Simpozion dedicat voievodului Constantin Brâncoveanu

226

În zilele de 9 şi 10 mai, Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Balş, alături de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt, Casa Corpului Didactic Olt, Muzeul Judeţean Olt şi Asociaţia „Salvaţi Identitatea Satului” se va organiza prima ediţie a unui simpozion dedicat domnitorului Constantin Brâncoveanu – „Voievod, ctitor, martir, sfânt”

Organizatorii evenimentului îşi propun să promoveze istoria naţională – călăuză a vieţii, să evidenţieze aspectele comune ce vizează transmiterea valorilor culturale, cu scopul de a întreţine spiritul cultural şi istoric românesc, să împărtăşească din experienţa didactică, să consolideze comunitatea profesorilor din ţara noastră.


Simpozionul de la Balş are drept obiectiv dezvoltarea competenţelor didacticii moderne, dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor de comunicare interumană, promovarea creativităţii şi originalităţii în activităţile extraşcolare pentru cadrele didactice participante, dar şi cultivarea sentimentelor de admiraţie şi recunoştinţă faţă de eroii neamului care şi-au jertfit viaţa pentru apărarea pământului, a religiei, a tradiţiilor şi obiceiurilor străbune. De asemenea, simpozionul Constantin Brâncoveanu – „Voievod, ctitor, martir, sfânt”, are în vedere şi promovarea artei ca mijloc de păstrare a adevăratelor valori arhitecturale autohtone, a esteticului acestora şi valorificarea resurselor educaţiei non-formale şi informale în vederea dezvoltării competenţelor de informare, comunicare, relaţionare a participanţilor.

Acestă primă ediţie a simpozionului dedicat voievodului Constantin Brâncoveanu va avea loc la Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Balş, evenimentul urmând să debuteze pe 9 mai, de la orele 10.00, urmând ca o jumătate de oră mai târziu să aibă loc vernisajul expoziţiei  de graficǎ şi pictură – Nicolae Truţǎ / Paul Tudor, iar după alocuţiunile reprezentanţilor IŞJ Olt, Muzeului Judeţean Olt, ale autorităţilor locale şi ale unor ONG-uri partenere la eveniment va avea loc prezentarea unui film documentar despre viaţa Voievodului-Martir. Sub titlul ,,Ziua Independenţei Naţionale”, de la orele 19.30, va avea loc un concert de muzicǎ clasicǎ – Cvartetul ,, Prelude” / Adrian Radu – pian, totul încheindu-se cu un dineu oferit de organizatori.

A doua zi a simpozionului va debuta cu depunerea de coroane la Monumentul Eroilor din Balş, urmând apoi o vizită la Mânăstirea Brâncoveni. Evenimentul de la Balş se va încheia cu o sesiune de întrebǎri şi discuţii conduse de Asociaţiile ,,Salvaţi Identitatea Satului”, ,,Renaştem Împreună” şi ,,Dacia Edenică”.

De ce a fost iniţiat acest proiect…

Fiecare naţiune îşi are rădăcinile ei, cultura proprie, aceasta reprezentând totalitatea valorilor spirituale ale unei naţiuni, care trebuie transmise generaţiilor viitoare. ,,Constantin Brâncoveanu a fost un mare ,,ctitor” de culturǎ şi de lǎcǎşuri sfinte, un sprijinitor prin cuvânt şi faptǎ al Ortodoxiei de pretutindeni, o figurǎ de seamǎ din istoria neamului românesc. Iar prin moartea lui cu adevǎrat muceniceascǎ, el a oferit tuturor o minunatǎ pildǎ de dǎruire şi de jertfǎ pentru ţara sa şi pentru credinţa creştină. Moartea lui a impresionat profund pe contemporani, chiar şi pe necreştini. Dupǎ cum era de aşteptat, moartea muceniceascǎ a Voievodului a avut un larg ecou în sufletul poporului român, care l-a plâns în cântece şi balade populare.”

Aniversările, centenarele şi alte sărbători publice prezintă, oportunităţi ad hoc pentru utilizarea multiperspectivităţii istorice, aceasta fiind ca intenţie, mai pluralistă, inclusivă, integrativă şi comprehensivă decât abordările mai tradiţionale ale educaţiei istorice.

Multiperspectivitatea este susţinută de presupunerea fundamentală că participanţii la acest simpozion trebuie să înţeleagă faptul că oricine studiază trecutul trebuie să accepte şi să tolereze discrepanţe, contradicţii, ambiguităţi, voci opuse, jumătăţi de adevăruri şi puncte de vedere parţiale, subiectivităţi şi idei preconcepute.

Astăzi, valorificarea formativă a istoriei are în vedere antrenarea gândirii, apartenenţa la respectarea adevărului, la obiectivitate, spirit critic, participarea activă şi conştientă la promovarea şi ocrotirea valorilor sociale, culturale, ce aparţin individului, comunităţii şi umanităţii în egală măsură.

Motivaţia pentru studierea istoriei naţionale este o necesitate a revigorarii sentimentului patriotic.În contextul globalizării, al integrării europene şi a cosmopolitismului, un astfel de simpozion ar contribui major la fundamentarea/refundamentarea conştiinţei de sine, a identităţii, a apartenenţei dar şi la valorizarea propriei istorii, la afirmarea personalităţii…

Acest proiect se propune un schimb de experienţă menit să propulseze  cadrul didactic pe o treaptă superioară a cunoaşterii. Prin derularea lui se urmăreşte şi cunoaşterea reciprocă a cadrelor didactice din şcolile implicate, care îşi vor dezvolta competenţe de comunicare  şi  de lucru, de aplicare a cunoştinţelor însuşite pe parcursul pregatirii profesionale

Constantin Brâncoveanu, un capitol însemnat al istoriei Ţării Româneşti

Odată cu ridicarea în scaun a lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), se produce sub oblăduirea sa acel răgaz de peste un sfert de secol atât de necesar creaţiilor de ordin spiritual, răgaz oferit de altfel şi de ambianţa externă, dar vegheat de grija voievodului de a-şi păzi ţara de invazii străine sau de participări militare în folosul altora.

În amintirea posterităţii, figura lui Constantin Brâncoveanu s-a detaşat nu numai ca o personalitate aparte în domeniul ocrotirii artelor şi culturii, care în timpul domniei sale au cunoscut o înflorire deosebită, ci şi prin marile sale merite pe tărâmul politico-diplomatic. El s-a menţinut în scaunul Ţării Româneşti aproape 26 de ani – datorită cumpătării, chibzuinţei şi rolului în care a înţeles să-şi îndeplinească menirea de promotor al idealului de independenţă a patriei, într-o perioadă de mare restrişte şi tulburări în acest colţ al continentului european. După cum a relevat atât de inspirat Nicolae Iorga : ,,Brâncoveanu a izbutit să păstreze nu numai Ţara Românească, ci întreaga noastră naţiune, ca trup politic, ca suflet românesc, timp de mai bine de un sfert de veac.”

Om politic şi diplomat iscusit, protector generos al artelor şi culturii şi adevărat mecena pentru întregul Orient ortodox, Constantin Brâncoveanu a fost în măsură să asigure Ţării Româneşti în timpul domniei sale, o epocă de certă măreţie.

Gloria la care năzuieşte Brâncoveanu – întocmai ca înaintaşul Neagoe-vodă – nu este cea a armelor, ci a ctitoririi operelor culturale; ele vor conferi Ţării Româneşti un covârşitor prestigiu. Toate acestea aveau menirea să împlinească în Ţara Românească formula Renaşterii despre rolul domnului, care se ridică deasupra boierimii prin aureola creaţiilor artistice şi culturale ale stăpînirii sale.

Fapte bune sunt casele, cărţile, şcolile, adică un program edilitar destinat să creeze un cadru plastic vieţii colective, un program menit să dezvolte cultura tipărită, aceea care putea răspândi mai eficient decât manuscrisul ideea şi atitudinea civilizată, în sfârşit, şcoala care formează oameni. Psaltirea de la Buzău din 1701 a fost destinată cultului şi „la şcoale pentru învăţătura copiilor”.

Epoca lui Constantin Brâncoveanu, judecată după operele lăsate, este singura epocă de destindere, în care un surâs vioi şi optimist a luminat faţa trudită a neamului nostru.

„Arta brâncovenească este pentru noi semnul că există undeva în lumea formelor şi a ideilor o ţară a Făgăduinţei unde se vor realiza însuşirile noastre artistice dintre care atîtea dorm încă în somnul lor letargic cum dorm în munţii, încă nespintecaţi, în somnul lor inform coloanele viitoarelor peristiluri, ce-şi vor arunca umbra pe pământul ţării noastre. Epoca brâncovenească este o platformă de unde aspiraţia îşi poate lua zborul;  …ea înseamnă începutul maturităţii noastre artistice.” ( Vasile Pârvan)

Cu uciderea lui Brâncoveanu, a luat sfârşit un capitol însemnat al istoriei Ţării Româneşti. Vă invităm să redescoperim perenitatea operelor Voievodului –MARTIR

 Motto:

,,Cei vii caută să împărtăşească pe cei morţi cu bucuria ori cu întristarea contemporană. E încercarea de preamărire a celor pe veci adormiţi, pentru a face, prin asemănarea lor cu noi, lauda sau hula celor de azi. Să pomenim pe întemeietori.”

Vasile  Pârvan