Simbolul muzicii populare olteneşti, Constantin Enceanu, 25 ani de la debut

624

Sala Palatului găzduieşte pe 28 şi 29 martie un regal al muzicii populare româneşti din toate regiunile, susţinut de unii dintre cei mai iubiţi artişti români. Evenimentul, intitulat “Stai cu mine, omule să-ţi cânt!”, marchează aniversarea a 25 de ani de la debutul unuia dintre cei mai de succes interpreţi de muzică populară, Constantin Enceanu.

Printre invitaţi se numără Petrică Mâţu Stoian, Niculina Stoican, Romică Ţociu şi Cornel Palade, Stela Popescu, Corina Chiriac, Maria Buză şi Marius Rizea (Floarea şi Gheorghe), Mariana Ionescu Căpitănescu, Gelu Voicu, Steliana Sima, Ionuţ Fulea, Mariana Deac, Dinu Iancu Sălăjeanu, cu participarea extraordinară a Orchestrei “Lăutarii” din Chişinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Amfitrioana evenimentului va fi îndrăgita prezentatoare TV Iuliana Tudor, iar regia artistică este semnată de Elise Stan


25 ani de la debut

Un simbol al muzicii populare olteneşti, cu o voce inconfundabilă, Enceanu este un adevărat păstrător şi continuator de folclor autentic românesc. Melodiile sale aduc bucurie publicului, iar piesele sale de referinţă îl situează în topurile muzicale de gen. Constantin Enceanu trăieşte pentru cântec şi pentru public, de aceea mesajul pieselor sale a ajuns dată în sufletul admiratorilor.

Iniţial, concertul prin care solistul oltean îşi aniversează 25 ani de la debut trebuia să aibă loc numai într-o zi, însă din cauza numeroaselor solicitări venite din partea publicului, Enceanu a decis să mai susţină o reprezentaţie şi pe 29 martie, dovedind încă o dată că are un adevărat simţ al şlagărului, care cucereşte auditoriul, având grijă mereu ca valoarea să nu fie umbrită de prea multe concesii;

 

„Cred că m-am născut cu acest dar”

Enceanu s-a născut la 16 februarie 1964, într-un sat din sudul Romanaţiului, undeva aproape de Dunăre, satul Vişina Nouă, fiul lui Gheorghe şi Floarea. Mama, născută în Vădăstriţa-Olt, a avut acest talent, cântând pe la serbările din satul natal în vremea copilăriei sale; părinţii nu au lăsat-o însă să plece la Bucureşti, din dorinţa de a nu-şi pierde una din cele trei fiice. Şi pare că dorinţa  i-a transmis-o fiului…

„Cred că m-am născut cu acest dar, pentru că am cântat de când mă ştiu. În clasele primare eram nelipsit de la serbările organizate de şcoală. Am participat la Cântarea României, câştigând în clasa a VIII-a, locul III pe ţară.

Când eram în clasa I, doamna învăţătoare ne-a dat un chestionar în care ne întreba, printre altele, ce vrem să ne facem în viaţă. Eu am spus că doresc să ajung cântăreţ de muzică populară. Spre surprinderea mea mi-a răspuns că doar ţiganii devin cântăreţi. Cuvintele  învăţătoarei nu m-au descurajat, dimpotrivă, m-au impulsionat să-i demonstrez că şi românii pot face aşa ceva şi chiar foarte bine. Deci, ideea de a mă face solist de muzica populară a înflorit în mintea mea de mic copil.

Am plecat la Liceul Energetic din Craiova în anul 1978. În perioada liceului, am absolvit cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova, la clasa doamnei Paula Dogaroiu, profesor cu experienţă în domeniu, recunoscută, pe plan local, pentru îndrumarea şi formarea de noi talente. În perioada 1985-1991 am participat la 19 concursuri şi festivaluri din ţară unde am câştigat la toate cate un premiu mai mic sau mai mare, culminând cu anii 1991 şi 1992 când am câştigat premiul I la Corabia de aur şi la Festivalul Maria Tănase – Craiova, “Topul anului 1991”- concurs organizat de Radio Televiziunea Română. În luna noiembrie 1991, am câştigat topul lunii respective, iar în februarie 1992 a avut loc finala unde au participat câştigătorii din fiecare lună a anului 1991, eu câştigănd în finala mare, premiul juriului, cu cel mai mare punctaj.

Au urmat primele înregistrări, în noiembrie 1991, cu 5 piese apoi alte înregistrări, în 1992 la radio şi colaborări cu Televiziunea Română. Şi aşa, încet, încet, visul din copilărie devenea realitate. În 1993 mama mea s-a dus dintre noi cu sufletul împăcat, îşi văzuse băiatul la televizor şi îl ascultase la radio.

Primul redactor de Televiziune cu care am colaborat şi care a văzut în mine un viitor solist de muzică populară a fost doamna Florentina Satmari, apoi am colaborat cu Niculina Merceanu şi Marioara Murărescu”, povesteşte solistul Constantin Enceanu, cel care în 1992 urma să fie angajat la Ansamblul Folcloric “Maria Tanase” din Craiova ca solist vocal.

 

„Simt că trăiesc pentru cântec”

Primele cântece le-a cules din zona de baştină a mamei sale, pentru ca mai târziu să-şi extindă aria de interes pentru cântul popular.

„Îmi plac doinele şi baladele, dar şi cântecele propriu-zise, horele şi sârbele. Marea majoritate a melodiilor şi a textelor mele sunt creaţie proprie. Dorinţa mea a fost şi este să ajung cu mesajul cântecelor mele la sufletul omului, eu simt că trăiesc pentru cântec şi cânt pentru semenii mei”, mai spune cel care acum, la 25 ani de la debut, se consideră un om împlinit.

„Mă consider un om împlinit, nu atât pe plan profesional cât mai ales pe plan personal, pentru că am o familie frumoasă care m-a sprijinit  de-a lungul  carierei şi căreia vreau să-i mulţumesc din suflet”, mărturiseşte solistul după un sfert de veac în slujba cântului popular.

Suntem siguri că pe 27 şi 28 martie Sala Palatului va fi arhiplină, iar Enceanu îşi va aniversa cei 25 de activitate aşa cum se cuvine, cu un public excelent şi alături de colegii săi de scenă, mai vechi sau mai noi.