Niciodată precampania pentru prezidenţiale nu a început aşa de devreme ca acum. Ciudat este că bătălia a fost începută de armatele politice fără ca ele să aibă în frunte nişte comandanţi-candidaţi la funcţia supremă. După cum au debutat ostilităţile, vom avea parte de o vară fierbinte şi o toamnă incendiară care va culmina cu o bătălie pe viaţă şi pe moarte.
Puternici dar nu invincibili
USD-ul, mai exact PSD-ul (USD este egal PSD plus 0, ca să-l cităm pe senatorul de Olt, Darius Vâlcov) este, de departe cea mai puternică structură politică. Scorul mult lăudat de la scrutinul de luna trecută, oricât de istoric ar fi el, nu este în măsură să le asigure victoria în noiembrie. Astfel se explică colaborarea cu PP-DD-ul lui Dan Diaconescu şi tergiversarea anunţării candidatului la funcţia supremă. Ponta vrea şi îşi doreşte să ajungă preşedinte. Sondajele şi analizele nu-l dau drept sigur câştigător al alegerilor prezidenţiale. De teamă să nu piardă totul, preşedintele social-democraţilor mai trage de timp în speranţa că va primii cumva garanţiile necesare. Nu vrea să intrea în cursă, să piardă alegerile şi odată cu ele şi conducerea partidului. Vrea să mai reflecteze dacă nu ar fi bine să arunce pe altcineva în bătălie şi el să rămână în continuare premier, chiar şi dacă alesul USD ar pierde cursa pentru Cotroceni. Că, sunt şanse mari ca majoritatea guvernamentală să se păstreze şi după, chiar dacă ar fi ales drept şef al statului un reprezentant al Dreptei. Aşa şi-ar păstra actualul statut, dar şi şefia partidului până la scrutinul următor…. Cu avantajele pe care i le conferă actualul statut.
Precum a procedat el pe vremea lui Geoană când deşi făcea parte din staful de campanie nu l-a votat, cam aşa procedează şi Dragnea. El face presiuni directe şi indirecte ca Ponta să intre în cursă. Astfel scapă de ele în doar câteva luni, indiferent de rezultatul votului de la prezidenţiale. Dacă ajunge la Cotroceni, e de bine. La fel şi dacă nu ajunge… Că pierde şefia partidului, iar el ajunge la şefia partidului.
Toată această frământare din interiorul USD nu are, nici pe de parte, efect pozitiv asupra evoluţiei partidului în ochii electorilor. Başca faptul că problemele economice încep să se simtă bine la cei care ar trebui să-i voteze. Deciziile economice luate doar din dorinţa de a aduna voturi nu par a-şi atinge scopul. Cum ar putea să influenţeze decizia acordării tichetelor de vacanţă de 5.000 lei când ele nu vor putea fi acordate în această vară? Sau cum ar putea influenţa mult trâmbiţata ,,electorată” voturile românilor cu datorii la bănci care nu prezintă niciun avantaj efectiv pentru ei, ci doar şansa de a-şi prelungi perioada de creditare cu momentul de respiro acordat prin înjumătăţirea ratelor? Ca să dăm doar două exemple de decizii populiste fără efect.
Dreapta a furat startul, dar a redus motoarele
Rezultatul de la scrutinul europarlamentar i-a apropiat pe liberali de democrat-liberalii lui Blaga. Primii paşi spre unificarea dreptei şi susţinerea unui singur candidat au fost făcuţi repede doar că, fără o condiţie bună, se pare că artizanii noului proiect politic au cam… obosit. Ceea ce nu-i un semn tocmai bun.
Până acum nici măcar mici semnale cu privire la candidatul pentru prezidenţiale nu a fost dat, lucru care ar trebui făcut cât mai repede pentru că, indiferent dacă va fi el Iohanis, noul lider al urmaşilor lui Brătianu sau Predoiu, premierul din umbră al lui Blaga, stau mult mai slab la notorietate decât Ponta şi nu sunt nici extrem de carismatici pentru a suplini cu această calitate ceea ce le lipseşte.
Cică se vor decide până la începutul toamnei…. Cam târziu…. Mai ales dacă vor decide să meargă pe ,,românul” Predoiu şi nu pe ,,neamţul” Iohanis. Şi, apoi, este extrem de importantă şi strategia pe care o vor adopta, care diferă mult şi în funcţie de candidat. Avantajul Dreptei unificate parţial, din cauza feririi proiectului politic de numele lui Traian Băsescu (n.r. refuzul discuţiilor cu PMP care pare să fie preferatul electoratului din marele oraşe- lucru extrem de important), de care amintesc analiştii politici poate oricând dispărea dacă lucrurile nu se grăbesc, iar PNL şi PDL permit USD să se ,,reconfigureze”.
Băsescu nu şi-a spus ultimul cuvânt
Singurii politicieni care ştiu ce au de făcut şi par extrem de hotărâţi sunt cei care vor să ducă mai departe politica lui Traian Băsescu-membrii PMP. Ce au alergat până acum, după o strategie ce nu le-a permis atingerea obiectivului declarat dar a determinat obţinerea la europarlamentare a unui scor tocmai bun pentru a încurca marile blocuri politice, dar ce vor zburda de acum în colo. Că doar nu vă închipuiţi că anunţarea candidatului pentru prezidenţiale, în persoana lui Cristian Diaconescu, este doar un moft al Elenei Udrea. Nici vorbă, este rezultatul unei analize bine făcute în laboratoarele de la Cotroceni de Traian Băsescu. Au grăbit congresul din mai multe motive dintre care două sunt extrem de importante: oficializarea şefiei partidului în dreptul Elenei Udrea şi anunţarea oficială a candidatului la prezidenţiale. Diaconescu nu diferă mult faţă de posibilii candidaţi luaţi în calcul de USD şi partidele de dreapta. Băsescu şi Udrea speră ca el să rupă electorat din ambele sfere politice ceea ce s-ar putea să le iasă.
Bilele albe şi bilele negre ale posibililor candidaţi
Dintre politicienii care şi-au anunţat intenţia de a candida pentru prezidenţiale singurul care pare ieşit din cursă este MRU. Cel mai probabil el se va lipi fie de PNL, fie de PMP. Rămân potenţiali candidaţi: Victor Ponta din partea USD (Călin Popescu Tăriceanu, Sorin Oprescu şi Mircea Geoană, au şanse extrem de mici de a intra în cursa electorală), Cătălin Predoiu şi Claus Iohanis, cu şanse egale aproape de a reprezenta Dreapta, şi Cristian Diaconescu.
Cu toţii stau prost la carismă şi nu se pot lăuda nici cu un discurs care să capteze electoratul. În atare condiţii, un rol important în departajarea lor, dacă vor intra în cursa electorală, îl va juca ,,partidul” din spate, tipul de campanie electorală pe care-l vor alege, eventualitatea însuşirii de către ultimii trei a unui program economic, (n.r. în cazul lui Ponta el este cel al actualului guvern) şi nu, în ultimul rând, gafele personale gen: vizita lui Geoană la Vântul de acum cinci ani sau mai recenta declaraţie a lui Ponta că l-ar fi votat acum cinci ani pe Crin Antonescu şi nu pe Mircea Geoană, al cărui purtător de cuvânt era, şi noutăţile pe care le vor aduce candidaţii. Aici nu văd decât una majoră, cu implicaţii importante: statutul lui Iohanis, perceput ca neamţ… serios, cinstit, etc.
Iar ieşirea dreptei cu Iohanis va pune multe probleme stângii. Fie doar şi prin relaţiile internaţionale pe care acesta le are şi susţinerea pe care am primit-o necondiţionat din partea UE unde doamna Merkel face regulile.
Spre deosebire de el, doar Cristian Diaconescu poate aduce ceva sprijin internaţional, din partea americanilor, atât prin relaţiile personale cât şi indirect, prin intermediul lui Traian Băsescu.
