În perioada 7-27 martie 2014 la Galeria ARTIS din Slatina a Muzeului Județean Olt va fi deschisă expoziția de bijuterie, obiecte decorative și pictură a artiștilor plastici Marian și Mihail NACU.
Despre Marian Nacu sau despre ceea ce înseamnă bijuteriile sale se poate vorbi ca despre un meteorit. O apariție spontană, consistentă, cu impact puternic. Artistul vine în arta bijuteriei cu un stil propriu, exclusivist și într-adevăr meteoric, deoarece de peste 25 de ani el străbate lumea artistică a pietrelor semiprețioase fără ca cineva să încerce a-l imita. El a trasat o traiectorie pe care nici un epigon nu dă buzna s-o consolideze. Fiind singurul mare creator de bijuterii baroce din România, lucrările sale sunt cumpărate sau colecționate datorită notorietății și originalității lor
Marian Nacu revine la Slatina
„A trecut aproape un deceniu şi jumătate de când artistul plastic Marian Nacu poposea pentru prima oară în Galeria Artis. O prezenţă agreabilă a boemei artistice bucureştene ce susţinea un demers plastic dominat de modestia specifică marilor maeştrii şi în care publicul slătinean era familiarizat cu aşa numitele „arte ale focului”: ceramica, sticla şi metalul. Maestrul Marian Nacu revine astăzi în oraşul „aurului alb” cu o expoziţie de bijuterie şi obiecte decorative – încadrabilă în curentele artistice Art Nouveau sau Baroc – care fascinează prin vocaţia metaforei, rafinamentul execuţiei şi somptuozitatea aristocratică.Sinapsele şi feeriile sale creative definesc un Midas reîncarnat care stăpâneşte şi transfigurează incandescenţa metalului, reflexiile unice ale cristalelor şi mineralelor. Argintul, ambra, agatele, onixurile şi topazurile respiră în hieroglife şi simboluri totemice, siluete sau fizionomii de păsări, fluturi, libelule, scoici, peşti şi cărăbuşi. Un stil exclusivist, inimitativ, care transcede parcă timpul. Artistul topeşte şi şlefuieşte efigiile lumii materiale şi imateriale în care trăim, căutând prin insistente iscodiri alchimia veşniciei. In creuzetul arderilor sale intelectuale amprentează teluricul şi celestul pentru a ne de voala tainele bijuteriei de lux. La 66 de ani, Marian Nacu, un artist singular în România şi Europa, ne propune un model de creaţie spirituală în care imaginaţia, talentul nativ şi profunzimea, îl consacră drept un mare maestru bijutier, descendent din familia regală a artelor plastice ale umanităţii.
Anul acesta, în luna iulie, Mihail Nacu îşi va celebra tinereţea şi optimismul inerente celor 33 de ani. Aflat la jumătatea vârstei tatălui său Marian Nacu, Mihail este posesorul unui palmares artistic consistent. Chemarea sa spre pictură este evidentă, deşi nu a ezitat de-a lungul carierei artistice să abordeze şi alte ipostaze plastice, precum bijuteria, grafica şi sculptura.Cele 20 de lucrări de pictură pe care le expune în Galeria Artis ne dezvăluie un peisagist extrem de minuţios în ceea ce priveşte detaliile şi opţiunile cromatice. Abordările compoziţionale gen „Câmpuri cu flori”, „Furtună de vară”, „Căluţi”, „Plajă cu stânci”, „Vase de pescuit”, „Peisajele” de la Zagon, Sighişoara, Roşia Montană şi Balcic rămân adânc întipărite pe retina memoriei celui care le priveşte, prin cerurile în care parcă a alchimizat „lapislazuli” (lazurit), minunata piatră preţioasă de culoarea cerului albastru închis”, ne-a precizat Laurențiu Guțică Florescu, directorul Muzeului Județean Olt.
Meteoritul din lumea rocilor
Comparația lui Marian Nacu cu un meteorit nu este deloc întâmplătoare sau facilă. Artistul aparține unei lumi a rocilor, a pietrelor și a cristalelor din familia cărora fac parte, implicit, și asteroizii. De aici impulsul de a-l încorpora pe artist, ca rob al pietrelor, în această Cale Lactee a mineralelor. Sugestiv în acest caz, Calea noastră Lactee mai poartă denumirea și de calea sau drumul robilor. Fiind sclavul și stăpânul acestui meșteșug care-l fascinează încă din copilărie, bijuteriile sale, unicate, îndelung și inspirat elaborate, sunt rezultatul unei munci terifiante. Din micul univers al atelierului său fac parte topazele, onixurile, argintul, chihlimbarele, cristalele, agatele, ametistele ș.a., așa cum, odată, cristalele și eșantioanele de rocă ședeau înșirate pe etajere, în biroul tatălui său, geolog de meserie. “Însoțindu-l pe tatăl meu în prospecțiuni miniere, am auzit povești ciudate despre zăcăminte prețioase, am simțit cum pulsează materia din străfunduri, am văzut cu câtă trudă se desparte întunericul de lumină, descoperind strălucirea rece a cristalului”, spune Mihail Nacu. Atunci artistul, conștient sau nu, făcea primii pași în cariera de artist. Au urmat, în scurt timp, de la absolvirea secției sticlă-metal (1978) a Academiei de Arte Plastice, București, pașii consacrării și recunoașterii internaționale: expoziții personale în România, Franța, Germania, Italia, Japonia, SUA, Rusia, Cehia, Liban, Anglia, premii (Marele premiu al Bienalei de bijuterie de la Constanța – 2000, Premiul special în 2002), intrarea lucrărilor sale în colecții particulare, promovarea în galeria de artă contemporană românească din Pittsburg (SUA), o sală speciala în Muzeul de științe naturale din Arad.
La 66 de ani, Marian Nacu strălucește încă asemeni pietrelor sale prețioase transformate în mici sculpturi ce imaginează fluturi, păsări, raci, cărăbuși, libelule și care împodobesc chipuri de femei frumoase. Și cu bani, am spune noi, deoarece cota de piață a artistului este pe măsura valorii lui. Iar dacă jocul nostru de cuvinte, inspirat de aștri sau carieră (de piatră!), continuă, vă spunem că în rădăcina numelui de Nacu se ascund nacritele, un fel de cristale lamelare, și nacru ce înseamnă sidef. Să fie ăsta un simplu joc de cuvinte sau un joc al sorții?
