Vâlcelenii au plătit cu sânge pentru pământul lor

83

Mii de oameni au murit sau au fost închişi în închisori cu peste 50 de ani în urmă pentru că s-au opus colectivizării. Pentru ei pământul, boii şi căruţa s-au dovedit a fi mai de preţ decât propria viaţă. Victimele colectivizării din comuna Vâlcele, judeţul Olt, au fost comemorate zilele trecute, la iniţiativa primarului Alexandru Taifas, printr-o serie de manifestări la care au luat parte sute de săteni, urmaşi ai victimelor colectivizării dar şi ai celor care au s-au dedat la orori în numele comunismului, precum şi a reprezentanţilor administraţiei judeţene, Parlamentului şi Guvernului.

 

Si-au amintit despre momente triste din viaţa lor

Moartea sau suferinţa celor care s-au opus colectivizării a marcat zeci de familii din localitatea olteană Vâlcele. Printre acestea s-a aflat şi Maria Bălosu. A stat doi ani în închisoare pentru că nu a vrut să renunţe la pământ.

,,Am tras multe, vai de păcatele mele, dar şi eu am făcut multe… Am stat 24 de zile la izolare, fără mâncare. A fost greu… am suferit multe”, ne-a mărturisit tanti Maria, singura supravieţuitoare a celor închişi pentru că nu au vrut să renunţe la bucata de pământ primită de la părinţi.

Despre dramele trăite în acele vremuri a vorbit şi preşedintele CJ Olt, Paul Stănescu, fiu de ,,ţăran înstărit”. El şi-a amintit cum le-a fost luat pământul bunicilor săi.

,,Eu imi aduc aminte…cu multă durere, eram ca ei, ca cei mici, şi îmi aduc aminte cu durere… bunica mea era o femeie mică, eram în pat lângă ea, au intrat peste noi, au luat-o în braţe, i-au luat degetul mare, l-au pus într-o tuşieră şi au l-au pus pe o hârtie, un tabellll… ce era. Bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească, a murit la o lună în urma bătăii şi a supărării”, a spus Stănescu.

 

Manifestări comemorative pentru victimele colectivizării

În cadrul manifestărilor de comemorare a victimelor colectivizării desfăşurate la Vâlcele, bătrâna a primit o diplomă, în semn de respect pentru că s-a opus regimului comunist.

În memoria victimelor colectivizării, a fost ridicat un monument, a fost ţinută o slujbă de pomenire şi depuse coroane de flori de către administraţia locală, CJ, Prefectura Olt şi urmaşii celor care au murit apărându-şi pământul.

Dovezi ale dramei acelor oameni şi ale istoriei vremurilor demult apuse au fost strânse de scriitorul şi jurnalistul Costel Vasilescu şi fiica sa, într-o carte-document, lansată în cadrul manifertărilor de comemorare.

,,Au fost multe drame aici, la Vâlcele, dar au fost impresionante şi aş vrea să le amintesc: drama Cotorbeilor şi creierii de pe fruntea lui Liciu Miu”, a sus Vasilescu printre altele în discursul rostit cu ocazia comemorării.

Volumul cuprinde o serie de interviuri cu martorii acelor vremuri, urmaşi ai celor care au fost hotărâţi să-şi dea viaţa pentru pământ. Discuţiile cu aceştia sunt redate fără intervenţii din partea autorilor, în graiul popular al vâlcelenilor, fapt ce suprapune pe tragedia celor exprimate dinamismul durerii îndurate de apropiaţii subiecţilor intervievaţi.

 

Despre cea mai grea perioadă a comunismului…

Adevărul acelei perioade şi urmările colectivizării au fost prezentate în cadrul unui simpozion la care au luat parte toţi cei care, indiferent de vârstă, îşi mai amintesc de ce s-a întâmplat în anii ’60, dar şi, vorba autorului cărţii-document-,,La fântâna naltă”, Costel Vasilescu, şi urmaşi ai celor care au dus la îndeplinire dispoziţiile fostului partid-stat. Potrivit documentelor care s-au păstrat în arhivele unor instituţii, dar şi a mărturiilor urmaşilor victimelor colectivizării, la Vâlcele cinci săteni au fost împuşcaţi, iar alţi 25 au ajuns în puşcărie pentru că s-au opus dorinţei comuniştilor de a-i lăsa fără ceea ce considerau a avea mai de preţ chiar şi decât viaţa: pământul, boii şi carul.