Satul fantomă

53

În satul Rudari din comuna Scărişoara judeţul Olt nu mai locuieşte nimeni de ani buni. Oamenii au început să părăsească aşezarea la scurt timp după ce au apărut primele case adevărate, prin anii ’70. Fostului regim comunist a decis să scape de ei pentru că animalele acestora, lăsate libere, distrugeau producţia CAP-ului pe care-l înfiinţaseră aici. Ca şi cum nu ar fi fost suficiente presiunile comuniştilor, pe foştii locuitori ai satului s-au mai supărat de câteva ori şi apele Oltului care le-au inundat micile cămăruţe din pământ în care locuiau.

 


 

Trăiau în bordeie, la lumina lumânărilor

În urmă cu 30-40 de ani, în sat trăiau peste 100 de familii de rudari, de aici şi denumirea satului. Erau oameni săraci, dar liberi. Trăiau în bordeie construite ca pe vremea dacilor, din brazde de pământ şi lemn, lipite pe interior cu pământ galben. Îşi asigurau minimul de hrană din puţinii bani pe care reuşeau să-i câştige de pe urma vânzărilor de linguri, ălbii sau alte obiecte lucrate manual din lemn sau metal. Probabil că aşa ar fi stat lucrurile şi acum dacă, la scurt timp după ce primii localnici şi-au ridicat case în adevăratul sens al cuvântului, regimul communist nu ar fi înfiinţat aici un CAP.  Pentru că animalele rudarilor lăsate libere distrugeau producţia, comuniştii au decis să ia măsuri să scape de ei. Presaţi de autorităţi, mulţi au ales să plece… peste Olt, în comună şi să ia viaţa de la capăt. Au fost, însă, câţiva care s-au încăpăţânat să rămână. După câteva revărsări ale apelor Oltului în care bordeiele li s-au prăbuşit, au părăsit şi ei satul.

 

Tanti Smaranda, ultimul Mohican

Smaranda Marin, are 82 de ani, şi trăieşte în comuna Scărişoara alături de fiică şi nepoţi.

Este ultimul locuitor care a părăsit satul. Îşi aminteşte şi acum, la peste douăzeci de ani de la plecarea din Rudărie, cu nostalgie de vremea când trăia în sătucul de peste Olt. Deşi grea, viaţa de acolo îi plăcea.

,,Cum să fie, maică, viaţa acolo. Era bine. Acolo aveam de toate, aveam animale, păsări, erau toate libere. Făceam linguri, ălbii, le vindeam şi trăiam. Era, bine!”, îşi aminteşte bătrâna.

Amintirile fiicei sale nu sunt la fel de plăcute. Femeia ne-a declarat că viaţa în satul de peste Olt era extrem de grea pentru că acolo nu existau niciun fel de utilităţi. ,,Nu aveam current, stam la lumânare sau la lampă, nu existau drumuri, când poua era vai de lume, nu veam un magazin de unde să luăm ce ne trebuia, ci doar o şcoală mică unde venea, când vremea permitea, un dascăl să-i înveţe carte pe copii. Era greu. Foarte greu. Nu se compară viaţa acolo cu cea de aici. Acolo eram rupţi de lume, aici trăim şi noi asemeni ei”, ne-a mărturisit femeia.

 

Nişte ruine de pe la puţinele case construite în sat

Tot ce a mai rămas din satul Rudari sunt, din loc în loc, câteva ruine. Din şcoala în care bătrânul Dascăl a încercat să-i înveţe carte pe copiii rudarilor nu a mai rămas nimic. Doar foştii localnici care i-au trecut pragul îşi mai amintesc cu exactitate de locul unde era. Acum, pe locul fostei şcoli, se mai ridică din când în când câte un bordei în care ciobanii sau văcarii din comună îşi duc viaţa vara când vin cu animalele în… tabără.

Nu se plâng de viaţa rudimentară pe care o duc aici. Ba, din contră, unii chiar se bucură că locuiesc un timp în natură, departe de tumultul vieţii şi chiar de nedreptăţile ei. Uită astfel de tot ce a adus rău civilizaţia din comună.

 

Satul din scripte

Rămas de ani buni fără niciun locuitor, satul Rudari mai există, încă, în scriptele autorităţilor. Apare chiar şi în rezultatul final al recensământului. La localităţi, nu la rubricile celelalte. Autorităţile spun că situaţia nu deranjează, aşa că nu au făcut nimic pentru a şterge oficial satul de pe… hartă.

,,Când avem de întocmit diverse situaţii, în dreptul satului Rudari tragem linie. Nu ne deranjează cu nimic în activitatea noastră faptul că localitatea există în scripte şi în realitate nu”, ne-a declarat primarul Marin Călin. Edilul susţine că, legat de acest sat, problema este alta. Potrivit hărţilor cadastrale, satul apare amplasat undeva între comuna Scărişoara şi comuna Băbiciu, în extravilanul comunei Scărişoara. Cine şi cum a mutat satul fantomă de peste Olt la marginea comunei, nimeni nu ştie.

 

Alte sate pe cale de dispariţie

În scurt timp aceeaşi soartă o vor avea şi alte aşezări. Potrivit rezultatelor recensământului din 2012, în Olt sunt multe sate în care îşi mai duc zilele  o mână de oameni. Primul sat pe lista cu cele care în curând vor rămâne fără locuitori este Stupina din comuna Cârlogani. În urmă cu doi ani, aici, mai trăiau doar 9 locuitori. Acum numărul este aproape de jumătate. Doar câţiva bătrâni se mai încăpăţânează să-şi ducă zilele în sătucul părăsit. Nu departe de momentul în care vor deveni amintire mai sunt şi satele Pielcani şi Gruiu din comuna Făgeţelu unde cu greu mai numeri câteva zeci de suflete. Situaţia este la fel şi la Tătuleşti, în satul Lunca, care mai număra la recensământ doar vreo 26 de suflete şi Greereşti de la Leleasca unde recenzorii au trecut în dreptul populaţiei doar 30.