Oltul, un judeţ cu blazonul pierdut

145

În 2002 a apărut o lege prin care toate municipiile, oraşele şi comunele erau obligate să-şi elaboreze propriile steme. În 2011 a fost termenul limită până la care consiliile locale trebuiau să pună în practică această lege şi să ajungă cu dosarele la Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, instituţia care dă avizul favorabil, după ce în prealabil dăsarul este trecut şi prin mâinile unei comisii de la Consiliul Judeţean Olt, din care fac parte mai mulţi specialişti printre care şi directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică, preşedintele acestei comisii fiind Laurenţiu Szemkovics, reprezentantul academiei la nivelul judeţului nostru.

Iată că s-au împlinit 12 ani de la apariţiei ligii respective, iar în judeţul Olt doar 32 de localităţi au aprobată stema, cel mai des motiv întâlnit la localităţile care nu şi-au elaborat o stemă fiind lipsa banilor.

Heraldica României are în centrul preocupărilor sale transpunerea cât mai fidelă în simboluri heraldice (steme şi sigilii) a realităţilor istorice referitoare la statul român, regiuni, judeţe, oraşe şi instituţii din România, în diferite perioade din evoluţia acestora. Elementul central al heraldicii României îl constituie stemele care constituie ansamblul semnelor distinctive şi simbolice care alcătuiesc blazonul unei persoane, instituţie sau stat exprimând atributele sale. Heraldica României a reflectat din totdeauna, în forme variante şi în mod oficial, starea de fapt din acel moment a teritoriului românesc, una din caracteristicile specifice fiind aceea că stemele oficiale au păstrat de-a lungul istoriei aproape întotdeauna aceleaşi simboluri heraldice.Stema, ca fenomen heraldic, face legătura între trecut, prezent şi viitor, exprimând sintetic istoria zonei, aspiraţiile, conservarea tradiţiei, preocupările cotidiene, idealurile colectivităţilor umane respective. În aplicarea Legii nr. 102/1992, prin Hotărârea Guvernului nr. 25/2003 s-a stabilit metodologia de elaborare, reproducere şi folosire a stemelor judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor.

Prea multă imaginaţie

Elaborarea însemnelor heraldice pentru comunele, oraşele/municipiile şi din judeţ îi pune pe specialişti în faţa unor situaţii deseori imprevizibile, care pun în cumpănă cunoştinţele istorice şi tradiţiile incontrolabile, bunul simţ istoric şi fanteziile de tot felul, regulile heraldicii şi naivităţile visătoare. Cel mai adesea, specialistul are de dus şi o adevărată şi serioasă muncă de lămurire pentru a determina beneficiarul să accepte stema propusă. De multe ori, rezistenţa beneficiarului se întemeiază pe o înţelegere profund eronată (ceea ce echivalează, în fond, cu o necunoaştere) a simbolurilor şi a limbajului heraldicii, modalităţile de expresie ale acestei ştiinţe nefiind la îndemâna tuturor.

În cazurile fericite, stema propusă este acceptată tocmai pentru că vine din partea unui specialist, căruia beneficiarul – conştient de lipsa lui de cunoştinţe în domeniu şi, deci, de competenţă – îi acordă toată încrederea. Uneori, însă, specialistul şi beneficiarul se găsesc pe poziţii care apar ca ireconciliabile tocmai din cauza diferenţelor de înţelegere a fenomenului heraldic. Până la urmă, “conflictul” se vede a fi între izvoarele istorice din care specialistul îşi culege informaţiile şi incompetenţa orgolioasă a celor care trebuie să beneficieze de munca şi de iscusinţa lui.

Regulile heraldice

Elaborarea stemelor se face potrivit normelor stricte ale ştiinţei şi artei heraldice. De asemenea, se ţine cont şi de tradiţiile locale. Aceste reguli sunt stipulate în metodologia stabilită de Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române.

Regulile heraldice în ceea ce priveşte însemnele româneşti sunt riguroase. Scutul are formă şi dimensiuni standard. Figurile stemei trebuie să fie clare şi bine conturate, inteligibile şi la dimensiuni mici şi nu în ultimul rând trebuie să ocupe cât mai mult din suprafaţa scutului, într-un mod judicios. Nu este permisă trecerea numelui oraşului sau judeţului pe scut ori în afara acestuia. Pe scut nu se poate afla stema ţării, de asemenea nu sunt permise reprezentări numai ale elementelor generale (vechile steme ale principatelor române, crucea, biserica, lupoaica capitolina, steagul ţării etc.). Stemele localităţilor trebuie timbrate cu o coroană murală corespunzătoare.

Crearea stemelor se face în urma unui concurs public, la final alegându-se trei variante ce se supun atenţiei cetăţenilor. În urma acestei etape, trebuie întocmite o serie de documente: 1. Acte necesare Comisiei heraldice – un proces-verbal al consiliului local/judeţean în care este specificată acceptarea celor trei variante finale; un memoriu în care se regăsesc explicaţii cu privire la cele trei compoziţii precum şi semnificaţia elementelor folosite; variantele color ale celor trei steme; dovada organizării concursului şi a expunerii publice; adresa comisiei judeţene care a supervizat acest proiect; 2. Acte necesare Guvernului – o nota de fundamentare; proiectul hotărârii de guvern; planşa color a stemei avizate de către Comisia heraldică; conturul alb-negru al ei; transpunerea cromatică în haşuri; avizul Comisiei heraldice; o adresă către Administraţia Domeniului Public vizată de către prefect şi preşedintele consiliului judeţean.

Oraşe fără stemă

La nivelul judeţului Olt, lucrurile nu stau deloc bine. Doar aproximativ 30% din comune şi-au dat interesul pentru a-şi realiza propria stemă. În afară de cele două municipii ale judeţului – Slatina şi Caracal – şi de oraşele Piatra-Olt şi mai nou Scorniceşti, nici un alt oraş nu are o stemă aprobată. Dacă oraşe precum Drăgăneşti-Olt, Potcoava, Balş sau Corabia nu au găsit banii sau timpul să-şi realizeze o stemă, ce să mai vorbim de comune. În cazul Corabiei, Consiliul Local a aprobat în 2012 o hotărâre privind modelul de stemă al oraşului, numai că până în prezent Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (CNHGS) nu a dat unde verde sau poate că nici nu a ajuns la ei propunerea de stemă din partea administraţiei din Corabia

 

Un pas spre normalitate a făcut şi administraţia de la Drăgăneşti-Olt, anul trecut fiind aprobată o hotărâre de consiliu local prin care se propun trei variante de stemă a oraşului. Care dintre ele va rămâne nu se ştie, CNHGS urmând să stabilească dacă vreuna dintre ele este conform regulilor.

Din cele 104 comune ale judeţului Olt, până în momentul de faţă doar 28 au stema aprobată de Comisia Naţională de Heraldică: Bârza, Fălcoiu, Făgeţelu, Dobrosloveni, Corbu, Oboga, Cezieni, Vişina Nouă, Dobrun, Drăghiceni, Găneasa, Izbiceni, Fărcaşele, Pleşoiu, Teslui, Tufeni, Bălteni, Grojdibodu, Cungrea, Vitomireşti, Crâmpoia, Gârcov, Băbiciu, Verguleasa, Brastavăţu, Vlădila, Coloneşti şi Bobiceşti.

„Sunt destul de puţine localităţi din judeţul Olt care au aprobată această stemă, iar primarii sau administraţiile locale trebuie să înţeleagă că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria stemă. Sunt judeţe care aproape au finalizat acest proces, din păcate la Olt lucrurile sunt, ca să spun aşa, în faza de pionierat. E adevărat că sunt şi alte judeţe care au şi mai puţine localităţi ce au aprobată o stemă. Probabil şi din cauza crizei financiare consiliile locale nu iau măsuri pentru a-şi elabora propria stemă”, ne-a declarat preşedintele comisiei de heraldică responsabil pe judeţul Olt, Laurenţiu Szemkovics.

Slatina are stemă din 2005

Stema municipiului Slatina, aprobată în 2005, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioara, în câmp albastru, se afla un turn crenelat, de argint, cu o poartă neagră arcuită şi zăbrelită, dotat cu trei ferestre negre, însoţit de un soare în dreapta şi de o semilună crai-nou în stânga, ambele de aur. În partea inferioară, în câmp roşu, se află un pod de aur, cu trei deschideri şi o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieşind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu şapte turnuri crenelate.

Semnificaţiile elementelor însumate: Turnul simbolizează punctul de pază şi vamă al localităţii, fapt menţionat într-un act oficial emis de Vlaicu Vodă în anul 1368 pentru negustorii braşoveni.  Cele două astre, soarele şi luna, care flanchează turnul, semnifică lumină, fertilitate, libertate, respectiv veşnicie, creştere şi cunoaştere.  Podul peste râul Olt reprezintă importanţa localităţii în traficul comercial şi de călători. Coroana murală cu şapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reşedinţă de judeţ.

Stema municipiului Caracal este formată dintr-un scut pe fond albastru, o bară crenelată roşie, însoţită în colţul drept superior, de o lupoaică capitolină naturală (semnifică intensul proces de romanizare ce s-a desfăşurat în această regiune), iar în colţul stâng inferior de un turn negru fără poartă (acest element face trimitere la numele localităţii: Caracale însemnând în limba pecenegă „Cetate neagră”). Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri, însemnând că localitatea are rang de municipiu.

Ziduri şi cetăţi

Luând modelul stemelor judeţului şi celor două municipii, şi celelalte comune din Olt, care şi-au trimis documentaţia la Comisia Naţională de Heraldică, s-au folosit, în principal de ziduri, turnuri sau cetăţi, ca simboluri ce predomină pe steme. Numai că nu la toate aceste simboluri se potrivesc cu specificul zonei, motiv pentru care şi durează foarte mult analiza la CNHGS. Pentru că unii primari n-au apelat la specialişti pentru realizarea stemei şi au ales să le facă ei cu ajutorul unor firme particulare, mulţi dintre aceştia vor trebui să ia munca de la capăt pentru că trebuiesc respectate nişte reguli stricte.

Iată câteva din regulile pe care trebuie să le respecte cei care sunt puşi să realizeze o stemă: Se va respecta forma standard pentru scut şi coroană murală;  Se vor respecta cele 5 culori herladice, metalele sau blanurile (roşu, albastru, verde, violet, negru). Nu se admit culorile alb şi galben în loc de argint şi aur, precum şi nunaţe diferite ale culorilor heraldice. Nu se primesc planşe lucrate la calculator; Se va respecta cu prioritate tradiţia heraldică locală, dar cu obligaţia de a se revizui eventualele compoziţii greşit alcătuite în perioadele anterioare;  Se pot introduce elemente heraldice noi, acolo unde evoluţia comunităţii a inregistrat o transformare de însemnătate majoră de interes naţional; Stemele principatelor istorice vor fi folosite doar în caz excepţional; Folosirea stemei ţării şi a drapelului naţional este exclusă în heraldica teritorială; Stema judeţului nu se va regăsi în stemele localităţilor; Nu se vor înscrie în scut devize, nume, date. Ele pot fi figurate pe drapele; Se vor evita, în măsura posibilului simbolurile generale, cu o forţă de sugestie redusă (cruci, carte, pană etc.); În aceiaşi măsură, se va evita reprezentarea unor monumente, deoarece acestea sunt greu de blazonat şi de redat cromatic; Se exclude alăturarea reproducerii de sfinţi cu elemente profane, mult prea comune; Necropolele princiare pot fi marcate cu un şef de hermină şi cu un însemn princiar de aur; Localităţile de pe graniţă, acolo unde aceasta aveau alt curs înainte de 1940, pot fi marcate cu un flanc negru, încărcat cu lacrimi de argint (cum apar pe Prut).

Specialistul delegat în comisiile judeţene va oferi, în mod special, consultanţă ştiinţifică pentru blazonarea corectă a stemei.

Expertul CNHGS în Comisiile Judeţene are rolul de a asigura corectitudinea compoziţiei heraldice, el contrasemnează proiectul înaintat birourilor zonale şi CNHGS şi răspunde de respectarea metodologiei.

Comunele şi stemele lor…

Cele mai nou steme apărute şi aprobate porin hotărâre de guvern sunt cele de la Crâmpoia, Teslui şi Verguleasa, acestea primind undă verde în decembrie 2013.

• Stema comunei Crâmpoia se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de o fascie undată. În partea superioară se află clădirea unei mori de apă, văzută 3/4 stânga (semiprofil), cu acoperiş în două ape, o uşă de intrare aşezată frontal şi două ferestre, una plasată deasupra uşii de intrare, alta pe latura vizibilă, spre stânga. Clădirea este din scânduri, aşezate pe un brâu de piatră. Pe latura vizibilă se află roata de moară, cu spiţe şi pale, montată într-un suport de piatră, trapezoidal. Pe aceeaşi latură, în continuarea roţii de moară, spre dreapta, este plasată o schelă de lemn, formată din şase stâlpi paraleli şi contravântuiţi, pe care este aşezat scocul morii. Totul este de aur.

În vârful scutului se află o foarfecă de argint, flancată de două spice de grâu, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate: Moara reprezintă moara din localitate; Cele două spice de grâu simbolizează principala ocupaţie a locuitorilor, agricultura, iar numărul lor indică numărul satelor componente ale localităţii; Foarfeca face trimitere la fabrica de confecţii de pe teritoriul localităţii; Brâul undat simbolizează râurile Vedea şi Dorofei, care străbat comuna; Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

• Stema comunei Vitomireşti se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, scartelat. În partea superioară, în dreapta, în câmp roşu, se află o cruce treflată de aur. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află o căprioară de argint, orientată spre dreapta, cu privirea în faţă. În vârful scutului, în dreapta, în câmp albastru, se află un măr roşu cu două frunze verzi. În vârful scutului, în stânga, în câmp roşu, se află 6 frunze de stejar verzi, dispuse 3:2:1. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate: Crucea face referire la lăcaşurile de cult din localitate; Mărul, frunzele de stejar şi căprioara simbolizează bogăţia pomicolă, silvică şi cinegetică a zonei; Numărul frunzelor de stejar arată numărul satelor componente ale unităţilor administrativ-teritoriale; Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

• Stema comunei Teslui se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă răsturnată. În dreapta, pe fond verde, se află un mănunchi format din cinci spice de grâu, aşezate oblic, pe flancuri, trei în dextra şi două în senestra, un ştiulete de porumb şi o floarea-soarelui, ambele poziţionate pe mijloc, în pal, totul de aur. În stânga, pe fond de argint, se află un tei smuls, verde. În vârful scutului, pe fond albastru, se află un brâu subţire, ondulat, deasupra căruia se află silueta unei hidrocentrale, totul de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate: Spicele de grâu, ştiuletele de porumb şi floarea-soarelui simbolizează ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura, iar numărul lor indică numărul satelor componente ale comunei; Teiul simbolizează pădurile de tei din zonă; Brâul undat şi hidrocentrala reprezintă lacul de acumulare şi hidrocentrala de la Strejeşti; Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

• Stema comunei Verguleasa se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint. În partea superioară se află un mănunchi format din cinci spice de grâu, flancat de două ramuri de stejar de aur, compuse fiecare dintr-o frunză şi două fructe, aşezate cea din dreapta în bandă, cea din stânga în bară. În partea inferioară se află o sondă de argint, terasată negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate: Spicele de grâu reprezintă ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura; Ramurile de stejar evocă pădurile de stejar din zonă, precum şi stejarul secular vechi de peste 300 de ani aflat pe teritoriul comunei; Brâul undat reprezintă râul Olt; Sonda reprezintă industria petrolieră; Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

• Stema comunei Curtişoara se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint. În partea superioară, se află un mănunchi din 6 spice de grâu, flancat de două ramuri de nuc, cu câte două fructe, totul de aur; ramura din dreapta este aşezată în bandă, iar cea din stânga, în bară. În vârful scutului, se află o biserică de argint, văzută din faţă, cu intrare flancată de două ferestre, toate arcuite şi negre, cu acoperiş suprapus, având câte două ape; acoperişul este înălţat printr-o turlă faţetată, acoperită şi surmontată de o cruciuliţă. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificaţiile elementelor însumate: Spicele de grâu simbolizează ocupaţia de bază a locuitorilor, agricultura, iar numărul lor indică numărul satelor componente ale comunei; Ramurile de nuc fac referire la cătunul Dealul Nucilor, precum şi la plantaţiile de nuc din zonă; Brâul undat reprezintă râul Olt; Biserica evocă Biserica “Adormirea Maicii Domnului”; Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună