Solistul de muzică populară Cornel Cojocaru provine dintr-o familie de lăutari, care i-au insuflat dragostea pentru cântecul popular oltenesc. Născut la 31 ianuarie 1976, în comuna Urzica, a absolvit cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova, clasa domnului Nelu Stoian. Pasiunea pentru muzică s-a manifestat încă de la vârsta de 9 ani, când a început să cânte pe scena şcolii primare, la serbări şi spectacole anuale. Tot atunci a avut loc şi debutul pe scenele festivalurilor de folclor din ţară.
„Trăiesc cu intensitate muzica şi cânt cu multă pasiune pentru toţi cei care îndrăgesc muzica populară. Mi-am dorit întotdeauna ca mesajul cântecelor mele să ajungă direct la sufletul omului, să transmit voie bună. Una dintre persoanele care m-au ajutat şi îndrumat de-a lungul carierei mele este Jeni Nicolau. Ea este şi textiera pentru materialele mele discografice.
Printre premiile pe care le-am primit de-a lungul carierei, trebuie să amintesc: artistul lunii la Radio Popular; premierea piesei „Nu mai bate vântule” – Cea mai ascultată piesă la Radio Horion; cel mai popular artist al restaurantului „Carul din stele”;
Primele cântece pe care le-am înregistrat sunt „Îmi fac pomană de viu” şi „Naşule, naşule mare”.
De-a lungul carierei mele, am cântat alături de interpreţi renumiţi ai muzicii populare româneşti: Constantin Enceanu, Niculina Stoican, Petrică Mâţu Stoian, Vasilică Dinu, Puiu Codreanu, Mirela Zisu, Nicu Novac, Tinu Veresezan, Marcela Fota, Nelu Bitina, Ionela Anghel Popa, Stăncuţa Luţă, Cristian Bănăţeanu. De asemenea am cântat şi alături de ansambluri de artişti debutanţi, alături de care am efectuat diferite turnee în ţară.
În colaborare cu SuperReflex, am înregistrat albumul de muzică populară „SuperReflex şi invitaţii”. A urmat colaborarea cu Ansamblul folcloric „Maria Tănase”. Primul CD a fost realizat în colaborare cu Doina Gorjului, condusă de dirijorul Aurel Blondea. Cel de-al 2-lea CD a fost realizat în colaborare cu taraful „Lăutarii Bucureştiului”, taraf condus de maestrul Florin Alexandru”, se caracterizează Cornel Cojocaru.
Solistul de muzică populară născut la Urzica este mândru că s-a născut în această parte de ţară. „Vreau să spun că sunt mândru că reprezint această minunată zona a Olteniei, care emana atâta frumuseţe prin amintirea plaiurilor natale, impresiile puternice ale frumuseţilor pitoreşti culese de prin satele olteneşti cât şi prin cântecul duios cu o variantă impresionantă de invocaţii printre care renumita expresie de “frunza verde” ce personifică florile, arborii, pomii, păsările, apele şi codrul, toate acestea menite să comunice sentimente ce se cer exteriorizate. Aici, în Oltenia, îmi găsesc izvorul de apă vie din care-mi potolesc setea de muzică cu mult, mult drag…”, spune cel care se bucură că încă mai sunt sate, şi în Oltenia, care mai păstrează obiceiurile şi tradiţiile populare.
„Satul românesc contemporan înseamnă foarte mult pentru un tânăr interpret de muzică populară, deoarece te ajută să înţelegi de unde porneşte folclorul, ce înseamnă folclor, să descoperi tradiţiile şi obiceiurile populare ale satului. Eu, ca şi tânăr interpret, îmi imaginez într-un sat contemporan românesc o căsuţă mică, cu grădină, cu gard de jur împrejur, cu strobori împletiţi din nuiele, cu o mulţime de trandafiri, o tufă de liliac care să mă liniştească şi care să mă inspire. Mai sunt sate care mai păstrează neatinse sau cu mici modificări aceste obiceiuri”.
Ca orice interpret, mai ales dacă este mai la începutul carierei, şi Cornel Cojocaru trebuie să mulţumească cuiva pentru ceea ce face acum
„În primul rând ar trebui să mulţumesc textierilor cu care am colaborat de-a lungul timpului şi ţin în mod deosebit să enumăr aici pe d-na Jeni Nicolau, Adi Mihu şi altii, dar şi zona din care provin, zona Olteniei, care a avut un rol foarte important în culegerea şi valorificarea unor texte foarte bune, pentru că Oltenia este o zonă foarte privilegiată în acest domeniu, în acest sens…
Solistul de muzică populară Cornel Cojocaru ne-a spus şi ce înseamnă folclorul…
„Când spui folclor, spui identitate. Folclorul îl reprezintă pe omul simplu, în primul rând. Folclorul muzical reliefează şi supărările omului, dar şi bucuriile omului, care şi ele se pot regăsi în acest stil de muzică. Folclorul este toată bogăţia poporului nostru. Pentru mine, dacă nu ar exista folclorul, nu ştiu cum aş vedea viaţa. Pot fi date o infinitate de definiţii. Folclorul este lada de zestre a oricărei civilizaţii, cred că este insigna, emblema cu care nu numai că te defineşti ca om, ca popor, dar şi cu care te evidenţiezi faţă de alte popoare.
Sunt mândru că port costumele populare ale bunicilor mei. Sunt costume specifice localităţii Urzica. Am mai primit şi de la bătrânii satului, renumitele costume de Vădastra, ţesute pe pânză albă cu fir negru sau albastru. Sunt foarte vechi şi au fost purtate cu mândrie de bunicul Florea şi bunica Florica în zilele de sărbători la biserică şi la hora satului. Dar am şi costume mai noi confecţionate de diferiţi croitori artizanali…
Întrebat ce este mai important – versurile sau linia melodică, Cornel Cojocaru a spus că pentru el ambele sunt importante în egală măsură. „Pentru mine ambele sunt foarte importante în egală măsură. Versurile trebuie să le înţeleg, să le trec prin filtrul sufletului şi mai apoi să le adaug o linie melodică potrivită,deoarece nu poţi pune o linie melodică veselă pe versuri care sunt pline de tristeţe sau invers. Versurile şi linia melodică se ajută reciproc, se contopesc dacă pot spune aşa, pentru a putea fi interpretate aşa cum îmi doresc, aşa cum simt”.
Şi pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, Cornel Cojocaru a vrut să spună un gând frumos pentru toţi oltenii şi pentru toţii cei care ascultă cu plăcere muzica sa.
„Pentru că se apropie cu paşi repezi sărbătorile de iarnă, le doresc tuturor oltenilor, tuturor cititorilor, în primul rând multă sănătate, fericire şi putere de muncă şi să nu se lase bătuţi indiferent în orice greutăţi s-ar afla, pentru că cineva de acolo de sus, are grijă de noi şi ne ajută pe fiecare în parte. Sărbători fericite şi bineînţeles urarea mea: Să vă dea Dumnezeu tot ce nu aveţi şi vă trebuie… La mulţi ani şi vă pupă cu mare drag şi respect, Cojo!”.
