Ionel Cococi s-a născut la data de 1 iulie 1969 în localitatea Vădastra. El îşi desfăşoară munca după crezul „dăcă ştii să respecţi lutul, te respectă şi el pe tine”. Deşi a îmbrăţişat meşteşugul olăritului abia în anul 2000, Ionel Cococi crede cu ardoare că asta e menirea lui. Toţi avem un destin foarte bine creionat, numai că nu trebuie să stăm şi să aşteptăm pasivi, ci trebuie să contribuim şi noi la împlinirea lui. Poate ăsta a fost destinul meu”, declară Ionel Cococi.
Vasele sale prin formă nu foarte repede, deoarece procesul necesită timp îndelungat, foarte multă răbdare şi prticepere, nu neapărat efort fizic. Astfel, din lutul gri scos de la 2-3 metri adâncime, meşterul realizează mai întâi fundul vasului, iar apoi un şnur ce se pune roată, se bate, se finisează, dându-se astfel forma vasului dorit.
„Nu aveam nimic cu arta… poate ăsta a fost destinul meu”
Atelierul meşterului Cococi se află chiar în gospodăria din localitatea Vădastra. „Nu aveam nimic cu arta, dar am simţit că mă cheamă, atunci, târziu, prin 2002, şi de-atunci tot asta fac, am început să lucrez vase. Trebuie să contribuim şi noi la împlinirea destinului nostru. Poate ăsta a fost destinul meu”, spune el. Şi-a însuşit olăritul în varianta în care l-au practicat purtătorii culturii Vădastra cu mii şi mii de ani în urmă. Şi doar de vreo 8 ani face asta.
„Dacă o laşi, te lasă şi ea pe tine”
„Dacă o laşi şi ceramica te lasă. Nu e de glumit cu ea, o iei uşor, respecţi lutul şi el te va respecta pe tine”. Iar paşii trebuie respectaţi cu rigurozitate: „Încep cu procurarea şi pregătirea lutului. Eu aduc pământ, de preferinţă lut gri, scos de la aproape doi, trei metri, care este mărunţit, îndepărtez impurităţile, îl cern, apoi din cel curat fac o pastă. Il frământ bine de mai multe ori. Simt la mână când este bun pentru a ridica vasul. Vasul îl ridic cu ajutorul şnurului. Prima dată realizez partea de jos a vasului, adică fundul vasului, care este asemănător cu o turtiţă, apoi fac un şnur pe care îl pun ca o spirală şi cu el ridic pereţii vasului presând mereu şi uniformizând. După ridicarea vasului netezesc şi decorez cu diverse motive: spirală simplă, spirală dublă, simpli şi dubli colti de lup, colţi de lup în zig-zag. Ele sunt continuitatea vieţii pe pământ! Îl las la uscat câteva zile după care îl ard în cuptor la 900 de grade Celsius, asta ca să obţin culoarea neagră specifică. După scoaterea din cuptor fixez caolinul pe pereţii vasului, care are rolul de a scoate decorul în evidenţă”, spune meşterul.
Viaţă în alb şi negru
Nu are nicio nemulţumire, nu simte nicio durere. Nu condamnă pe nimeni. Nu cere nimic. Oferă mult. Viaţa lui e doar în alb şi negru. Cu multe spirale, triunghiuri, table de şah. Şi colţi de lup. Ba simpli, ba dubli, în zig-zag. Nu mă miră de ce adevărul, deşi uneori doare, vindecă mult în timp
Povestea lui e diferită de cele ale altor olari. Nu a învăţat tainele mesteşugului de la bunici sau părinţi, ci le-a desluşit singur atras fiind de misterele unei lumi vechi. “În anul 2000, în localitatea noastră, s-a desfăşurat un proiect de reînviere a ceramicii neolitice de Vădastra. Au participat profesori de la mai multe universităţi din lume şi eu am fost voluntar în acest proiect: îi transportam cu maşina personală unde era nevoie. Fără să spun nimic, am încercat să fac singur, acasă, replici ale ceramicii de Vădastra. Au fost bune şi aşa am început”, ne-a mărturisit meşterul.
La una din ediţiile Târgului olarilor din Sibiu, Ionel Cococi a fost înconjurat de câteva zeci de vase din ceramică, de toate mărimile. Fiecare vas cu povestea lui pentru că fiecare respectă o cultură veche de 7.500 de ani. “Aici e reprezentată zeiţa fertilităţii, aici sunt spiralele întâlnite pe ceramica de Vădastra. Nimic din ce fac nu este în afara tradiţiei. Asta mi-am şi propus, să respect întocmai meşteşugul, forma, culorile”, spune olarul, în timp ce privirea îi alerga de la un vas la altul. Nici unul dintre vase nu are perfecţiunea celor din fabrică sau un finisaj impecabil. Nici nu este acesta scopul meşterului, care încearcă să redea arta unei culturi apuse respecând tehnicile acelor vremuri.
“Vasele nu sunt făcute pe roata olarului. Frământ bine lutul şi fac corzi lungi din el, groase cam de un deget. Aşez corzile una peste cealaltă în forma vasului, dar nu pun decât 2-3 rânduri odată şi las apoi la uscat. Aştept să se întărească lutul şi abia după aceea continui. Trebui să controlezi forma vasului, altfel, dacă pui toate straturile de corzi, te controleazăvasul pe tine”, a povestit meşterul.
Munca olarului nu se termină odată cu înălţarea vasului din corzi spiralate de lut, ci ea continuă cu răzuiri, şmirgaluiri, arderi în cuptor la 850-900 grade Celsius, aşa că un vas ajunge la forma finală abia după vreo 10-15 zile. De aproape 12 ani face Ionel Cococi asemenea vase, iar de câţiva ani îi învaţă şi pe copiii din Vădastra tainele vechiului meştesug. Ionel Cococi susţine că el este primul olar de Vădastra după 7500 de ani.
„Eram o persoană fără pregătire, dar cu îndemânare şi suflet. Acesta a fost destinul meu. Sunt primul olar din Vădastra după 7.500 de ani”, susţine meşterul. „Trebuie să comunici foarte bine cu lutul, este o materie din care poţi să obţii ce vrei dacă o respecţi. Până acum, pe mine nu m-a dezamăgit. Apoi, am învăţat să comunic cu focul”, îşi aminteşte meşterul.
Artisul ceramist este instructor la Şcoala Populară de Arte şi Meserii din Slatina, unde predă unei clase de 24 de elevi, în comuna Vădastra. „Este o clasa externă a şcolii din Slatina. Clasa este susţinută de la Consiliul Judeţean Olt”, afirmă olarul.
2014 se anunţă un an bogat
Ionel a fost invitat, în 2001, la Universitatea de Arte din Bucureşti, să spună specialiştilor, dar şi studenţilor, cum a reuşit, prin muncă şi imaginaţie, să resusciteze o meserie care părea definitiv îngropată în pământul din care se scoseseră, în zilele noastre, doar fragmente ale unor vase vechi de mii de ani. Mai târziu, a fost chemat să-şi arate vasele, în expoziţii personale, în Paris, la sediul UNESCO. Asta s-a întâmplat în 2006, în acelaşi an ducându-se şi la Strasbourg, pentru ca în 2007 să fie la Bruxelles, dar şi în Germania, la Nuremberg, iar în 2008 fiind în Bulgaria, imediat după aceea în Italia, la Torino şi Milano. Bogat în deplasări se anunţă şi anul 2014. Meşterul a primit invitaţie tocmai din Japonia. De asemenea, meşterul olar vrea să amenajeze câteva camere în care să-i găzduiască pe vizitatori. Mulţi bat la poarta lui, dornici să vadă un meşteşug atât de vechi. Uşa atelierului său e deschisă mereu. Ce te faci însă că în zona asta nu există posibilităţi de cazare?! “Vreau eu să rezolv această problemă. Câteva camere dacă aş face, ar fi perfect”, mai spune Ionel Cococi.
