Trei ani i-a bântuit sufletul

128

Sufetul lui Dumitru Stan se poate odihni în pace de câteva zile, după ce a bântuit aiurea timp de aproape trei ani. Nu pentru că omul ar fi avut cine ştie ce păcate şi pentru că… atunci când i-a venit Ziua, membrii familiei au cam uitat să-i facă ,,paşaportul” spre ,,Lumea de Apoi”. Când şi-au adus aminte să-şi ducă la capăt obligaţiile în astfel de situaţii, rudele lui nea Dumitru s-au izbit de neputinţa autorităţilor şi de ambiţia unui medic. Unul cu o gură… cât o şură!

 

Un gest uman, probleme cu duiumul

Dumitru Stan s-a stins din viaţă în vara lui 2011. Sufetul lui s-ar fi odihnit  de când rudele l-au condus pe ultimul drum dacă acestea nu ar fi fost aşa de răvăşite încât să uite de actele necesare petrecerii sale pe ultimul drum. Cum preotul s-a trezit cu mortul şi cu tot alaiul fără documente la groapă, a avut de de ales între a refuza înhumarea acestuia până ce i se aducea adeverinţa de la primărie, fie să-i facă slujba şi să-l îngroape fără documentele necesare, urmând ca aparţinătorii să i le aducă în zilele care urmau. A ales, şi la rugăminţile edilului de la acea vreme, cu inima, ultima variantă. De aici au început să curgă problemele. A trecut o zi, au trecut două… şi tot aşa vreo două luni. Nimeni nu s-a prezentat cu actele lui nea Dumitru. Primul care şi-a adus aminte că ele trebuiau aduse la biserică a fost chiar preotul. La o discuţie cu primarul de atunci al comunei Grădinari, preotul i-a amintit. Când a vrut să-i elibereze certificatul de deces, edilul a constatat că nu poate fără a avea certificatul constatator al decesului, eliberat de medic. Care medic, deşi a promis că-i va elibera documentul, s-a trezit în imposibilitatea de a face acest lucru fără a încălca legislaţia.  Cum familia avea nevoie de el ca bătrânul înhumat să nu mai figureze în scripte ca fiind viu, iar administraţia locală şi medicul de familie îşi pasau vina situaţiei de la unii la alţii, au început reclamaţiile la poliţie, parchet, judecătorie şi chiar Episcopie.

 

Avocat, procuror, lege şi multe hârtii şi drumuri

Problema ivită în urma tratării cu superficialitate a actului înhumării bătrânului părea una fără ieşire, motiv pentru care administraţia locală a consultat un avocat. Acesta l-a îndrumat pe edil să-l acţioneze în instanţă pe medicul de familie care l-a văzut ultimul pe decedat şi să solicite obligarea lui la eliberarea certificatului constatator al decesului. Primarul aşa a făcut, doar că instanţa nu i-a dat câştig de cauză.

Supărat că a fost dat în judecată şi că, potrivit spuselor sale, era ameninţat de familia celui trecut la Cer, medicul Violeta Bărbulescu s-a adresat Parchetului. Tot aceleiaşi instituţii i s-au adresat şi aparţinătorii lui nea Dumitru. Deşi nu prea era treaba procurorilor să-l ,,omoare” definitiv pe bătrânul înhumat, aceştia s-au implicat în caz. Au tot chemat la audieri părţile în speranţa că poate se pun de comun acord să rezolve problema. Doar că fiecare dorea ca responsabilitatea pentru situaţia creată să şi-o asume altcineva. Şi aşa au stat oamenii legii cu cazul pe masă vreo doi ani. Timp în care părţile implicate s-au tot reclamat între ele pe la diverse foruri. Ba, mai mult. În hora celor reclamaţi a intrat şi procurorul care s-a angajat de bună voie să rezolve cazul: Ştefan Noaje. Reclamaţia la adresa lui a ajuns nu doar la superiorii direcţi, ci şi pe la Parchetul General, Procurorul României şi chiar la preşedinte. Semnatarul sesizărilor a fost nimeni altul decât medicul care l-a văzut pe decedat cu doar câteva ore înainte de a-şi da duhul.

Doctoriţa Violeta Bărbulescu a susţinut chiar că procurorul Noajă ar fi ameninţat că o arestează dacă nu emite certificatul constatator.

 

Cu toţii arată spre medicul care l-a… văzut pe mort

Aparţinătorii lui nea Dumitru dar şi reprezentanţii administraţiei locale susţin că principalul vinovat în acest caz este doctoriţa Bărbulescu. Chiar dacă bărbatul nu era pacientul ei, aceasta l-a văzut cu doar câteva ore înainte să moară dar şi după ce îşi dăduse duhul. Doctoriţa neagă că totul s-ar fi întâmplat aşa cum susţin celelalte părţi. Recunoaşte că l-a văzut înainte să moară, că bătrânul era pe ducă, dar nu şi că ar fi fost la el şi după ce şi-a dat ultima suflare.

,,Am mers să-i scot o branulă prin care-i pusesem o perfuzie. Nu am fost lăsată să intru. Mi s-a spus că bătrânul a murit şi că branula i-au scos-o ei. Nu mi-a cerut nimeni să constat decesul şi să eliberez documentul în cauză, atunci. La două luni m-am trezit la mine cu primarul şi fiul mortului cerându-mi să le eliberez certificatul constatator al decesului ca să i se elibereze certificatul de deces. I-am refuzat pentru că nu-mi permite legea să fac aşa ceva. Cu atât mai mult cu cât eu nu văzusem mortul. Dacă nu a murit de moarte bună?”, ne-a declarat doctoriţa Bărbulescu, precizând că dacă atunci i s-ar fi cerut eliberarea actului în cauză, l-ar fi dat…

Cât priveşte situaţia creată, medicul dă vina pe preot. El este cel care poartă întreaga vină şi, a susţinut femeia, nu a primit nicio sancţiune serioasă. Avertismentul şi dojana arhierească, primită drept sancţiune de la Episcopie, era doar, aşa, de ochii lumii…

 

Ciudată coincidenţă: procurorii au găsit soluţia când au întrebat ziariştii

Supărată pe procurorul de caz că o tot deranjează şi o cheamă la Slatina, pe banii şi timpul ei, doctoriţa a apelat la presă. Când ziariştii au început să se intereseze de caz, procurorii de la Tribunalul Olt au găsit soluţia. Prin dispoziţia procurorului de caz, emisă în aceeaşi zi în care li se solicitau în scris date despre caz, i se cere administraţiei locale să emită certificatul de deces, potrivit legislaţiei de stare civilă. Conform celor susţinute de purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Adrian Aspra, există o prevedere în legislaţie în care certificatul de deces se poate emite şi în lipsa celui de constatare a decesului eliberat de către medic, la solicitarea aparţinătorului decedatului şi prin dispoziţia procurorului. Nu negăm acest lucru, dar nici nu putem să nu ne întrebăm de ce procurorii care au stat cu acest caz în lucru mai bine de doi ani nu au dat această dispoziţie mai devreme, ci abia după intervenţia noastră?

Cât priveşte atitudinea medicului Violeta Bărbulescu, poate că pe viitor ar trebui să lase ambiţiile, prosteşti am spune noi, şi să nu lase lucrurile să curgă de la sine mai ales atunci când ştie clar că ele merg într-o direcţie proastă. Dacă doctoriţa ar fi înregistrat decesul atunci când i s-a spus, mai ales că-l tratase pe bătrân până în ultima clipă, lucrurile ar fi stat altfel. Nu s-ar mai fi irosit banii publici prin punerea pe drumuri a autorităţilor, iar decedatul şi-ar fi găsit liniştea încă din momentul în care a păşit pe lumea cealaltă.

Cât priveşte decizia preotului din Grădinari, nu putem spune decât că dacă ar fi luat decizia privind totul din punct de vedere pragmatic, ar fi întârziat înmormântarea, ar fi ieşit ceva vorbe dar nu ar mai fi avut nimeni atâta bătaie de cap. Şi nici el nu s-ar fi ales cu… dojana arhierească.