Având în vedere faptul că avem în momentul de faţă trei concurente la show-ul „Vocea României”, ar trebui că acest concurs să se numească Vocea Olteniei…

Să sperăm că una dintre ele va câştiga concursul de la Pro TV, toate trei – Alina Emilia Dorobanţu, Georgia Dascălu şi Nicoleta Ţicală Floroni – având un timbru vocal inconfundabil.

Vă rugăm şi pe dumneavoastră să le susţineţi pe cele trei soliste, să demonstrăm că Oltenia e cea mai bună la acest concurs. La sfârşitul săptămânii trecute cele trei voci ale Olteniei au trecut de etapa cântecului decisiv şi vor luar parte la show-urile live. Până la desemnarea câştigătorilor, vă invităm să le cunoaşteţi mai în detaliu pe cele trei soliste, chiar aşa cum s-au prezentat ele…

 

Alina Emilia Dorobanţu

„Sunt studentă în anul II la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Muzica pentru mine e ca hrana: dacă nu aş mânca, nu aş mai trăi. Aşa este şi cu muzica, deoarece asta am făcut de mică, asta ştiu să fac şi asta îmi doresc să fac până la capăt. Mama spunea că am început să cânt înante de a mă naşte pentru că tatăl meu, fiind plecat, a venit în mare grabă acasă fără să ştie vreun motiv anume. Presimţimd şi îndemnându-l, ceva l-a adus acasă la mama în momentul în care eu mai aveam puţin şi veneam pe lume.

Pentru prima oară am cântat la serbările şcolare şi adoram ca lumea  să mă aplaude. Atunci m-a descoperit învăţătoarea mea, Irina Tunaru.

Niciunul dintre părinţi nu a cântat, însă au fost mari ascultători de muzică, iar dragostea pentru cântat am avut-o întotdeauna şi nici acum nu ştiu de la cine, de undeva de sus.

După ce am urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Slatina am început să iau cursuri de canto de la diferiţi profesori din Vâlcea, Ploieşti şi Bucureşti, însă ascultam şi singură de fiecare dată câte un solist şi încercam să “fur”  ce îmi plăcea de la fiecare din punct de vedere tehnic muzical.

Primele şi cele mai importante momente din viaţa mea sunt trei mari premii pe care mi le doream foarte tare şi le-am obţinut: Trofeul ”Mamaia 2010”, premiul întâi la Festivalul “Maria Tănase” şi trofeul Festivalului “Maria Lătăreţu”.

Unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea a fost reuşita intrării la Universitatea Naţională de Muzică. Bineînţeles că nu mi-a fost uşor, însă cu multă muncă şi voinţă am reuşit.

Îmi doresc să am o carieră muzicală, tot timpul mă gândesc cum aş vrea să arate viitorul meu, cum să-l construiesc de pe acum ca totul să fie bine.

Încă nu am găsit răspunsul, dar un lucru ştiu sigur: că sunt foarte pasionată de muzică şi în continuare voi munci la fel de mult pentru a-mi îndeplini visul. 

Participarea mea la Vocea României înseamna foarte mult. După ce am urmărit cele două sezoane, mi-am făcut curaj şi am vrut să văd dacă pot face faţă sau nu. Nu mă gândesc decât la experienţa pe care o capeţi în momentul în care eşti acolo şi ajungi să lucrezi cu unul dintre antrenori. Nu este un simplu concurs în care ai scăpat imediat de emoţii, la Vocea României eşti la război, doar că nu te lupţi cu ceilalţi, te lupţi cu tine însuţi să te auto-depăşeşti şi să înveţi multe lucruri noi.

Nicoleta Ticala Floroni

Sunt studentă la jurnalism în anul trei şi solist vocal al Teatrului de Revista „Constantin Tănase”. Am început să cânt pe la vreo patru ani la serbările de la grădiniţă, apoi la serbările de la şcoală, iar când eram în clasa a şasea am mers cu mama la Casa Sindicatelor din Slatina, printr-o recomandare. Directorul de pe atunci, adică regretatul Visi Ghencea, m-a ascultat şi aşa am început să-mi petrec fiecare dimineaţă acolo, alături de Dan Tolu, un colaborator al Casei Sindicatelor, care mă acompania la pian şi mă ajuta să evoluez. După vreo şase luni m-am înscris la Şcoala Populară de Arte din Slatina, secţia canto – muzică uşoară şi, uşor – uşor, am devenit colaborator al Casei Sindicatelor, mai precis eram prezentă pe scena fiecărui spectacol.

Talentul de a cânta îl moştenesc din familie. Majoritatea rudelor mele au avut voce, potenţial, dar nu au făcut carieră. Au urmat trei ani de canto la clasa doamnei Denisa Silinescu, adică din anul 2002, până în 2004, însă pe scenă am căpătat cea mai multă experienţă. Cel mai frumos moment din viaţa mea pe plan profesional a fost în 2006 când am câştigat o maşină la festivalul internaţional “George Grigoriu”.

Festivaluri şi concursuri: Trofeul Festivalul internaţioanal Gerorge Grigoriu 2006; Trofeul Festivalul Corabia de aur 2008, trofeul Turnu Severin 2009, trofeul Aurelian Andreescu 2011; premiul 2 la festivalul MAMAIA 2005, premiul 3 la festivalul Mamaia 2011, premiul 1 Nufărul Alb 2006, Trofeul Amara 2005.

M-au îndemnat foarte mulţi oameni să vin la Vocea României. Mama m-a făcut, până la urmă, să mă înscriu. Imi doresc foarte mult sa stiu ce valoare am eu ca solist vocal

 

Georgia Dascălu

Sunt elevă in clasa a zecea. M-am născut în Slatina, locul unde s-a născut şi mama mea şi unde s-au întâlnit părinţii mei.

Am început să cânt înainte de a începe să vorbesc corect, iar talentul meu l-a descoperit mama pe la 7 ani. Şi ea are voce, dar  nu a avut şansa să îşi urmeze visul. În speranţa că prin mine şi-ar putea realiza un vis din tinereţe m-a înscris la cursuri de canto care în scurt timp au reuşit să scoată la iveală talentul cu care am fost înzestrată de Dumnezeu. Ai mei m-au înscris la diferite concursuri de muzică şi se pare că mi-a priit competiţia, pentru că privind retrospectiv, asta m-a ţinut mereu “în joc” şi m-a făcut să evoluez. Pe la 14 ani, când eram prea mare pentru concursurile de copii şi prea mică pentru cele de adulţi, am fost tentată sa renunţ la muzică. La 16 ani am depăşit momentul şi m-am reapucat de cântat. 

Acum cânt într-o trupă, nu mai lucrez cu niciun profesor fiindcă mi-am dat seama că fiecare om are deprinderi de cântat specifice şi eu trebuie să mă descoper muzical de una singură.  De mică am participat la concursuri pentru copii, printre ele numărându-se şi “Mamaia Copiilor”. Cred că “Vocea României” ar fi puntea mea de lansare şi începutul ascensiunii mele muzicale.

Mi-a placut mult formatul emisiunii şi posibilitatea de a mă face cunoscută publicului român. Cred că în urma acestei experienţe aş avea parte de o evoluţie majoră într-un timp foarte scurt. Am multe de învăţat de la oricare dintre cei 4 antrenori şi îmi doresc să profit de fiecare minut pe care îl voi avea cu ocazia acestui show pentru a mă cunoaşte mai bine şi să mă observ pe mine însămi în relaţia cu publicul