Pictorul Paul Tudor Balş, s-a născut la 18 martie 1952 în oraşul de pe Olteţ unde şi profesează în prezent. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de desen (1974), clasa profesorului Traian Brădean. Din 1974 participă la toate saloanele judeţene şi inter judeţene din Craiova, Deva şi Slatina, iar în expoziţii de grup este prezent la Craiova, Slatina, Rm. Vâlcea, Bucureşti – Galeriile Eforie 1980, 1984 Mihailovgrad (Bulgaria) 1980, Dalles 1986. Începând cu anul 1993 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Artistul a organizat peste 40 de expoziţii personale în ţară şi peste hotare, lucrările sale figurând în colecţii din Franţa, Italia, Germania, Rusia, Ungaria, Grecia, Suedia, Japonia, Canada, S.U.A. Modele sale declarate sunt Luchian, Tonitza, Piliuta şi Traian Brădean.
Într-o cronică intitulată „Metamorfoza neliniştii în pictura lui Paul Tudor-Balş”, directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică, reuşeşte să-i facă pictorului bălşean un excelent portret.
„Făcând parte dintr-o generaţie artistică entuziastă care în anul 1987 fonda Cenaclul Artistic «Petru Comărnescu» din Bucureşti, Paul Tudor înnobilează cu spiritul său suprarealist paleta cromatică a Oltului lui Marius Bunescu, Ion Teodorescu-Romanaţi, Silvan Ionescu, Ion Popescu-Negreni, Sabin Bălaşa, Corneliu Ionescu, Theodora Kitzulescu, Nicolae Truţă, Traian Zorzoliu, George Dragomir, Cristina Botez, Emilian Nuţu, George Păunescu, Mihai Marin Cârstea, Marcel Duţu, Cătălin Podoleanu şi nu în ultimul rând Spiru Vergulescu, cel care l-a sfătuit să îşi adauge numelui său şi pe cel al urbei natale.
Cine se apleacă asupra picturii lui Paul Tudor-Balş are revelaţia descoperirii a unui mare artist plastic contemporan. Deţinând o viziune creativă extrem de sofisticată, desenator şi colorist rafinat, pictorul Paul Tudor abordează dezinvolt orice gen artistic, surprinzând de fiecare dată prin demersul său plastic minuţios.
Posesor al unei formaţii intelectuale solide, Paul Tudor-Balş ne propune spre aprofundare un spaţiu cosmic şi teluric în care elemente şi personaje ingenios criptate, tratate în manieră suprarealistă ne relevă stări interioare de o mare intensitate emoţională. Fie că sunt lucrări ce imortalizează Balşul de odinioară, Tripticele copilăriei, peisaje de pe malul Olteţului, copaci solitari în tonuri de verde-albastru, puritatea florilor preferate – freziile, scene biblice, corăbii plutind pe oceane de nelinişti, angelice chipuri feminine, caii înaripaţi tânjind după libertatea pierdută, tot acest univers conceptual configurează un artist autentic, intens preocupat de menirea operei sale.
Într-una din lucrările sale în care apare un superb cal-pian-vioară, Paul Tudor-Balş ne transmite aşchii de meditaţie voiculesciană (a se vedea Gândurile Albe ale lui Vasile Voiculescu): «Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei, goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un ser, sufletul universal». De asemenea oamenii-păsări ne poarta în acelaşi univers amintindu-ne că «aşa cum păsările îşi clădesc casa din orice nimicuri, tot aşa sufletul îşi alcătuieşte din cioburi şi aşchii, din bucurii şi dureri, un cuib unde să sălăsluiască pasărea migratoare a iubirii»”, scrie Laurenţiu Guţică.
„Am pictat peisaje, portrete, natura statică, pictură suprarealistă şi chiar pictură abstractă“, spune pictorul al cărui nume apare în Enciclopedia Culturii Moderne, în volumul al II-lea al acestei lucrări. Paul Tudor a desenat încă de la vârsta de 12 ani, iar până în prezent se poate lăuda cu peste 1000 de lucrări încheiate.
„Paul Tudor încearcă şi izbuteşte în chip remarcabil o sinteză a căutărilor sale precedente, înveşmântând sonorităţi cromatice somtoase într-un regim luministic de degradaţii şi pasaje ale valorilor, totul sprijinit pe o solidă construcţie plastică”, spune despre pictorul bălşean Mihai Ispir.
„Motivele picturii suprarealiste a lui Paul Tudor Balş nu pot să nu ne ducă cu gândul, într-o manieră mai luminoasă, la creaţiile lui Victor Brauner sau Jules Perahim, dat fiind universul oniric pe care-l imaginează artistul şi care este populat de elemente himerice. Structuri umane, zoomorfe, minerale sau chiar obiecte dau naştere unor fiinţe fantastice, combinaţii de regnuri, care evoluează într-un univers ireal, cât se poate de adecvat ideii de bază a pânzelor în care jocul formelor, al simbolurilor îmbină armonios ludicul cu dramatismul.
Cu totul diferită este concepţia pictorului privind arta figurativă, de factură realistă. Pe suprafeţe relativ mici sunt imortalizate case, văi şi dealuri de un pitoresc aparte, cu un desen şi o pensulaţie ce vădeşte o bună tehnică, dusă până la acribie. Dacă în pictura de sorginte suprarealistă tonurile sunt aprinse, percutante şi incitante pentru privitor, peisajele autorului emană, în schimb, o notă de linişte şi armonie”, spunea despre Paul Tudor Balş şi cronicarul de artă Dragoş Ciobanu.
Despre pictorul de pe maulul Olteţului se mai spune şi faptul că este noul Sabin Bălaşa al picturii româneşti. Noi sperăm să-l şi depăşească pe cel care a fost poate cel mai reprezentativ pictor al Oltului.
