe din acest examen. De asemenea, rezultatele obţinute de elevii claselor a II-a, a IV-a şi a VI-a la evaluările naţionale nu vor conta la admiterea în clasa a IX-a. Acestea vor avea rolul de a testa cunoştinţele elevilor acumulate în perioada evaluată, dar şi de a-i obişnui cu atmosfera de examen.

Precum vedeţi, se pune accent mai mult pe examinare, şi mai puţin pe notele acumulate în decursul anilor de studiu. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu poate decât să impulsioneze tinerii să depună efort în vederea promovării pentru care se pregătesc.

• În urmă cu câteva zile mai mulţi elevi din Slatina au fost ridicaţi de poliţişti pentru trafic şi consum de droguri. Cum comentaţi acest caz şi ce ar trebui făcut ca astfel de fenomene să nu mai existe în şcoli?

Este regretabil şi îngrijorător ceea ce s-a întâmplat. Mai mult decât atât, este alarmant faptul că acest flagel tinde să se răspândească în rândul elevilor slătineni. Referindu-mă concret la evenimentul amintit, îmi doresc sincer ca umilinţa şi ruşinea pe care le-au încercat tinerii în momentul în care din elevi au devenit, chiar şi pentru scurt timp, infractori, să fie suficiente pentru a-i determina să renunţe. Îmi doresc să se fi speriat îndeajuns încât să înţeleagă gravitatea faptei lor şi repercursiunile pe care le riscă. După părerea mea, totul ţine de educaţie, de implicarea părinţilor şi a dascălilor, de conştientizare şi de multă voinţă.

• Ce părere aveţi despre introducerea şahului ca materie opţională în şcoli?

– Este o iniţiativă a Ministerului Educaţiei care sper că va avea un impact pozitiv în rândul elevilor, în special al acelora care nu dezvoltă abilităţi sportive. Este bine cunoscut fenomenul “scutirilor “ de la orele de sport, mai mult sau mai puţin pe considerente medicale reale. Introducând însă ca opţiune a acestei materii “sportul minţii”, este de aşteptat ca numărul absenţelor, scutite sau nu, de la orele de sport, să scadă considerabil şi, în aceeaşi măsură, să crească interesul elevilor pentru o activitate care le dezvoltă abilitatea minţii. Subliniez însă: nu încurajez sub nici o formă eliminarea orelor de sport din şcoli, tinerii au nevoie de pregătire fizică, însă agreez introducerea şahului ca alternativă intelectuală.