„Nu cred că sunt reţete unice perfect valabile ale succesului”

464

Cunoscută publicului din România mai mult ca designer, Cristina Joia este un artist vizual complet. A fost premiată la Paris, a avut expoziţii personale în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, iar lucrările ei se regăsesc în colecţii private din Monaco, Belgia, Germania, Canada, Marea Britanie şi SUA. Cristina Joia s-a născut la Slatina şi a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti, acolo unde şi locuieşte în momentul de faţă. Vă invităm în rândurile următoare s-o cunoaşteţi pe Cristina Joia mai îndeaproape.

 

Cristina, unde te simţi acasă?

Acasă… sunt oamenii ce populează spaţiul respectiv… cel pe care îl iubeşti, familia, prietenii, oameni cu o tipologie specială, ce-i pot „hrăni” pe ceilalţi, îi ajută să „devină”. Acela e un loc magnific pentru mine. Şi, bineînţeles, atelierul – colorat, viu, oarecum haotic pentru că atunci când pictez totul explodează în jurul meu – tot felul de borcănaşe, tuburi, pensule, pânze gata de metamorfoză… Norah Jones, Tori Amos evadând dintr-un tonomat…

 

Ce înseamnă pentru tine să fii artist în aceste timpuri în care trăim?

Sincer, aş fi preferat Montmartre-ul începutului de secol. Glumesc! Eu cred că fiecare trebuie să-şi urmeze calea din punct de vedere al artei. Ne aflăm în post modernism, e o cultură a citatului; ironia, kitsch-ul asumat devin mijloc de expresie. Din păcate, toate astea îl lasă pe colecţionarul devenit «consumator» de artă fără repere clare. Ce este valoros în artă şi ce este artă surogat? Dacă mai adaugi şi faptul că marea majoritate au un fals sistem de valori: să-mi cumpăr o lucrare de artă sau să-mi pun tapet cu cristale şi în felul ăsta nu îmi găuresc pereţii? Luxul a murit, trăiască luxul… evadarea mioritică din banal se face achiziţionând maşini, vile roz în Pipera, etc. La noi oamenii nu au ajuns încă să înţeleagă că adevăratul lux este cel a cărui valoare creşte în timp. Investiţia umană e incomparabil mai valoroasă decât orice speculaţie imobiliară. Costumele din muzee arată infinit mai tinere decât un tricou de vara trecută. Trăim într-o lume obsedată de evenimente; să încercăm măcar să le cream în jurul unor lucruri care contează cu adevărat

Care e arma secretă a Cristinei Joia?

Nu am nicio armă secretă. Nu cred că sunt reţete unice perfect valabile ale succesului, mai ales când vorbim despre artă… ştiu ce a funcţionat până acum pentru mine. Sunt o fire intuitivă, deciziile le iau în interior, în suflet, şi apoi încerc să le justific mental… nu îmi iese tot timpul. Şi mai cred că drumul unui gând până la faptă trece prin cuvânt, verbalizarea acelei dorinţe, multă ambiţie şi credinţa te pot ajuta. Diversitatea în mijloace şi abordări – m-am jucat şi cu alte medii în afară de pictură, fac design de obiect, design interior, am cochetat şi cu televiziunea (m-am vindecat intre timp). A! Era să uit umorul! E o condiţie a supravieţuirii.

 

Cum ai început să pictezi?

Pictez de când mă ştiu. 2, 3 ani… abia puteam ţine în mână o cariocă. Trotuarele, pereţii, canapelele, pantofii, genţile mamei – totul reprezenta pentru mine un suport pe care mâzgăleam de dimineaţa până seara.

 

Ce te interesează cel mai mult la artă?

Mă păstrează vie pe dinăuntru, e un motor ce dă sens existenţei mele.

 

Care este locul care te inspiră cel mai mult să creezi?

Dragul nostru Bucureşti… gri, mizer, viu… o spun cu ataşamentul unui părinte care îşi ştie copilul corijent, dar asta nu-l impiedică să-l iubească. Cât despre locurile care m-ar inspiră… păi trebuie să încep cu peisajul interior, adică indiferent unde eşti, dacă ai o poveste de spus, o spui. Ideal mi-aş dori să călătoresc mai mult, să locuiesc printre civilizaţii, culturi total diferite de a noastră.

 

Iubeşti? Eşti îndrăgostită?

Da! Nu pot altfel…Te însoţeşti cu un om pentru că îţi creează sentimentul durerii şi facerii, poţi dărui, clădi…

 

Arta ta vindecă? Asta crezi că e menirea ta?

E prea mult spus… Relaţia cu tine însuţi, cu cei din jur, cu lucrul făcut, devine o relaţie de dragoste şi reciprocitate. Spunea cineva că „Dacă măcar 60% din himerele tale sunt înţelese şi acceptate, atunci limita e depăşită.

 

Eşti foarte tânără şi ai o mulţime de expoziţii şi colecţii personale prin toată lumea. Ce te animă?

Nu cred că valoarea unui artist se reflectă în CV-ul său, dar este important ca ceea faci să ajungă la oameni, să fie interactiv, altfel e greu să ai repere. Valoarea unei galerii, respectul pentru artiştii care au expus acolo înaintea ta, te pot motiva foarte mult.

 

Care sunt cele 3 ingrediente principale ca să îţi urmezi visul cu ochii?

Să crezi că poţi ajunge acolo, chiar dacă eşti singurul care simte asta… Multă muncă. Echilibru.

„Gloria” poate fi minimală şi perisabilă aşa că „visul” trebuie să pornească dintr-o nevoie interioară şi, bineînţeles, să te asiguri că, odată atins, te defineşte.

 

Cristina Joia, a fost la un moment dat unul din cei trei designeri ai emisiunii “SOS – Salvaţi-mi casa!”, spune despre sine că este o persoană dependentă de frumos, de oameni, inovativă, dinamică şi cu simţul umorului. “Sunt ambiţioasă până la încăpăţânare uneori şi exersez zâmbetul foarte des (deţin gropiţe)”, se descrie cu umor designerul. Ea s-a implicat în acest proiect, întrucât i s-a părut extrem de interesant ca provocare artistică, mai ales că în numai cinci zile o cameră trebuia transformată complet şi, în plus, ea trebuia să ilustreze în final “personalitatea celui pentru care a fost amenajată şi în jurul căruia s-a ţesut povestea”.

Judecând după reacţiile oamenilor la vederea muncii lor, Cristina este convinsă că echipa s-a apropiat foarte mult de ceea ce locuitorii respectivelor camere îşi doreau. Şi, ca de obicei, cei mai impresionaţi au fost copiii.