Cel mai renumit karateka pe care l-a avut judeţul Olt este fără îndoială Ilie Dobre, iar fiul său, Alexandru îi calcă pe urme. Ilie Dobre a ieşit din activitatea competiţională în 2003, dedicându-se meseriei de antrenor, iar elevii pe care-i pregăteşte au cucerit de-a lungul timpului sute de medalii de toate culorile la campionate naţionale, europene sau mondiale.
În 1996, Ilie Dobre şi-a văzut visul cu ochii, devenind campion european, în acelaşi an terminând pe nouă Campionatul Mondial. Doi ani mai târziu, sportivul născut la Sârbii Măgura în 1967, a cucerit pentru a doua oară titlul de campion european şi a terminat pe cinci la Campionatul Mondial. În 1999, câştigă medalia de bronz la europene şi două medalii de bronz la Campionatul Balcanic, iar în 2000 mai cucereşte două medalii de argint la Campionatele Europene. Urmează un bronz şi un argint la europenele din 2001 şi aurul suprem în 2002 la Campionatul European desfăşurat la Oradea. În total, are 6 medalii de aur, şase de argint şi 20 de bronz. De cinci ori a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului în Olt.
A fost desemnat de federaţia de specialitate antrenor emerit şi maestru emerit al sportului.
Primii paşi pe drumul succesului
Unul dintre cei mai mari sportivi ai Oltului, Ilie Dobre, a început să practice karate în 1984, când l-a întâlnit pe Dinu Gheorghe, primul său mentor în tainele karateului. Ilie Dobre nu a debutat ca sportiv în karate, ci, poate surprinzător, în fotbal. A jucat în perioada 1980 – 1982 la FC Olt, iar următorii doi ani a făcut judo. Ilie Dobre crede că, indiferent de sportul pe care l-ar fi ales să-l practice, ar fi reuşit să facă performanţă, şi aceasta pentru că este o persoană exigentă care nu se mulţumeşte cu puţin, cu toate că acceptă ceea ce există.
„Cred că întotdeauna se poate mai mult, însă trebuie să fim conştienţi că putem face acest lucru. Am vrut ca totul să iasă la superlativ, dar nu prin orice mijloace. Fiecare om are o calitate în el, numai că nu este exploatată la maxim. În karate am înţeles să respect omul. Cred că orice sport aş fi ales, aş fi făcut performanţă, dar am ales karate tocmai pentru că este foarte greu să ajungi la performanţă. Nu e ca în alte sporturi unde nu-ţi trebuie prea mult timp ca să ajungi sus. În karate ai nevoie de cel puţin cinci ani numai ca să ajungi să cunoşti nişte tehnici şi să să-ţi creezi nişte abilităţi.
Îmi pare rău că nu am avut ocazia să câştig o medalie olimpică, karatele nefăcând parte din sporturile olimpice. Dacă între timp ar deveni sport olimpic, cred că m-aş duce, indiferent de vârstă, la Jocurile Olimpice. Nu pentru bani, ci pur şi simplu pentru îmi lipseşte o astfel de medalie. Ştiu ce înseamnă un podium, o medalie şi cum te simţi atunci când ţi se cântă imnul” – ne-a mărturisit Ilie Dobre.
Un mod de a te înţelege pe tine
Karateul nu este un sport ca oricare altul, iar Ilie Dobre ne spune şi de ce: „Karateul este un mod de a înţelege viaţa, de a te înţelege pe tine, de a înţelege nivelul unde poţi ajunge, dar aceasta numai dacă te străduieşti. Autocontrolul, respectul şi sinceritatea sunt trei principii care m-au determinat să cred că karateul este o şcoală a vieţii. Alprom Slatina a dat strălucire acestor principii puse în practică prin marea performanţă a sportivilor reprezentativi: Daniel Cotoşman (multiplu campion european), Oliwer Dobre (campion mondial şi european), Florin Grigore (campion european), Alexandru Dobre (campion european) şi Cristian Butuc (medaliat cu bronz la europene) şi mulţi alţi copii care vin din urmă. Karateul este un factor de educare a copilului, o modalitate de a-i forma pe cei tineri”, explică maestrul emerit al sportului Ilie Dobre.
După cum se ştie, pentru atingerea marii performanţe în sport este necesară alocarea unor fonduri substanţiale. Pentru a rămâne în top este la fel de necesar acest lucru. De cele mai multe ori observăm că rezultatele sportivilor de excepţie sunt privite cu dezinteres, aproape ignorate. Ce să mai vorbim despre susţinerea sportului în general – începând de la iniţiere, formare, performanţă şi marea performanţă. Fără a se investi serios în atingerea marii performanţe (exceptând câteva cazuri), atunci când aceasta există, şi aici amintim de campionii naţionali, europeni, mondiali, marea performanţă este ignorată sau recompensată prin diplome şi alte forme de mulţumire, care cel mai adesea nu pleacă din suflet.
Dezinteresul manifestat faţă de toţi performerii sportivi demonstrează că ne mulţumim doar cu nişte consemnări ale performanţelor în registre şi nu ne îndreptăm către omul sau oamenii care au reuşit acest lucru. Este dureros, mai ales că alte generaţii de copii şi tineri aşteaptă şi iau ca exemplu pe cei din faţă, dar pretenţiile şi standardele acestora cresc progresiv. Putem atrage copii şi tineri în mişcarea sportivă numai având exemple vii, pertinente, pentru a le forma un caracter puternic bazat pe sinceritate şi respect. Fără sinceritate şi respect, un sportiv nu va putea niciodată să ajungă să cucerească medalia mult visată. Autocontrolul, sinceritatea şi respectul făţă de ceilalţi sunt principiile după care se ghidează unul dintre cei mai mari sportivi ai Oltului, Ilie Dobre, indiferent că este vorba de viaţa sportivă sau de cea socială.
„Cei mai mulţi sportivi se pierd undeva pe drum, nu au ce câştiga de pe urma sportului. Apoi intervine familia sau alte probleme sociale care constituie adevărate piedici în calea performanţei. Dacă efectul muncii tale nu este apreciat aşa cum trebuie, este inutil. Nu-mi doresc să fiu bogat, dar uneori mi-am propus să fiu un anonim, să mă izolez, şi asta din cauza celor care nu ştiu să aprecieze la adevărata valoare performanţa. Din păcate, nu pot să fiu un exemplu, din punct de vedere material, pentru copiii pe care îi antrenez. Aceştia trebuie să vadă şi efectul medaliilor cucerite, ori la mine ce să vadă? Că stau într-o garsonieră obţinută cu greu după şapte ani de aşteptare? Şi aceasta a fost obţinută nu datorită performanţelor, ci ca un om obişnuit care a fost pus pe lista de aşteptare” spune antrenorul Ilie Dobre.
Dezamăgirile unui campion
Ignoranţa celor din jur şi modul în care unii (în special politicienii) se folosesc de munca şi performanţele altora, par a fi principalele dezamăgiri ale unui sportiv care pentru judeţul Olt a făcut tot ce a putut. Ce a primit în schimb? O grămadă de diplome de la Consiliul Judeţean, Primărie şi Direcţia Judeţeană de Sport care, de cele mai multe ori, au fost pentru publicitatea altora şi nu pentru a recunoaşte performanţa unui sportiv.
Ilie Dobre a avut ocazia să „lupte” pentru alte ţări, dar a respins din start toate ofertele. Ar fi putut foarte bine să ajungă bodyguard, domeniu în care se câştigă foarte bine, dar nu a putut face aşa ceva. Îi place să facă educaţie, să ne înveţe nouă copiii, prin karate, ce înseamnă respectul faţă de celălalt şi sinceritatea. Alprom Slatina, iar mai târziu Aluminiu ALRO au fost şi sunt pentru el ca o familie. Se mulţumeşte cu atât. Numai că, la un moment dat, doar atât nu este suficient.
